ce-am citit în ianuarie și alte peripeții (2022)

Luna ianuarie a fost pentru mine și luna în care am dormit foarte prost, dintr-un motiv sau altul și nu am reușit să fiu atât de “productivă” precum visam în prima săptămână a noului an — oricum, ritmul pe care îmi doream să mi-l setez era destul de (in)credibil, așa că nu știu nici eu prea bine ce a fost în capul meu. De exemplu, îmi doream să încerc (toată luna) să scriu absolut zilnic, ceea ce nu mi-a ieșit nicicum. Ce n-am luat în calcul nu a fost oboseala sau lipsa de chef, la astea oricum mă așteptam, ci pur și simplu această problemă cu somnul care m-a dat peste cap în primul rând pentru că nu am reușit să mă concentrez deloc și pentru că mi se părea că la un moment dat mergeam mai mult pe aburi. În speranța că, totuși, somnul o să fie un pic mai blând cu mine în februarie, zic să vă povestesc mai ales despre ce am citit. Că am citit mai multe.

În toată această vreme cât lucrez și la podcastul pe care aș vrea să îl lansez în februarie — era plănuit pentru ianuarie, dar lucrurile nu au mers, din nou, așa cum mi-aș fi dorit, și totodată în timp ce încerc să gândesc și regândesc conținutul video/audio/image/text pe care să-l mai livrez pe diverse canale de dragul literaturii and whatnot, continui să fac și ce știu eu mai bine, a.k.a să citesc.

Nu zic ce-am citit cel mai des luna asta, pentru că probabil ar fi vorba despre Franklin și prietenii lui sau poate cartea aia despre flori/plante a fiică-mii pe care am început s-o citim când mâncăm ciorbă (sunt sigură că fraza asta are sens pentru mămici). Însă am făcut totuși o chestie absolut grozavă. Îmi propusesem să-l mai citesc pe Flaubert de ceva timp, după ce am citit Papagalul lui Flaubert (Julian Barnes) și-mi plăcuse mult Memoriile unui nebun. Noiembrie, mi-am (re)amintit la un moment dat că am citit și “O simplă inimă” care a fost chiar drăguță și, desigur, ca toată lumea, am citit și discutat intens Madame Bovary back in the day, în liceu. Aventura de luna asta a fost cu Educație sentimentală, această carte de 400 de pagini despre “aventurile” tânărului Frederik, plină de efuziuni sentimentale și satire, ajungi rapid la concluzia că Flaubert însuși își ia în râs personajele așa că nici tu nu poți să le iei foarte în serios. M-a distrat și enervat pe alocuri Educație sentimentală și încă mă gândesc la ea, a fost interesantă lectura și mă bucur c-am dat-o gata, mai ales că-mi propusesem lucrul ăsta de mult timp. Totodată, cineva m-a întrebat cum mai am chef/răbdare pentru lecturi clasice. În ultimii doi ani am citit mai multă literatură contemporană decât altceva, cu toate astea uneori simt nevoia să mai merg și “mai în spate” și mai ales pentru că sunt și autori pe care nu i-am citit deloc, dar și cărți pe care aș vrea să le citesc de la autori care mi-au plăcut (sau m-au interesat). Motivele sunt diverse, dar mi-e clar că, da, am răbdare și pentru asta, din când în când.

Și că tot vorbim despre romane, am avut luna asta de-a face cu un altul, de data asta cât se poate de contemporan. Am citit translucid de Ligia Pârvulescu, primul roman al autoarei, câștigătorul concursului Primul roman organizat de editura Litera (în colecția Biblioteca de proză contemporană). Am citit câteva cărți din colecția asta și toate mi-au plăcut pentru un motiv sau altul. Cartea Ligiei este această aventură interesantă distopico-apocaliptică-pe alocuri parodică-cu un mix de science fiction și fantasy. Uneori călătoria a fost într-un fel inconfortabilă, alteori intrigantă. Cred că ce te pune într-o poziție inconfortabilă este pactul autoarei cu ciudățeniile din carte, cu îmbinarea asta bizară între realitate și posibilități nu absurde, cât groaznico-comice. E o carte care se desfășoară treptat, avem de-a face cu aproape 400 de pagini, chit că e o carte în format mic așa că nu se citește extrem de greu, dar povestea ni se dezvăluie treptat și are o mulțime de presupoziții foarte interesante. Ar fi super un anime făcut după cartea asta, a fost unul dintre gândurile mele când am lecturat-o. Parcă am întâlnit aici un mix între Psycho Pass și Shinsekai Yori, dar și un pic de Asimov pe partea de planetă vie (mai spre final, că nu vreau să vă dau spoilere). Oricum cred că-i bine să mergi cu mintea deschisă la cartea asta.

Lectura mea pe kindle luna asta a fost… Harta arsă/ The Ruined Map de Kobo Abe. E a treia sau a patra carte (dacă pun și Omul-cutie) pe care o citesc de Kobo Abe și mi-a plăcut foarte tare, deși sunt câteva pasaje care mi s-au părut cam prea criptice (i-am dat totuși 5/5 pentru că am adorat-o). Eu am această înțelegere tacită cu volumele lui Kobo Abe. Îi citesc cărțile după ce văd filmele. Am văzut ecranizarea lui Hiroshi Teshigahara înainte să citesc cartea, așa că mi-e într-un fel mult mai ușor să vizualizez totul și mărturisesc că e o experiență în sine să vezi filmele făcute de Hiroshi Teshigahara și după să citești cărțile lui Kobo Abe, cred că poate deveni ușor o activitate obsedantă. Ambele sunt experiențe grozave și cumva mi-e chiar greu să-i iau separat.

La capitolul proză scurtă am citit două volume care mi-au plăcut enorm. Una dintre ele a fost și cartea lunii ianuarie la club (pe grupul de FB The Modern Book Club) și despre care deja v-am scris mai amănunțit: Haide, zboară odată de Etgar Keret. În recenzie vă dau și 5 motive pentru care să citiți cartea asta și de ce cred c-ar putea fi un manual de proză scurtă. Mi-a plăcut enorm Etgar Keret și vreau să-l mai citesc. A apărut la noi în traducere la editura Humanitas.

Cealaltă e Trompa lui Eustachio de Adriana Ruță Neagoe, apărută în 2021 la Casa de Pariuri Literare. E o carte foarte scurtă cu niște povestiri & întâmplări autobiografice, scrisă cu umor, iscusință și fluiditate. Cu toate că e o carte foarte mică, m-a cucerit complet. Poate pentru naturalețea fiecărei voci din povestire, poate pentru că proza e și caldă și nostalgică în același timp și avem de-a face cu tipologii de personaje diferite, poate și pentru că are o scriitură cu care eu rezonez foarte bine, dar e o carte care mi-a plăcut în mod real foarte mult și despre care vreau să vă mai vorbesc, în vreo formă sau alta. Singurul lucru care pe mine nu mă atrage la cartea asta e coperta, care deși e foarte sugestivă și are foarte mult sens, simt că nu-i face cea mai mare cinste cărții — cu toate astea, altcineva mi-a spus că iubește coperta așa că e un lucru cât se poate de subiectiv. Cât despre povestirile din carte și stilul autoarei, le-am a d o r a t.

Într-un final, ce poezie am citit luna asta?

M-am delectat cu câteva volume și o s-o iau în ordinea în care le-am citit:.

  • Între un coșmar și o fotografie frumoasă, Ana Paraschivescu (CDPL)
  • Satao, Radu Nițescu (Casa de Editură Max Blecher, 2019)
  • Floarea de menghină, Svetlana Cârstean (ed. Trei, 2015, reeditare)
  • Apără pe cineva de tine, Cristina Stancu (CDPL, 2021, v-am scris mai pe larg despre cartea asta într-o cronică pentru citeștemă.ro: “am vrut mereu să devin un receptor mecanic de ultimă generație”)
  • Dezintegrare, Florentin Popa (OMG Publishing, 2021), carte cu care Florentin Popa a luat Premiul Tânărul Poet al Anului acordat de Agenția de Carte Ro în cadrul Galeriei Tinerilor Scriitori (premiu la care a fost nominalizată și cărticica mea, the all mighty zeities be blessed)
  • 1+1>2, Livia Lucan Arjoca (ed Charmides, 2016)

Ce mi-a fost cel mai greu luna asta? Să dorm. Și să mă concentrez.

Am copt pâini. Am înregistrat primul episod de podcast pe care momentan încă îl editez – keep u posted, see you soon, mi-am prins urechile în tehnicități, ies curând de acolo. Am gătit, am făcut curat prin casă, am trecut prin câteva momente anxioase, mai mult sau mai puțin întemeiate, am picat sala la școala de șoferi (cu 21) și am luat sala la școala de șoferi (cu 25), n-am gătit nimic nou, doar chestii pe care le știam și care mi-au ieșit mai mult sau mai puțin bine, dar soțul meu Ionuț m-a încântat nu o dată, ci chiar de două ori cu niște cinnamon buns absolut delicioase. Mi-am udat ficușii care au făcut frunze noi pentru prima oară, le priește căldurica de la calorifer. Am ascultat muzică și n-am văzut prea multe filme noi. Luna asta m-am uitat la Paradise Kiss, am văzut ultimul sezon din After life (un serial despre care o să vă vorbesc pentru că e foarte fain) și am văzut superbul film regizat de Almodovar, Julieta despre care deja v-am scris. Am mai văzut și vreo 2-3 filme proaste pe netflix, dar sincer nici nu rețin cum se numesc, așa că ce mai contează?

Care e cel mai bun lucru pe care l-am făcut pentru mine în ianuarie? Am continuat să alerg și am început să fac niște yoga absolut rudimentară acasă cu ajutorul sfântului Youtube (despre asta o să vă mai scriu dacă e cazul, sper totuși să da).

Cel mai distractiv lucru pe care l-am făcut luna asta pentru mine a fost să mă tund și ce bine m-a făcut asta să mă simt.

O chestie foarte mișto pe care am făcut-o luna asta a fost să public un interviu foarte fain cu japonezul Tettyo Saito pe care vă invit să-l citiți dacă nu ați făcut-o deja: a trimis 3000 de cereri de prietenie pe FB ca să învețe româna mai bine.

Cel mai responsabil lucru pe care l-am făcut luna asta, în afară de a-mi hrăni și îngriji familia, a fost să mă vaccinez cu doza 3 de anti-covid (de data asta Pfizer). Suntem bine. Nu am avut nicio reacție adversă. Ba eu pot spune că nici măcar nu m-a durut brațul cine-știe-ce, a doua zi după vaccinare am alergat ca de obicei și în prima zi am făcut chiar și 15 minute de yoga, așa că…

Un episod de podcast interesant pe care l-am ascultat luna asta: Dear memory – un interviu (în engleză) cu Victoria Chang la podcastul Between the Covers: Conversations with writers in Fiction, Non Piction and Poetry, o poetă americană de origine taiwaneză (părinții ei au imigrat în SUA) care a scris o carte tare înduioșătoare Obit și care ne vorbește în interviu despre cel mai recent volum al său, Dear Memory: Letters on Writing, Silence and Grief (și pe care sunt foarte curioasă s-o citesc).

Luna asta v-am și citit, desigur, poezie. Din Svetlana Cârstean, Radu Nițescu, Cristina Stancu și Cătălina Stanislav. Toate videoclipurile le încarc și pe youtube pentru posteritate, după cum știți. O să las aici cea mai recentă citire.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.