anchetă: tu citești poezie română contemporană? Interviu cu Tiberiu Ioan Buzoianu

De curând am vorbit cu Tiberiu Ioan Buzoianu despre poezie. Tiberiu e un tânăr de numai 17 ani care citește literatură română contemporană, dar și poezie. În prezent lucrează chiar el la un manuscris și ne-a arătat și câteva din poemele în lucru. Ideea de a face acest interviu mi-a venit după ce mi-a povestit pe instagram, într-o zi, că le-a citit prietenilor la cafea poemul tsundoku din Nimic nu e în neregulă cu mine. Sigur, m-am bucurat grozav că i-a plăcut cartea mea de poezie, dar mai departe de asta am fost încântată să aud că adolescenții se adună la cafea să vorbească despre poezie și s-o citească. Am fost tare curioasă să aflu cum vede Tiberiu poezia română contemporană, ce impresii îi creează și așa mai departe. Mai jos puteți citi interviul.

Dar vreau să vă povestesc și că Tiberiu a participat la un proiect foarte fain de curând: Intercultural Understanding Through Storytelling, o ieșire de zece zile la Izvorul Mureșului cu scopul de a înțelege cultura estonă, macedoniană, cehă și română prin “povești și seri interculturale”. Nu știu cum vă sună vouă, dar mie îmi sună grozav. Puteți urmări un making of video chiar aici: Intercultural Understanding through Storytelling. Erasmus +.
Pe Tiberiu Ioan Buzoianu îl găsiți pe blog: Cărțile lui Tiberiu, dar și pe instagram @cemaicitim. A scris pe blogul lui și despre Nimic nu e în neregulă cu mine.

Despre el, Tiberiu ne spune: Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte „scopul și durata vizitei”, aș spune că sunt un adolescent care crede în puterea cuvintelor și care e pasionat de discuțiile cu oamenii. Sunt elev în clasa a douăsprezecea și pe lângă ocupația de cititor cu normă întreagă îmi place să fac cafea pentru oamenii care-mi sunt dragi (nu neapărat s-o beau, dar se admit excepții) și să gătesc rețete complicate de paste.

RB: De curând mi-ai povestit că ai citit poezie la cafea cu prietenii și le-ai arătat un poem din nimic nu e în neregulă cu mine. M-am bucurat mult să aflu, dar mai mult decât atât, am fost încântată să-mi imaginez acest scenariu în care te întâlnești cu prietenii la cafea și citiți & vorbiți despre poezie. Se întâmplă des? Ai vrea să ne spui câteva lucruri despre asta?

T. I. B: Consider că poezia și cafeaua merg mână-n mână. De aici vine și obiceiul acesta – de a împărtăși cu oameni apropiați mie lecturile care m-au făcut să spun „wow, ce des pățesc și eu asta !” Așa că mi-am invitat doi prieteni tare dragi mie, Ana și Cătălin, pe care îi salut cu această ocazie, și le-am citit tsundoku, al tău tsundoku, pe urmă al meu. Cu Ana și Cătălin am crescut, întrucât fiecare lucru care ne-a modelat percepția despre lume ajunge descoperirea acestui trio adorabil.

Da, „șezătoarea poetică” e un obicei care se petrece când timpul mi-l permite. Încerc să-l materializez măcar o dată pe săptămână, iar rezultatele sunt minunate!

RB: Ce te-a determinat să începi să citești poezie română contemporană? Îți amintești vreun moment specific?

T. I. B: Îmi amintesc cu drag cum ascultam poeziile citite atât de tine, cât și de Ada Galeș (notă RB: aici citește din Sînt alta de Svetlana Cârstean) într-o perioadă în care nu mă simțeam bine cu mine. Poemele citite m-au ajutat să mă gândesc mai mult la mine și la felul în care percep trăsăturile pe care le am. Cumințel, am salvat videoclipurile pe Instagram și am notat câteva titluri care m-au inspirat.

RB: Care sunt primele impresii la contactul cu poezia contemporană?

T. I. B: Primele reacții la contactul cu poezia contemporană sunt, bineînțeles, faciale. Șocuri, zâmbete, fiori. Reacțiile emoționale, în cazul meu, sunt puternice. Simt că fiecare poezie contemporană are o mulțime de semnificații pe care cititorii înșiși le „lansează”. Poezia contemporană NU este o pierdere de timp, ci un mecanism de prindere între oameni și timpul care trece haotic.

RB: Ți se pare că ai “câștigat” ceva de când o citești?

T. I. B: Simt că am câștigat libertatea de a fi eu însumi, de a-mi asuma intimitatea și de a relaționa mai bine cu oamenii. Poezia contemporană m-a ajutat să scap din agitația pe care o întâlnim pretutindeni și să respir (sufletește). Să dețin controlul asupra corpului meu și să-mi creez un spațiu exact așa cum mi-l imaginez.

RB: Care a fost cartea sau poemul care a marcat această apropiere dintre tine și poezie?

T. I. B: Volumul sînt alta de Svetlana Cârstean m-a transformat într-un om mai conștient de ce se petrece în jurul său. Sînt alta poate fi privit, după cum afirmă și poeta, drept un reportofon pe care-l ții în buzunar și cu care te plimbi printre oameni. Pentru mine, reportofonul mi s-a lipit pe inimă precum un pacemaker. După ce am creat un set de idei proprii pe baza volumului, am reușit să le adaptez în viața cotidiană și în versurile mele.

RB: Crezi că trebuie să ai ceva “special” pentru a citi și aprecia poezia? Crezi că se poate apropia oricine de ea?

T. I. B: Nu cred neapărat că trebuie să ai ceva special. Doar răbdare din plin. Sunt situații și situații. Unele volume sunt mai cuprinzătoare decât altele, unele „îți vorbesc” mai mult decât altele. Răbdarea te învață cum să faci o selecție, să discerni care lectură poate fi de suflet și care nu. Oricine se poate apropia de poezie, fie că distribuie versuri tip „a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva” pe Facebook la fiecare 1 septembrie, fie că o face în cel mai intim mod, păstrând reacțiile personale. Oricare ar fi situația, nu avem de ce să discriminăm oamenii pe baza gusturilor lor, ci să apreciem faptul că vor să se înconjoare de cuvinte și de emoțiile generate de ele.

RB: Ce ai spune cuiva care (încă) nu citește poezie contemporană?

T. I. B: Să aibă răbdare și să-ți dea follow pe Instagram pentru o doză de curaj și câteva minute de puritate pe care numai lectura unei poezii le poate asigura.

RB: Ne poți recomanda niște poeți contemporani români care-ți plac? Sau o carte care te-a impresionat recent.

T. I. B: Aici voi spune că volumele menționate mai sus, nimic nu e în neregulă cu mine și sînt alta sunt deja subînțelese. Listei de față trebuie neapărat să-i adăugăm câteva voci poetice care mi-au îmbunătățit calitatea lecturilor – Emilian Pospaii cu volumul catacombe, Angela Fanea Macarie cu volumele Corăbii și Lumina din umbră și Sebastian Sifft cu volumul dadi.

RB: Ce te aduce mai aproape de poezie? Există persoane care te inspiră? Cum alegi titlurile pe care le citești?

T. I. B: Oamenii mă aduc mereu mai aproape de obiceiuri sănătoase. Aici intră și poezia. După cum am menționat, lecturile video asigurate de tine și de Ada Galeș m-au inspirat foarte mult în ceea ce privește ridicarea poeziei pe un piedestal strălucitor. Titlurile ori îmi pică în mână, adică mă găsesc ele pe mine printr-o cale sau alta, ori sunt atent recomandate de oameni la care țin și care citesc mai multă poezie decât o fac eu.

RB: Tu ai și un blog unde postezi recenzii despre cărțile pe care le citești. Cum e să scrii cronici la cărți de poezie? Este diferit demersul? Te ajută să scrii despre poezia pe care o citești?

T. I. B: Demersul, într-adevăr, diferă enorm. Mereu simt că aș mai fi putut adăuga sau scoate ceva din recenzie, că acea bucată este incompletă. Dar fac acest lucru involuntar, căci nu simt mereu același lucru despre o poezie. Tocmai aici intervine și farmecul – ideile lucrează în ritmul lor și în funcție de ele pot scrie sau nu ceva. Poate să dureze cât o respirație, poate să dureze o oră, în unele momente poate să dureze chiar și câteva luni. Oricare ar fi fluxul ideilor mele, sunt sigur că impactul e mai mare atunci când orice fel de filtru este scos și când asociez anumite poeme cu experiența mea.

Cât despre ajutorul pe care mi-l oferă scrisul, e ca și cum mi-aș muta jurnalul de pe foi într-o pagină web. Tot procesul este plin de vulnerabilitate și-mi place această senzație. E ca și cum ai răsufla prin intermediul cuvintelor.

Mai jos vă las cu 3 poeme de-ale lui Tiberiu căruia îi urăm mult succes & mulțumiri pentru răspunsuri! 🙂

e atât de simplu
ca și cum ai scoate
telefonul din buzunar și ai face o poză
să mergi pe stradă și să zâmbești
cu căștile în urechi
și eu să văd
tot ceea ce mă-nconjoară
ca un master of puppets
să rețin fiecare
expresie facială
grijă
lacrimă
zâmbet tâmp
al unui om ce stă la masă
Și a cărei față parcă se holbează în sufletul meu
fiecare dialect pe care îl aud
îmi gâdilă urechile
și mă distrage de la freamătul cotidian
pe moment
(/fragmente) Tiberiu Ioan Buzoianu

i don’t drink when i go out
I visited this place 18 years ago
cu americanii cu joe biden
puteai s-o iei pe-acolo
quelle chaleur
mergem la carrefour
de unde să știi
să vedem ceva
let’s go
hihi
(fragmente/) Tiberiu Ioan Buzoianu

tsundoku
grămezi
peste tot unde mă uit
pe noptieră pe pat sub pat în minte în interior
pentru că nu există operă de artă fără colaborarea demonilor
sau doar așa se spune
o scuză pentru a ne căuta demonii și a-i scoate la suprafață
ca un negustor de viduri care umple toată piața cu nimic
un ratat păcălit de visul bucureștean al lumii sale
de la care oamenii cumpără baxuri în vid
– 6 x pungi de vid, vă rog
azi mă simt goală pe dinăuntru
caut un remediu ieftin
și cred că mâine voi reveni la dumneavoastră
el a văzut multe la viața lui
însă ce l-a șocat cel mai tare
a fost ușurătatea drăcească cu care a venit la el
și s-a comportat ca și când
e ușor
să dai la o parte tot ce e urât în tine
și să reciclezi
cum te încurajează Greta Thunberg la televizor
tot
ea păru deranjată de greața negustorului
fugi acasă și se repezi în congelator
să pună mai repede pungile acolo
așa a auzit la televizor
-dacă le pune la congelator
rezistă mai mult
însă ghețarii Gretei tot se topesc…
legenda spune că negustorul
o așteaptă și acum
să ia 6x pungi de vid
pentru a-și umple golurile
Tsundoku, inspirat de “tsundoku” din Nimic nu e în neregulă cu mine”, Tiberiu Ioan Buzoianu