ce-am citit în august și alte peripeții

După cum v-am obișnuit, a venit și timpul pentru postarea lunară despre ce am mai citit și alte cele. Luna aceasta m-am strecurat prin mai multe lecturi, dar mărturisesc că am traversat și multe perioade în care nu am avut mare putere de concentrare, nu am reușit să mă organizez cu multe lucruri și simt că am fost destul de haotică în multe privințe. Însă, acum că s-a mai răcorit vremea și vine toamna, sunt sigură că o să am forțe noi și proaspete (lol) cu care să navighez. Vreau să mai spun și că atunci când petreci timp în online e inevitabil să nu te confrunți și cu comentarii negative și, din când în când, și cu hate gratuit. E inevitabil, cum spuneam, și cumva cred că ultimele săptămâni au constituit și un prilej nou de învățare pentru mine. Și un reminder să fim blânzi atunci când putem, chiar dacă îmi dau seama că nu se poate întotdeauna.

Deci, ce am citit luna trecută (că e deja septembrie)?

Am început cu un roman de Junichiro Tanizaki, Cheia (despre care v-am scris deja, am citit-o în tren spre Festivalul Gellu Naum) și, de același autor, am citit luna asta și Moartea lui O-Tsuya (în japoneză, am aflat de la Tettyo Saito, ar fi “uciderea lui O-Tsuya” ceea ce constituie un titlu-spoiler și mai și decât în română). Despre Tanizaki v-am mai scris și cu altă ocazie (Jurnalul unui bătrân nebun) și deja știți că este un autor japonez cu care rezonez foarte bine.

O altă lectură “de tren” s-a nimerit să fie tocmai Moscova-Petuski de Venedikt Erofeev — acțiunea se petrece, ai ghicit, pe tren. E o carte foarte haioasă despre beție și actul de a bea, pe lângă altele, are o grămadă de referințe la situații politice și sociale din perioada aceea, dar și la tot felul de opere artistice și personaje publice. Unele dintre referințe mi-au scăpat cu desăvârșire, dar asta nu m-a deranjat câtuși de puțin. Cartea aceasta am văzut-o pentru prima oară la o prietenă după ce a postat ceva despre ea pe grupul de Facebook The Modern Book Club. Mă bucur c-am citit-o; nu știu dacă am apucat să vă spun și că am cumpărat-o din gară și, deși e un lucru cât se poate de minor, ador excursiile astea rapide când faci totul și pe fugă și-ți iei o carte din gară pentru că ai rămas fără nimic de citit pentru drumul spre casă (care, de altfel, poate nu-i de nici două ore). I love it.

Pietricica prețioasă din literatura română contemporană de luna asta a fost Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu de Iulian Bocai (titlul câștigător al concursului de debut în roman la Polirom în 2018). Mi-a plăcut la nebunie cartea aceasta și, deși nu am apucat încă să vă scriu despre ea, sunt sigură că o voi face foarte curând.

Multă vreme am petrecut și cu Pasagerii de Monica Tonea, apărută anul acesta la CDPL (puteți citi pe pepit.ro un interviu cu Monica Tonea despre cartea asta, făcut de Oana Borviz). Cu cartea asta am udat verze (dacă mă urmăriți pe instagram, probabil ați văzut că adesea pun poze pe story cu verzele când le ud, dacă nu mai merge treaba asta cu scrisul, măcar mă apuc de grădinărit). Mi-a plăcut cartea și o să vă vorbesc despre ea atunci când o să am ocazia.

Emilia Toma mi-a trimis în urmă cu ceva timp cartea ei de debut, Terapie pe salteaua de pilates, o carte inspirată din realitate și care vorbește despre dificultățile pe care le au adesea femeile în relații și cum asta se reflectă foarte puternic, în cele mai multe cazuri, asupra personalității și activităților pe care le întreprind (totul are loc ca un schimb de replici între o antrenoare de fitness și clientele sale, dar și prin intermediul unor mai multe reflecții despre confesiunile clientelor). Mai cu seamă, e o carte care vrea să atragă atenția asupra comportamentului nociv, manipulării și lipsa unei comunicări adecvate în cuplu. Deși nu e genul meu de lectură și sunt multe exprimări și situații clișeice care nu mă atrag, mi-a plăcut ideea cărții. Aș fi vrut să fie mai subtilă de multe ori și tonul nu m-a convins întotdeauna, ce am apreciat însă a fost fluiditatea exprimării, în ciuda unor minusuri, e o carte care se citește repede și ușor și mi-au plăcut și micile ilustrații-schițe de la începutul fiecărei povestiri.

Am citit și proză scurtă, v-am vorbit deja despre antologia Treisprezece. Proză fantastică apărută tot în 2021 la editura Litera — am adorat prozele semnate de Mihail Victus, Cosmin Leucuța și Doina Ruști. Și am văzut foarte multe păreri contrare cu privire la acest volum colectiv, mulți au fost atrași de proze care pe mine m-au plictisit, alții ar spune că prozele pe care le-am ales eu nu sunt cele mai bune. Ce vreau să spun e că am impresia că e ceva în cartea asta pentru fiecare dintre noi și e o nouă dovadă a faptului că suntem foarte diferiți, cu opinii distincte și că e tare complicat să trasezi o linie critică, autoritară în zilele noastre. Long live the reader’s power!

Și că veni vorba despre Mihail Victus a cărui scriitură am adorat-o pur și simplu în Treisprezece, am ajuns astfel și la romanul său Fracturi (2019, ed. Vremea) pentru care trebuie să-i mulțumesc lui Ciprian Măceșaru pentru că mi-a trimis-o. Nu aș fi ajuns altfel atât de repede la ea. Mă bucur că am făcut-o. Nu e o carte perfectă (mă cam enervează exprimarea asta și o să mă gândesc la al mod în care să transmit asta), dar m-a ținut atât de bine acolo încât vreau să vă povestesc separat despre ea.

Lectura mea pe kindle de luna asta a fost o comoară, un volum de proză scurtă în principiu horror (ceea ce știți că în mod normal nu prea citesc), dar cu multe teme superbe intercalate, fie că vorbim de fantasy, sf, realism magic, tipologii de personaje și situații horror, situații inconfortabile și altele asemenea. Mi-a plăcut enorm Song for the unraveling of the world de Brian Evenson și mă mir că nu este mai cunoscută. E una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta și probabil că o să mă mai auziți vorbind despre ea. Din păcate, nu văd să fie tradusă la noi, ar fi bine să fie :). Am adorat s-o citesc și mi s-a întâmplat să mă opresc de mai multe ori să mă gândesc, Mamă, ce mi-ar mai plăcea să scriu și eu așa. O spun în cel mai pozitiv sens. Iubesc când dau peste o scriitură la care știu că nu pot ajunge niciodată altfel decât ca cititor.

La capitolul poezie, trebuie neapărat să vă spun că am adorat Jumătate din viața mea de acum de Ileana Negrea (aici un interviu pe Poetic Stand cu autoarea și Olga Ștefan) , apărută anul acesta la editura FrACTalia, e o carte despre care deja am scris pe citestema.ro, dar despre care cred că voi mai vorbi și cu alte ocazii. Admir dezinvoltura și sinceritatea acestei cărți și ador solidaritatea pe care o transmite. Despre cartea de poezie care m-a emoționat tare, Portret al artistului după moarte de Andrei Mocuța, v-am scris deja de curând și v-am și citit într-un video. O mare surpriză a fost și departe, cât se poate de departe de Alin Ioan (2021, CDPL, ilustrații de Arabella Krebs), o carte de poezie despre care nu știam nimic, dar care în sine nu părea să mă atragă. Cu toate acestea, am descoperit o poezie pe gustul meu și niște ilustrații care se potriveau perfect, sper să revin și să vă scriu mai pe larg despre ea cât de curând. Am mai citit și durerea de jos de Memy Salfandi (2021, CDPL) și luna mi-am încheiat-o cu Captivitatea cercului de Nora Iuga — o carte de poezie apărută prima oară în 1970 și în urma căreia Norei Iuga i-a fost interzis să mai publice câțiva ani (până în 1978). Am citit alte cărți de-ale Norei Iuga care mi-au plăcut mai mult și simt că nu am înțeles o parte din subtilitățile din acestea, aici simțindu-se desigur această diferență temporală foarte mare. Cu toate acestea, au fost mai multe poeme care mi-au plăcut foarte tare.

Vreau să vă spun neapărat că până pe 26 septembrie puteți participa la concursul de creație organizat de Mental Health Romania — este deschis pentru proză, poezie, picturi, desen, video, practic o gamă foarte largă, despre lucruri legate de sănătatea mintală. Am participat și eu anul trecut și încă mai folosesc cana super drăguță pe care am primit-o de la ei. Am participat cu un desen despre disociative identity disorder (postat pe contul lor de instagram). Dacă scrieți poezie și aveți un manuscris, nu ratați și concursul anual de debut organizat de Casa de Editură Max Blecher, deadline 15 septembrie, la care am participat și eu anul trecut. Și dacă scrieți texte despre critica literară și nu numai, poate v-ar interesa un call for papers organizat de Revista Echinox despre starea criticii. Check it out!

La ce m-am uitat luna asta? Ei bine, la Downton Abbey (care e pe netflix din 15 septembrie!) și e adevărat că îl revăd și nu pentru prima oară, dar e un serial care-mi place mult de tot. Am văzut luna asta și un film pe care l-aș recomanda, Toc-Toc, o comedie în spaniolă (2017, regizat de Vicente Villaneuva care are un umor apropiat lui Pedro Almodovar) despre tulburarea obsesiv-compulsivă (în spaniolă, trastorno obsesivo compulsivo și un joc de cuvinte pentru că toc-toc înseamnă și cioc-cioc). E pe netflix și eu am râs urmărindu-l, ceea ce vă doresc și vouă.

De ascultat, luna asta nu am ascultat foarte multe podcast-uri. La alergat cel mai adesea am ascultat muzică. Dar! Vreau să vă recomand neapărat să urmăriți vlogul Ruxandrei Gîdei (4fără15) despre de ce citești (ficțiune), argumentează tare bine, sensibil și științific de ce ar trebui să citești și altceva în afară de cărți de specialitate și self-help și, da, să citești în general, te rog să urmărești vlogul, o să-l las și mai jos împreună cu un al doilea vlog în care citește poezie din volume precum Dezintegrare (Florin Popa, OMG, 2021), Nu mă întrerupe (Cătălina Stanislav, OMG, 2021), Satao (Radu Nițescu, Casa de Editură Max Blecher, 2020), Toate zborurile au fost anulate (Adrian Diniș, postum, Casa de Editură Max Blecher, 2020), dar și din… Nimic nu e în neregulă cu mine (Casa de pariuri literare, 2021). <3

Am ascultat și un episod la Zest Podcast cu Sabina Varga și aștept cu nerăbdare să-și reia activitatea emisiunea Timpul prezent (cu Adela Greceanu și Matei Martin) de care, vă spun sincer, mi-e tare dor. Cred că am ascultat și un episod din Mind Architect, dar sunt deja multe episoade și sezoane acolo și vi l-am recomandat deja și cu alte ocazii.

Luna asta pe blog am continuat cu o anchetă despre poezia românâ contemporană și am vorbit cu Tiberiu Ioan Buzoianu, un adolescent de 17 ani, despre care e treaba cu poezia pentru el și puteți să citiți aici: tu citești poezie română contemporană? Interviu. În iulie am vorbit cu Cristina Pașcanu despre același subiect, check that out as well! De asemenea, dacă vrei să știi cum era să-mi stric blogul, poți să citești și postarea asta despre plăcintă cu mere sau cum era să-mi stric blogul și am fost salvată eroic (spoiler alert, e cu plăcintă!)

*Curios ce-am citit luna trecută? Vezi aici: ce-am citit în iulie și alte peripeții.