ce-am citit în iulie și alte peripeții (2022)

Mă uit la teancul de luna trecută și mă întreb unde sunt lecturile de altădată, așa cum se întâmplă câteodată. Începusem luna decent, dar am continuat anemic, finalizând cu zile întregi în care nu am putut citi nimic — în parte, din pricina căldurii și pentru că nu m-am putut deloc concentra și conecta la citit în momentele în care am avut timp s-o fac. Aș vrea să vă spun că am făcut alte lucruri utile/productive/interesante în timpul ăla, dar nu-mi place să vă mint. E drept că s-a citit manga multișor luna asta și că am petrecut mult din timpul liber făcând integrame. Am fost cu cortul la mare vreo 3 zile cu blonzii mei grozavi și prietena noastră Ana care m-a anunțat pe traseu că a luat cu ea o integramă comică să ne distrăm. Nu am zis nimic, am mustăcit și mi-am zis, mamă, ce activitate de babe, cred că am și râs un pic că, la o adică, nu prea știu să mă abțin. Să vezi cine e obsedată acum de integrame, și-a făcut abonament la poștă și încearcă să nu își petreacă toate momentele libere completând integrame. Ha-ha, e amuzant, dar nu prea, știu, comportamentul ăsta obsesiv nu e deloc sănătos (PS: nici măcar nu sunt bună la activitatea asta, but it’s so much fun!) În orice caz, dacă vă întrebați cum am trecut 29 de ani prin viața asta fără să completez integrame, răspunsul este

Dar hai să trecem la lucruri mai serioase. Din puținul care s-a adunat, ce-am citit eu de fapt în fierbințeala din iulie?

Jumătate de carte citită e ca și citită… luna viitoare.

Deja știți că am citit repede Degenerat de Ariana Harwicz (Editura Vellant) pentru că v-am scris mai pe larg despre ea aici: am terminat o carte și am început alta de 400 de pagini ajutor . Vă rog să sesizați aroganța din acest titlu. Joke’s on me că din alea 400 de pagini am parcurs doar vreo 200 și nu are nicio legătură cu cartea, ci doar cu starea mea de luna asta. E vorba despre G. de John Berger (tot Editura Vellant) pe care vreau s-o continui frumușel și în august. E timp, nu mă grăbesc niciunde. Presupun că o putem pune ca jumătate de lectură și luna asta. Dacă suntem chiar disperați… haha…ha.

Poate ar fi însă bine să vă spun că mi-am început luna cu o carte foarte faină de poezie: Bright dead things de Ada Limon. E o poetă care-mi place mult și de la care am mai citit The Carrying, un volum mai recent de poezie. Din păcate, nu e tradusă la noi, deși eu chiar cred că ar exista public pentru ea. Poate că într-o zi voi avea și bucuria aceasta, dar până atunci v-am recomandat cartea printr-o cronică scrisă la citeștemă.ro.

Și dacă tot am adus poezia în mijlocul drumului, să vă spun și cu ce mi-am terminat luna, adică chiar azi (am citit o carte de poezie în trei zile și nu e așa grav): Fetițe dulci de Lorena Enache care mi-a plăcut grozav de tare (Editura Charmides). Am cumpărat-o din Sibiu când am fost în vizită pe-acolo vreo două zile și m-am văzut cu prietena mea Iunia. Îmi doream de ceva timp cartea asta, de când a recomandat-o poeta Lena Chilari. I-am luat-o și Iuniei și am zis că poate încercăm s-o citim împreună, dar din păcate nu ne-am nimerit pentru că m-am dovedit eu a fi cam prea nerăbdătoare și un pic trădătoare. O să vă povestesc eu într-o formă sau alta despre cartea asta, nu o să rămână neștiută și nevorbită, puteți avea încredere în asta.

Cântecul păsării de plajă a fost dată gata și m-am împrietenit pe bune cu Tudor Ganea (editura Polirom) Nu știu dacă vă amintiți că v-am mărturisit că am încercat să citesc Cazemata acum vreo 2-3 ani și nu am avut prea mult succes și am crezut că nu mă înțeleg prea bine cu stilul acesta, dar de atunci foarte multe s-au schimbat și ce mă bucur că m-am lăsat bătută la cap de câteva persoane s-o citesc. A meritat din belșug și mi-a plăcut mult, e grafică, pe alocuri murdară și revoltătoare, cu o narațiune reușită și detaliată. Constanța portretizată de Tudor Ganea e ușor de vizualizat și la fel sunt și personajele.

Într-un final, m-am lăsat acaparată de Istoria secretă a seniorului din Musashi, doar o altă carte de Juichiro Tanizaki care se bucură de ceva popularitate aici la mine pe blog. Mi-a plăcut imens, cum era de așteptat, iar traducerea Magdalenei Ciubăncan mi se pare excelentă, a fost o mare plăcere. Seniorul acesta este un pervers cu un fetiș cam bizar care include tăierea nasului soțului tipei pe care o admiră, dar și actul privirii acestui soț mutilat împreună cu consoarta lui. O ciudățenie, fix pe gustul meu, iar Junichiro Tanizaki nu s-a dat nici de data asta în lături de la erotism și senzualitate, îmbinând grozav grotescul cu o anumită duritate (dar și slăbiciune) a personajelor. Nu știu dacă e cel mai bun loc din care să-ncepi cu autorul, dar eu sunt sigură că m-ar fi fascinat în aceeași măsură dacă aș fi început cu asta și nu cu Jurnalul unui bătrân nebun. Doar că și aceea mi-a plăcut la fel de tare, așa că nici nu mai contează.

Aici se termină cărțile pe care le-am citit luna asta. Poate că în august postarea va fi mai bogată și meaningful. Între timp vă zic doar că m-am uitat cam obsesiv și la Bob’s Burgers pe Disney+ și am văzut ieri Toy Story pentru prima oară cu fiică-mea (i-a plăcut, cum era de așteptat, adică jucării care prind viață? OMG, eu am rămas, așa, un pic surprinsă de cât de dereglat era “băiatul rău” Sid și cât de puțină intervenție există acolo, da, sunt la vârsta aia, devin conservatoare, mamă!).

Ieri am alergat. Când l-am rugat pe soțul meu să mă îmbărbăteze că nu aveam nicio voință să alerg pe bandă pe căldura aia, el a făcut întocmai: nu mai bine nu alergi tu? că încălzești toată casa. A știut el ce-a știut. E suficient să-mi zici că n-am voie că mă apucă trepidațiile. Am făcut și nefăcuta, cât am alergat mi-am pus Frumoasa și Bestia cu Emma Watson (guilty as charged, oricare ar fi vina aici) în loc de podcasturi culte și interesante. Facem ce putem. Și, da, nu e prea bun neapărat filmul ăla, dar asta nu m-a împiedicat să-mi cam placă, v-am mai zis că e unul din basmele mele preferate. Deși, sincer, puteau să facă și ei bestia aia să arate într-un fel, a fost un pic cam prea lame asta, dar norocul face că nu era singurul lucru lame din film. Și ce ar fi viața noastră fără momentele astea? În fine, mi-am făcut un tatuaj și fii-mea vreo 4. Gumele au fost mâncate doar de mine, ea nu pricepe încă care-i șmecheria cu gumele astea bizare, dar tatuajele temporare sunt cool, dragoni, lei, foc, tot ce-și poate dori o fată. Între timp, am găsit și eu un tatuaj pe care-aș vrea să mi-l fac. Să-mi țineți pumnii să se întâmple în viața asta, lol.

Poate că în august devin mai serioasă. Sunt sigură totuși că din septembrie lucrurile se vor întoarce pe făgașul serios, normal. Pentru că reîncepe fiică-mea grădinița — da, am uitat să vă zic că e în vacanță #părințiiștiudece. Dar totodată avem la club în septembrie Sezonul uraganelor de Fernanda Melchor. Asta citim pe grupul de Facebook Clubul cititorilor de cursă lungă și de abia aștept — e drept că sugestia mea nu a fost unică victorioasă, a câștigat cam cot la cot cu Tyll de Daniel Kehlmann (ambele apărute la noi în traducere la Anansi). E drept, de asemenea, că interesul meu pentru Tyll e aproape inexistent, dar o voi încerca totuși, dacă tot e la club. De abia aștept însă să citesc Sezonul uraganelor care e pe lista mea de când lumea. Am tot ascultat interviuri cu autoarea și m-a bătut capul s-o citesc chiar în spaniolă în paralel cu traducerea din engleză, dar așa e mult, mult mai bine. Fiind tradusă și de Marin Mălaicu Hondrari, am încredere că a ieșit grozav.

Până atunci, mă duc să fac o integramă. Voi ce-ați mai citit?

Curioși ce-am citit în iulie anul trecut? Și eu am fost, sincer.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *