stau pe raft și plâng, ia-mă cu tine #necititele

Pe instagram există acest # pornit de prussian.blue22, ca urmare a unei postări a bunei mele prietene visceralia_, #necititele. Substratul e simplu, care sunt cărțile alea care stau pe raftul tău și-și așteaptă rândul de mult timp? Și de ce? De ce amâni să le citești? Pentru ce le păstrezi? Pentru că eu sunt și bloggeriță (nu e un viciu, dar ar putea fi, sau poate că este), m-am decis să fac o postare despre asta. Asta și pentru că aș vrea să am spațiu de desfășurare, iar instagram-ul are aceste limitări de semne (un concept cum nu se poate de bun, slavă cerului că încă mai există platforme de blogging).

Care sunt #necititele mele? Sunt multe. Dar hai să facem o selecție. Le adun frumos de pe raft, noptieră, de prin casă și le aranjez… taaaa-daaam! Luați seamă că sunt și turnulețele astea în schimbare și depind de mai mulți factori. De exemplu, ar putea să fie în poză și Educație sentimentală de Flaubert pe care aș vrea s-o citesc cândva. Însă uite că de data asta n-a ajuns aici, dar voi puteți ciți oricum dă-i o șansă lui Flaubert.

eu și toate cărțile astea #necitite

Ce putea fi în raft și nu (mai) este: Mrs. Dalloway. M-am apucat de curând de ea. Dar am amânat cartea asta ani de zile pentru că simțeam că încă nu am starea pentru ea. It’s also my first Virginia Woolf! Și-mi place de mor, așa că nu mă grăbesc neapărat cu lectura, mai ales că trebuie să am o stare de leisure ca s-o citesc, nu o pot face tocmai pe fugă sau înghițind cuvintele, nu e tocmai o narațiune “care curge.”

În rest? Ce-i cu cărțile astea? Mare parte din ele sunt cărți pe care-mi doresc foarte tare să le citesc. Dar pur și simplu simt că încă nu le-a venit rândul. Că nu am răbdare sau disponibilitate pentru ele. Și mi-e teamă că nu le voi iubi, aprecia, înțelege așa de bine dacă le citesc atunci cănd nu le-a venit timpul. Pentru o atee cu puține credințe în lucruri nevăzute sau chiar intuiții, aici merg mult pe intuiție și feeling, poate că ar trebui să accept acest lucru nou despre mine. Nu e niciodată prea târziu pentru o schimbare. Dar cel mai adesea simt când nu am (încă) starea pentru o carte, mai ales că am tendința să le și răsfoiesc înainte.

Când vine vorba de Saramago (vezi postarea despre Manual de pictură și caligrafie), cred că deja știți cu toții cât îl ador — problema e că am făcut un soi de binge reading cu Saramago și am citit multe cărți de-ale sale într-o perioadă scrută de timp. Motiv pentru care de ceva timp nu mai reușesc să-i asimilez deloc scriitura. Așa că am luat o pauză și am lăsat (începută!) în raft “Memorialul mănăstirii” pe care o voi citi atunci când voi simți că pot s-o lecturez cu (mai) multă atenție. Din același motiv nu m-am băgat foarte mult în scriitura lui Philip Roth — m-a marcat foarte tare Complexul lui Portnoy, motiv pentru care am decis să nu fac aceeași greșeală și să fac binging cu scriitura lui. Mi-era teamă că o să cad în #capcanasaramago și nu o să mai pot să-i apreciez cum trebuie cărțile (și asta devine foarte trist la un moment dat; trebuie să te mai și domolești din când în când, ca cititor). Astfel că Roth e mai nou pe raftul meu cu Indignation pentru că am luat-o de la anticariat (târgulcărții), dar ar fi putut la fel de bine să fie cu vreun alt titlu!

În ceea ce-l privește pe Garth Greenwell — am adorat What belongs to you, despre care am și scris, și am decis să-mi ofer o pauză înainte să citesc și Cleanness, despre care știu dinainte că-mi va plăcea (e o colecție de proză scurtă care ar putea foarte bine să fie un soi de roman experimental, dacă înțeleg bine). Același lucru s-a întâmplat și cu On Earth We’re Briefly Gorgerous, vreau să-mi ofer timp să intru în cartea lui Ocean Vuong (după ce am adorat Night Sky With Exit Wounds, un volum de poezie netradus la noi, dar pe care vi-l recomand din suflet). Sunt foarte amăgită de faptul că Greenwell nu este deloc tradus în română și sper tare ca acest lucru să se schimbe pe viitor. Este un prozator minunat — dacă l-ați citit pe James Baldwin, atunci ați putea să vă imaginați că scrie cam așa de bine, doar că mai explicit. Acolo unde pasajele despre sexualitate, erotism, dorință sunt oarecum subtile sau insinuate, la Garth Greenwell sunt concrete. Îmi place tare mult acest prozator american (și poet și cu conformație de muzician, no less) așa că dacă citiți în engleză, vă rog tare să-l luați în seamă.

Și știți ce carte evit să citesc cel mai tare? Zenobia lui Gellu Naum. Am ajuns până la incredibila vârstă de, știți voi, și nu am citit Zenobia. Știu. O atrocitate. Cum pot să trăiesc cu mine. Ce naiba înseamnă asta. Dar uite că o tot amân pentru că am vaga impresie că o voi adora și nu sunt pregătită să mă depart de ea, această posibilitate infinită pe care o am atunci când e pe raft și doar o privesc, mă încântă și sperie deopotrivă. De aceea nu pot încă să citesc nici Toate zborurile au fost anulate a lui Adrian Diniș (pe care am uitat s-o adaug în poză, dar e acolo!) — pe care eu nu l-am cunoscut, dar există atâta blândețe, atâta bunăvoință și dragoste în jurul acestui nume încât mă simt înduioșată înainte să încep și tare mi-e că o să plâng citind cartea asta (și ăsta nu e un lucru rău, doar foarte cheesy, poate). Nu sunt pregătită pentru ea așa că am mai lăsat-o pe raft.

De Părinți de Diana Bădica vreau să mă apuc atunci când o să am o anumită stare, deci încă nu i-a venit rândul — dar simt că-mi va plăcea. De Vasile Voiculescu, pe de altă parte, mă țin încă departe pentru că mi-a plăcut atât de tare scriitura din Zahei Orbul încât sunt cumva temătoare. Dacă nu o să-mi placă și restul operelor lui, atunci ce mă fac? Așa că îl amân și pe el de multișor timp, dar sigur voi ajunge și acolo.

Cred că observați în raft și niște fantasy. Pentru că eu citesc și-mi place. Pe Terry Pratchett l-am amânat ani de zile și când am început să-l citesc am știut că voi vrea să fac pauză între cărți. Cel mai fain lucru este că sunt foarte multe și eu am început seria Discworld în urmă cu vreun an sau ceva de genul ăsta. Și le citesc treptat, e autorul acela pe care-l țin în raft pentru că-mi place și vreau să am o relație de lungă durată cu el, noroc că multitudinea volumelor publicate îmi oferă acest lux. *Cartea din imagine e împrumutată, eu îl citesc pe kindle, trebuie neapărat să o restitui când mă văd cu persoana de la care am împrumutat-o. Nu am uitat, dar nu ne-am mai văzut *inserts puppy eyes*

Cât despre Marlon James, îmi place la nebunie să-l ascult în interviuri și în podcastul pe care-l ține cu editorul lui, așa că amân cu bună știință cartea lui Black leopard red wolf, o să-mi placă mult. E și o carte foarte mare, deci cred că ar fi cam bine să mă apuc de ea. Problema mea este și că mă apuc mai greu în ultima vreme de cărți foarte mari, așa că aștept și să capăt mai multă răbdare în direcția asta. A trecut mai bine de un an de când m-am apucat de Război și pace și nu am continuat-o, poate o s-o reiau cândva. Și-mi place, dar parcă nu am aceeași răbdare pentru tipul ăsta de literatură în acest moment al vieții mele. Când, după cum ați cam observat, predomină literatura cât mai contemporană.

C-a-z-e-m-a-t-a. De Tudor Ganea. Ei, iată, o carte care stă cam nesigură pe raftul meu. Am încercat s-o citesc în urmă cu vreun an, dacă nu mai bine, și nu m-a prins. Însă pentru că am mai multe prietene care sunt foarte încântate de scriitura lui și mi-l recomandă constant, am zis că îi voi mai da o șansă. Nu știu când. Mi-ar părea rău să dau la o parte o carte doar pentru că nu am avut “starea” potrivită pentru ea. În aceeași măsură, poate nu e genul meu de lectură — asta nu spune nimic despre carte și totul despre mine. Rămâne de văzut, momentan își așteaptă rândul (cuminte) în raft.

#necititele sunt aici și să vedem cât rămân astfel!

Ce ar mai putea fi în poză dar nu este: cum am zis, Toate zborurile au fost anulate de Diniș. James Baldwin (îmi place cum scrie așa că nu mă grăbesc), Toni Morrison (despre care am auzit numai lucruri minunate și prelungesc așteptarea pentru întâlnire; și trebuie să-i cumpăr cărțile, mai ‘nainte de toate), Lucille Clifton (poetă, am citit mai multe poeme de-ale sale, dar încâ nu am citit-o în volum și-mi doresc foarte tare s-o fac, e minunată), Knausgard cu Lupta mea (pe care o voi continua atunci când le voi lua, probabil, primele 3 cărți le-am ascultat pe audible, îi ofer și lui timp), Heidegger cu Ființă și timp pe care poate aș vrea s-o mai citesc în viața asta. Și, cine știe, dacă mă mai gândesc puțin, mai adaug o duzină de titluri/autori.

Nu-mi răspundeți la întrebarea “care sunt #necititele voastre?” Nu neapărat. Nu acum. Căci vă pregătesc un concurs cu fix această întrebare+explicație (de ce-ul) și probabil deja intuiți ce veți câștiga. Un exemplar din nimic nu e în neregulă cu mine (+ediție sonoră) și să mai vedem ce. So stay tuned. Și aveți grijă de #citite și #necitite deopotrivă.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *