Bogdan Munteanu: “Chiar şi când nu scrii, tot scrii.”

În episodul 14 m-am întâlnit la Perfect Contemporan cu scriitorul Bogdan Munteanu Un podcast cu şi despre literatură. Din când în când mă întâlnesc cu autori şi despicăm firul în patru pentru a vedea de ce scriem, ce e în spatele unei cărţi, despre impulsurile care ne pun în mişcare şi nu numai. Nu e nimic „perfect” la Perfect Contemporan, dar totul e mai mult sau mai puţin contemporan.

Am vorbit cu Bogdan Munteanu despre romanul său Stai jos sau cazi apărut anul acesta la Editura Nemira. E o carte care m-a cucerit de la prima pagină. Bogdan ne mărturiseşte cât de importante sunt începuturile pentru el, iar asta cred că se vede foarte bine şi în naraţiune. În Stai jos sau cazi aflăm multe despre epilepsie şi ce înseamnă lupta cu ea şi acceptarea ei. E o carte valoroasă pentru că duce la conştientizarea bolii, dar şi pentru că ne reaminteşte cât de esenţial este umorul în vieţile noastre. Aflăm mai multe şi despre plăcerea de a povesti a autorului, despre cum a intrat scrisul în viaţa lui şi cât de important este… ridicolul.

Ne puteți asculta și pe SpotifyApple PodcastsGoogle Podcasts și Youtube.

Ascultare plăcută și mulțumim!

Câteva lucruri pe care ni le spune Bogdan în episodul de azi:

Chiar şi când nu scrii, tot scrii.

Mi-am dat seama că nu aş vrea o carte în care să mă răzbun sau răcoresc.

Am avut ocazia să lucrez aşa cum nu lucrez eu de obicei: zilnic. Am deschis documentul zilnic şi am încercat să fac lumea de acolo mai bună.

A trebuit să renunţ într-un fel la umor atunci când am recitit pentru că nu aş fi dorit ca Ciprian să reacţioneze cu umor la absolut orice situaţie prin care trece.

Umorul face parte din viaţă. (…) Râdem unii de alţii. Ne confundăm râsul cu plânsul, curajul cu teama. suntem de multe ori caraghioşi.

Să fie un discurs normal despre boală, firesc. O normalizare a discursului. Să echilibrez părţile astea: normalizarea discursului, umorul, dragostea, loialitatea, stigmatizarea.

Boala ajunge să fie ascunsă. (…) Asta am încercat cu cartea asta, să dau o privire de ansamblu asupra bolii ăsteia.

Situaţiile ridicole îs cele care mă atrag.

Nu recomand citirea cărţii ca pe o carte de proză scurtă.

Epi îţi fragmentează viaţa. Te bagă-n ceaţă.

Am simţit că vreau să scriu.

Mie-mi place să povestesc.

Puteți citi un interviu cu Bogdan Munteanu (via Anca Zaharia) la Revista Golan, dar și la Viața Medicală: Perspectiva din interior a persoanei cu epilepsie.

Un comentariu

  1. Pingback:sinistra, Marius Aldea, „avem aici de-a face cu o frumusețe sălbatică” - citestema.ro

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.