plăcintă cu mere sau despre cum era să-mi stric blogul și am fost salvată eroic

Noaptea e timpul meu. Momentul ăla când toată familia se duce la culcare și eu pot să mă bucur de liniște și să-mi fac treaba. Uneori, treaba asta înseamnă să mă uit la Downton Abbey (btw, e pe netflix, go watch!) sau să citesc manga. Alteori… ei bine, alteori înseamnă să mă pun pe blog și să încep să-l editez. Devin foarte repede îndrăzneață, simt că mă pricep, așa că, de ce nu aș instala eu niște plugin-uri noi, absolut grozave & care-mi vor face viața mai frumoasă, dar mai ales o să mă ajute să împopoțonez blogul în fel și chip, eventual cu zorzoane și sclipici și poate niște muzică asorté? Nu, nu vreți? Eu m-am simțit rebelă așa că am apăsat pe buton-ul de install fără să mă mai gândesc, ce dacă scrie că nu e testat cu tema ta? Și ce, oricum, de abia am instalat tema, nici eu nu sunt testată cu ea și uite că ne-nțelegem. Toată lumea știe că berbecii sunt rebeli, era cazul s-o demonstrez și eu, într-un final. Cinci minute mai târziu? Doișpe noaptea. Server not responding. You know the gig. M-am culcat cu gândul, ehei, iar s-a stricat ceva pe undeva, nu e de la blogul meu, repară Ionuțu’ meu de dimineață.

M-am trezit cu o durere de cap, poate n-ar fi trebuit să mă culc la loc după ce mi-am dat singură trezirea la 5. Dar era răcoare și plăcut, fiică mea și-a pus un picior pe mine și eu am zis, bine, ăsta e un semn că trebuie să ne facem amândouă somnul de frumusețe până când binevoiește Alteța Sa Blondă să miorlăie că vrea o jucărie/carte care poate nici nu există în casă. Cafeaua era deja aburindă în bucătărie când am început să mișunăm și blonda mea nici măcar nu a comentat cât am spălat-o pe dinți. Auspiciile unei zile excelente. Suspicios de. Zic, “vezi că iar sunt probleme cu server-ul că mie nu-mi merge blogul”. Am aflat, treptat, în timp ce pregăteam micul dejun și spălam niște vase cu tristețe, că mi-am sabotat singură blogul cu plugin-urile pe care le-am instalat și despre care nu-mi aminteam mare lucru căci, serios, cine e atent la cum se numesc plugin-urile pe care le instalează la doișpe noaptea? Când am fost întrebată, ai și tu postările astea salvate pe undeva? am fost nevoită să înghit un pic în sec înainte să răspund, la întrebarea de ce și altele asemenea, n-am mai știut ce să răspund. Noroc că mai erau niște vase de spălat și nu terminasem chiar cu totul cu micul dejun, noroc că e mereu ceva de treabă în casa asta. Am turnat apă peste cojile de ouă de abia decojite într-o farfurie în chiuvetă, tocmai în ideea că, gata, de aici le arunc direct, dar când te gândești că o iei de la capăt cu blogul și pierzi tot ce-ai scris, îți cam pierzi rațiunea și, mai ales, uzul ei.

Long story short, fără suspans, lucrurile au fost rezolvate, plăcinta e în cuptor și deja miroase a măr cu scorțișoară. Și dacă și vouă vi se pare că atitudinea asta a mea cheamă toamna, n-am cum să vă contrazic. Nu zic nici că iubirea trece prin stomac, dar cu siguranță e un bun incentive ca partenerul de viață să vă salveze când faceți boacăne și mai ales când și dacă ignorați toate sfaturile de bună purtare (backup, d-astea).

Dacă vă întrebați ce mai citesc, ei bine, de curând am terminat Pasagerii de Monica Tonea (CDPL, 2021) și Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu de Iulian Bocai (Polirom, 2018) despre care o să vă scriu și în sfârșit am început cartea Emiliei Toma, Terapie pe salteaua de pilates (Celestium, 2020, prezintă pe scurt niște probleme cu care se confruntă femeile în relațiile lor, fie că e vorba de lipsa de stimă de sine, legături & alegeri raționale sau mai puțin, abuz etc, toate sub forma unor confesiuni într-un dialog dintre o antrenoare de fitness și clientele sale; cartea e inspirată din realitate). Mai citesc și volumul de proză scurtă “treisprezece” (proză fantastică) apărut de curând la Editura Litera (sor far, prozele lui Cosmin Leucuța și ale Doinei Ruști mi-au plăcut cel mai tare). La capitolul poezie sunt cu Jumătate din viața mea de acum de Ileana Negrea (ed. FrACTalia, 2021), despre care cu siguranță vă voi scrie aici sau pe citeștemă.ro la Kooperativa Poetică.

Nu sunt eu în măsură să dau sfaturi, dar nu fiți nesăbuiți ca mine, verificați plugin-urile alea. Ce să zic, cu experiența mea de blogging, asta a fost o atitudine de novice în cel mai fin mod. Asta mă încurajează să cred că încă sunt capabilă de rebeliuni. Săptămână frumoasă să aveți, ne întoarcem curând la recenzii și alte surprize, stați fără griji. 🙂

2 comentarii

  1. bine ca n-a fost in timpul orei “the witching hour” ca cine stie ce s-ar fi intamplat cu blogul tau 😀 ma bucur ca totul s-a rezolvat si placinta aia arata a naibii de bine. pacat ca nu se poate trimite o felie prin posta. asta inseamna ca trebuie sa fac si eu una saptamana asta

    • Un demers pe care-l încurajez în totalitate, long live the apple pie! :)) îmi pare rău că nu-ți pot trimite, acum am aș pune la pachet <3. Cât despre blog, mare sperietură am tras și va trebui să fiu mai atentă cu rebeliunile în ceea ce-i privește buna funcționare. 😀

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *