Ce am citit în noiembrie și alte peripeții

În noiembrie am citit mai multe lucruri care mi-au plăcut foarte mult. M-am uitat și la câteva episoade din Love și Downton Abbey și vreo 2 episoade din Paradise Kiss, iar cu M. am văzut toate filmele cu minoni (spoiler alert: cei mai simpatici pușcăriași!). M-am jucat și The Sims 4 cu fiica mea de câteva ori — care, deși nu ne mai jucasem de mult timp, își amintea foarte bine cum se numeau Simii noștri (Albert, Mika și Stuart, acum cu o nouă adiție pe nume Calem, we are thinking of getting a cat too), eu uitasem complet. Ne-am plimbat, ne-am jucat, am făcut activități, ne-am și certat, am gătit, am mâncat cam *nepermis* de mult, ne-am jucat cu copiii pe stradă (îmi vine să mă rotesc obsesiv-compulsiv când aud Ursul doarme și visează că papucii lui dansează ce să-i dăm noi de mâncare lapte dulce sau cafea. CAFEA?!) și așa au trecut zilele. Având în vedere că a stat mult acasă fără grădi luna trecută, simt că au fost și mai multe săptămâni comprimate în doar 30 de zile și am avut câteva momente de agitație întrebându-mă oare ce am făcut eu toată luna asta, ignorând cu grație toate activitățile și eforturile făcute cu ea, treaba acasă și alte lucruri mărunte pe care totuși am reușit să le fac. Doar eu sunt așa, diminunându-mi eforturile cât se poate de tare și după simțindu-mă vinovată că nu am făcut nimic? Sper că sunt singura, dar totodată promit solemn să lupt împotriva acestui obicei odios.

Trecând peste asta, am descoperit totuși că am făcut o treabă excelentă la a-mi drămui bine timpul de citit căci am adunat o grămadă de lecturi pe luna noiembrie.

Să vă arăt ce și cum…

Mi-am început luna cu un roman de scriitoarea japoneză Sayaka Murata, Femeia minimarket (Polirom, în traducerea Iolandei Prodan), despre care v-am scris deja și știți cât de mult mi-a plăcut, am o mare atracție pentru literatura japoneză și sunt cam restantă la literatura japoneă contemporană, mai ales la cea scrisă de femei așa că am început un proces de descoperire. În decembrie vreau să citesc Povești de vară de Mieko Kawakami. Am mai citit alte două romane, de scriitori români de data asta: Toate păcatele noastre de Mihail Victus (ed. Litera, 2021, Biblioteca de proză contemporană) și Mă găsești când vrei de Lavinia Braniște (cel mai recent roman al ei, 2021, ed Polirom). De Mihail Victus am mai citit și Fracturi despre care deja v-am scris și simt că și Toate păcatele noastre e într-o cheie similară. Mi se pare că Victus are această calitate foarte mișto de a te prinde și te a purta repede și ușor prin narațiune, scrie interesant și ușor, așa încât parcurgi destul de lesne paginile. Cât despre noul roman al Laviniei Braniște, mă bucur să spun că-mi place direcția pe care o ia. Am mai citit Interior zero și Sonia ridică mâna și, deși Sonia e mai curat dpdv narativ, mi-a plăcut mult mai mult Interior zero care are o narațiune haotică, dar ai acces mai ușor la o anumită sensibilitate și pare mult mai umană cartea, Sonia mi se pare mult mai rigidă din punctul ăsta de vedere. Mă găsești când vrei mi se pare că e Interior zero ca stil, doar că are o narațiune mult mai curată, dar a pierdută răceala aceea pe care părea c-a explorat-o în Sonia, așa că m-am bucurat și mi-a plăcut mult de tot cartea asta despre iubire și despărțire în care foarte multe lucruri nu se întâmplă neapărat.

Am citit luna asta și două antologii care mi-au plăcut foarte tare și care cred că au mers bine în aceeași lună, e vorba despre În căutarea cititorului pierdut, o antologie despre “condiția de scriitor” a femeilor care scriu în limba română, dar v-am scris deja mai multe despre aceasta. Cea de-a doua este Singuraticele (2021, ed. Neverland), o antologie coordonată de Anca Zaharia, o parte din contravaloarea acestei cărți este donată Asociației Anais (*respectarea drepturilor femeilor, copiilor și tinerilor). Mi-a plăcut la nebunie antologia asta care aduce împreună o diversitate de voci feminine. Femeile acestea super-curajoase vorbesc despre singurătate și împărtășesc cu noi niște lucruri personale despre greutățile și reușitele lor, despre relații, obstacole și interioritate, unele dintre ele m-au înduioșat extrem de tare și antologia în sine a fost o călătorie foarte aproape de mine. O să vreau să vă vorbesc într-o postare separată despre asta pentru că sunt mai multe de zis, dar ceea ce spune Anca din când în când, și anume că aceasta crede că era nevoie de această antologie, simt că e foarte, foarte adevărat.

În ceea ce privește proza scurtă, am citit două volume excelenete, unul dintre ele cred că ar putea fi privit și ca roman, dar e structurat sub forma unor proze scurte tematice, urmând totuși același personaj și un anumit fir narativ — poate că nici nu e voie să încadrezi cumva cartea. E vorba despre volumul Cleanness de Garth Greenwell (“Puritate”, Greenwell nu e deloc tradus la noi și simt că e mare păcat, e un prozator queer american absolut excelent). Chiar zilele astea a anunțat că ține un master-class pentru scriitori queer aspiranți, are 10 locuri disponibile, atelierul o să fie complet gratuit și se poate participa de oriunde pentru că se ține online (doar pentru comunitatea LGBTQ+, o inițiativă minunată). Cleanness mi-a plăcut foarte mult, Grewnwell are o frumusețe a frazei care pe mine mă dărâmă, efectiv, așa încât cred că ar putea să scrie despre orice că m-ar cuceri, dar e o carte tare bună despre dorință, printre altele. De Garth Greenwell am mai citit și What belongs to you despre care deja v-am scris. Sunt cucerită iremediabil și cumva recunoscătoare pentru că datorită unei recomandări de-ale sale (publice, desigur, dintr-un interviu), am ajuns s-o citesc și pe Yiyun Li, o altă prozatoare americană de origine chineză care m-a cucerit iremediabil.

Celălalt volum de proză scurtă e chiar Târfe asasine de Roberto Bolano, apărută la noi în 2009 la Curtea Veche în traducerea Alinei Cantacuzino. De ceva vreme credeam că Bolano a fost un geniu al prozei scurte și simt că acest lucru mi-a fost din nou dovedit cu volumul ăsta, aș vrea să pot scrie ca el. Am mai citit Convorbiri telefonice (în spaniolă, de data asta) și m-a dat pe spate. Târfe asasine, de asemenea, e grozavă, cuprinde o grămadă de proze scurte scrise excelent și am avut tendința să îndoi toate colțurile cărții, așa că nu am mai îndoit nimic, îți vine să citezi/extragi tot, are un stil doar al lui de a te arunca în narațiune, te ademenește din prima propoziție și nu îi mai poți evada.

La capitolul poezie (ordine aleatorie):

• 

• 

• 

• Fragil și aproape absurd de Teodora Vasilescu (Tracus Arte 2021, debut — din care v-am și citit, nu se vede în teanc pentru că nu e scris titlul pe cotor, din păcate, a scris Andrei Zbîrnea despre ea pe citeștemă.ro).
• Ce vedem noi când ne uităm unul la altul de Tatiana Grosu (Casa de Pariuri Literare, 2021, debut — se distribuie gratuit în limita stocului disponibil)
• Păsările pe cer țipă de Angela Marcovici/Marinescu (Casa de Pariuri Literare, 2021, foarte faină, nominalizată la Premiile Sofia Nădejde pentru literatura scrisă de femei, puteți citi o cronică semnată de Luciana Crăciun la Observatorul Cultural, dar și un interviu tot acolo între un cristian și poetă)
• Psalmi de Radu Vancu (Casa de Editură Max Blecher, 2019, din care v-am și citit)
• kismet: oasele noastre se vor descompune atât de frumos de Andrada Yunusoglu (Casa de Pariuri Literare, 2021, debut — din care v-am și citit, am iubit cartea asta, o să vă povestesc despre ea)
• Nu mă întrerupe de Cătălina Stanislav (OMG Publishing, 2021, debut — despre care v-am scris într-o cronică pe citeștemă.ro: poezii sincere despre iubire și despărțire)
• piele pe piele de Lia Faur (Casa de Pariuri Literare, 2021, despre care sper să vă vorbesc curând)
• traxx de Elena Boldor (OMG Publishing 2021, debut — din care v-am și citit, a fost nominalizată la Premiile Sofia Nădejde pentru literatura scrisă de femei)
• Stranger de Emily Berry (ebook, direct în engleză, foarte faină, au scos și cei de la OMG o antologie cu traduceri din poemele sale, de abia aștept s-o citesc și pe aceea).

Gata. Asta a fost. Am adunat un teanc și l-am pozat, ca să nu fac poze doar la turnul lego făcut de fiica mea. Uite că pot și eu să construiesc turnuri!

Altceva interesant de citit: o sinteză a săriturilor de la un la alta.

Curioși ce am citit în octombrie? Puteți afla ușor: ce-am citit în octombrie?

Am făcut și un tiktok cu cărțile astea, de altfel foarte amuzant pentru că dansez și eu nu pot dansa, dar măcar pot citi, tot e ceva.

Vă recomand în continuare podcasturile: Zest (cu Sabina Varga) și Timpul Prezent (cu Adela Greceanu, cel puțin episoadele despre literatură). Iar eu în fiecare lună citesc newsletter-ul de la Decât o Revistă, chiar dacă sunt zile când mai ratez, vă super recomand să vă abonați și voi.