Fenomene naturale, Vincent Fortier — dincolo de etichete, “nu am nevoie de torente de lacrimi pentru a-mi justifica emoțiile”

Cartea de debut a jurnalistului & scriitorului queer canadian Vincent Fortier, “Fenomene naturale,” mi-a căzut întâmplător în mâini. Publicat la editura Vremea în traducerea Feliciei Mihali, romanul numără puțin peste 100 de pagini, curge repede și dezvoltă narațiunea sub forma unor confesiuni directe (care seamănă mult cu jurnalul, însă nu este folosită această metodă per se ca ceva adnotat, ci mai mult ca o relatare venită direct de la sursă, adică din mintea personajului). M-a surprins un anumit lirism și această relatare directă și simplă — în ultima vreme a început să mă atragă mult scriitura simplă care reușește să mă ademenească fără prea multe artificii stilistice (nu că astea nu mi-ar plăcea), însă mă bucur de această nouă & proaspătă înclinație a mea ca cititoare. Intuiția mea îmi spune că această carte e poetică în limba franceză și nu știu cât se pierde asta prin traducere, dar simt că pătrează ceva și în limba română.

Nimic mai queer decât zânele. Basmul poate fi considerat o adevărată apropiere culturală.

Vincent Fortier, Fenomene naturale, ed. Vremea, 2021, pag. 17

Personajul nostru este un tip queer care ne vorbește despre dragoste și pierdere, inserând treptat amintiri și momente din viața sa de băiat care își descoperă sexualitatea, dar și dorința de a purta patofi cu toc și haine satinate. Memorabil mi se pare momentul în care povestește că avea opt ani și își dorea să devină Miss Venezuela, numele pe care și l-ar fi ales era Salto Angel. Există aici, într-o formă primară, tandrețe și fragilitate din belșug și m-a emoționat tranziția dintr-un spațiu în altul, onestitatea personajului, dar și această full-disclosure a sinelui, mărturisirea față de el însuși a unei anumite stări de frică & panică față de relații și atașament. M-am regăsit în câteva dintre scenariile mai mult sau mai puțin paranoice despre pierdere și abandon și cred că sunt multe părți în această carte cu care vom putea să ne asociem într-o măsură sau alta în ciuda diferitelor înclinații sexuale sau identitare. Este, de asemenea, pentru prima oară când găsesc această diferențiere/delimitare între queerness și gay, din perspectiva unui personaj gay care își spune sieși că se înțelege mai cu seamă din prisma faptului de a fi queer decât doar gay, e un teren nou pentru mine întrucât nu am mai citit o perspectivă de genul ăsta până acum (atât de directă și naturală, cunva) și mă atrage această atitudine de embrace the differences, let yourself be who you are without limiting it with unchanging labels.

Nu sunt lăsate deoparte nici referirile la un anumit tip de bullying din copilărie care lasă urme adânci și, uneori, se reflectă în cele mai mici momente ale vieții adulte. O scenă memorabilă în acest sens e mersul pe trotuar al personajului nostru îmbrăcat tot în negru și cu niște espadrile fluorescente (cu mențiunea pe care o face chiar personajul că a fost singurul obiect vestimentar ”excentric” pe care și l-a permis în ziua aceea), un trecător spunându-i că are încălțăminte mișto, după ce mai mulți s-au holbat la el. Mi se pare că exprimă foarte bine anumite senzații care unora ne vor fi foarte familiare prin niște momente destul de mici. Dar, pe lângă toată discuția coming out-ului, queerness-ului, a faptului de a fi gay, dar și de a avea o privire deschisă asupra sexualității și iubirii, romanul acesta de dimensiuni mici-mici, se avântă și mai departe și “universalitatea în dragoste” (care poate este, poate mai degrabă nu), subliiniind totuși că, în ceea ce privește suferința, suntem siguri că este.

Nu am nevoie de torente de lacrimi pentru a-mi justifica emoțiile.

Vincent Fortier, Fenomene naturale, ed. Vremea, 2021, pag. 98

Dragă Tolstoi, când ziceai că toate familiile sunt fericite la fel, dar suferă în felul lor, cred că aveai dreptate în ceea ce privește diferențele de atitudini, percepere, detaliile premergătoare senzației și așa mai departe, dar poate nu-i departe de noi să admitem o anumită universalitate în ceea ce privește suferința (aici din dragoste). Ce vrea să spună personajul nostru e că nu ar trebui neglijată suferința din dragoste a unei persoane queer, că se încarcă și descarcă cu aceeași intensitate și că acest lucru nu ține de orientarea sexuală & identitară, ci de faptul de a fi oameni, până la urmă. Și, cred că avem un consens atunci când spunem că s-ar putea ca aici să fie mai multă pentru că atunci când persoanele hetero suferă din dragoste, it’s just that, însă în cazul persoanelor queer există mult mai multe prejudecăți și dificultăți cu care se confruntă (încă, din păcate), chiar și în acest cadru.

Dacă dragostea nu e universală, suferința din dragoste este. Persoanele queer nu au găsit încă metoda să trăiască în pace, la adăpost de furtună.

Fenomene naturale, Vincent Fortier, ed. Vremea, 2021, p. 69

Ceea ce mă aduce la tematica și mai sensibilă a cărții: sinuciderea. Mesajul de la finalul cărții este unul simplu și vădit politic, cumva, având acestă postură sfătuitoare, de îndrumare a celor care se află foarte aproape de disperare și a celor care rămân doar spectatori. Fenomene naturale e o carte simplă cu un personaj care se cunoaște și (re)cunoaște destul de bine, se (auto)analizează și face proiecții dinspre trecut pentru a da o formă prezentului — doar pentru că a ajuns într-un anumit punct de renunțare pe care, dacă suntem atenți, simțim că nu și-l dorește cu adevărat. E un personaj fragil, dar asta îl face foarte puternic, cumva, și cred că are un demers foarte lin, cu toate că e scurt, reușește să ajungă la niște concluzii tocmai datorită acestui demers în care oferă o narativă trecutului, persoanelor și momentelor care l-au făcut să scrie acele două scrisori de adio, să poarte espadrilele fluorescente și să îmbrace rochia albă din dantelă.

Te iubesc așa cum am învățat să iubesc. Adică nu prea bine.

Vincent Fortier, Fenomene naturale, ed. Vremea, 2021, p. 13

Cartea nu e lipsită de diverse detalii sexuale, și asta implică “practica” cruising-ului. Am mai scris și în recenzia despre cartea-memoir a poetului Saeed Jones (How we fight for our lives) că am observat o anumită atitudine care mimează “deranjarea” din partea unor persoane atunci când citesc despre momente sexuale queer. Înțeleg, dar doar în măsura în care nu vă plac elementele astea în literatură (deci nici între cuplurile hetero/cis), și presupun că asta e în regulă. Însă mie mi se pare foarte important de integrat și acest aspect al vieții în literatură, iar Garth Greenwell (v-am scris despre cartea lui What belongs to you, și el este un scriitor queer, de data aceasta american) are un întreg demers & discurs despre integrarea sexului în literatură (transformând-o în componentă valoroasă și nu ca un element care aparține doar literaturii erotice de proastă sau bună calitate; în acest sens a editat, împreună cu R. O. Kwon, antologia Kink apărută în 2021 în State, cu o multitudine de voci queer și despre care nu știu dacă am speranțe să apară la noi, deși-mi doresc ca măcar cele două cărți ale lui Greenwell să se traducă și la noi). Revenind, deci, găsiți și câteva momente mai explicit sexuale și mi se par cu adevărat bine inserate.

E o carte scurtă despre ruptură, suferință, iubire, queer, sexualitate și identitate, cumva pur și simplu o poveste a cuiva care are inima frântă și își recunoaște explicit toate fricile & neliniștile în direcția asta. Tematic vorbind, nu e o carte pe care aș pune-o neapărat pe lista de lecturi, dar mă bucur enorm că am ajuns la ea. E foarte scurtă, directă, simplă, dar tare lirică și surprinzătoare din anumite puncte de vedere. Mi-a plăcut mai mult decât mi-am dat seama, o simt scriind despre ea. Sunt tare încântată să descopăr literatura queer de mai multe feluri și sigur că este și ăsta un factor, însă mă bucur că a fost tradus și la noi acest mic roman al lui Vincent Fortier, a fost o plăcere să-l citesc și sper să ajungă la cititori care să se bucure de el.

A apărut în original în 2020, la noi tradus în 2021 de curând la Editura Vremea, în traducerea Feliciei Mihali. Cartea o puteți cumpăra de pe edituravremea.ro (chiar acum e la reducere), librărieonline.ro, și librărie.net.

• 

• 

• 

*Alte recenzii despre cărți despre queerness pe blog: In the dream House (carte memoir, Carmen Maria Machado), The Death of Vivek Oji (Akwakae Emezi, ficțiune), Her body and other parties/Corpul ei și alte desfătări (proză scurtă, Carmen Maria Machado), Shuggie Bain (Douglas Stuart, ficțiune). Și ceva neapărat de citit despre care nu am apucat să scriu pe larg eu, (dar puteți citi recenzia Ancăi Zaharia): Fată Femeie Alta (apărută la noi în traducere la ed. Corint, eu am citit-o în engleză). Sunt foarte curioasă să citesc și eu antologia Un spațiu doar al nostru coordonată de Luca Istodor (cu multe povestiri despre queerness la noi) și am pe raft Jazz pentru iguane de Răzvan Andrei pe care de abia aștept s-o citesc (poezie, v-am spus puțin despre momentul lui Răzvan Andrei în cadrul festivalului Stand-Up Poetry Alba). De asemenea, am scris despre cartea de poezie Jumătate din viața mea de-acum pe citeștema.ro și este #musai s-o încercați și voi (explorează mai multe teme, printre care și sanismul și identitatea corporală, e o carte foarte complexă și cu adevărat minunată, puteți urmări și discuția aceasta dintre Alina Purcaru și Ileana Negrea (link Youtube) -autoarea volumului- în cadrul podcastului Cercul Scriitoarelor, episodul 1, despre literatură și feminism).