Ce-am citit în mai și alte peripeții

Ce-am mai citit și eu luna asta? Câte-un pic din fiecare. O să cam scriu despre toate astea. Despre unele am și scris deja, despre altele voi scrie în curând. Am continuat să vă citesc sâmbătă de sâmbătă un poem și m-am bucurat de toate interacțiunile cu și despre cărți. Sunt foarte curioasă ce ați mai citit și voi și ce anume v-a plăcut cel mai tare din ce ați citit luna asta. <3

Eu am terminat Fragil de Simona Goșu despre care deja am scris -colecția asta de povestiri am citit-o mai mult în aprilie, dar cum am terminat-o în mai, am zis că merită s-o strecor mai degrabă aici. Și că veni vorba de povestiri scurte, la capitolul ăsta am mai citit și volumul Dianei Geacăr, Cine locuiește la subsol apărut la Paralela 45 în 2018. De abia aștept să vă scriu despre cartea asta pentru că mi-a plăcut enorm și cred că o pun pe lista aia mare împreună cu Dar noi suntem oameni obișnuiți (despre care deja am scris) și s-o recomand cât de des pot. Am râs bine cu povestirile scurte din Numele altora Povestiri (în principiu) scurte de Cosmin Leucuța unde am avut ocazia să (re)întâlnesc personaje din Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii ?(am scris și despre asta, da), volumul e din 2017 și a apărut tot la Casa de Pariuri Literare și am întâlnit acolo un dialog excelent.

La capitolul roman, cel mai scurt citit luna asta e Insula secretă a lui Prometeu de Constantin Abăluță, apărut în 2019 la Casa de Pariuri Literare. Eram foarte curioasă să citesc cartea asta de ceva timp și e bine scrisă, deși spre final mă cam pierde și mi se pare că nu mai înțeleg cât de serios sau nu a fost proiectul (poate pentru că am plecat și cu o presupoziție a nebuniei personajului principal/și nu numai). Pe de altă parte, cred că poți rămâne în acest registru până la final (puterea aia extraordinară a cititorului despre care vă tot vorbesc… e mereu la lucru), oricum, am dat-o gata într-o zi că e foarte scurtă și a fost o lectură plăcută și cam nebunească. Am citit luna asta și Logodnica de Doina Ruști (la Polirom) despre care deja v-am scris și am dat gata romanul lui Radu Găvan, Isus din întuneric (511 pagini!). Are un format de buzunar și oricum narațiunea curge și nu se citește greu, mi-a plăcut mult cartea asta apărută la biblioteca de proză contemporană Litera și de abia aștept să vă scriu despre ea.

În engleză luna asta am citit The Water Dancer de Ta Nehisi Coates, o carte cu secvențe supranaturale despre sclavie -nu e scrisă rău și m-a atras foarte tare subiectul, dar nu are deloc o narațiune fidelă, trece dintr-un cadru în altul și mă face să mă simt foarte nesigură pentru că adesea nu știu cu ce am de-a face, cu realism sau supranatural. Nu a reușit să mă convingă în întregime. Am mai citit și There There de Tommy Orange, apărută la noi sub titlul “Acolo, chiar acolo” la Black Button Books și pot doar presupune că este o traducere bună pentru că nici cartea nu pare greu de tradus. Mi-a plăcut cartea lui Tommy Orange despre identitatea nativ americană și am să vă scriu despre cartea lui, cel mai probabil. În aceeași notă am citit și cartea de poezie Nature poem de Tommy Pico, o persoană queer nativ americană care cumva luptă împotriva presupoziției foarte înrădăcinate că există o conexiune intrinsecă între ei/el și natură și cred că în același stil în care și Tommy Orange vorbește despre experiența&identitatea urbană, o face și Tommy Pico în registrul poeziei -e scrisă lax cu abrevieri tipice comunicării scurte/pe internet.

Și că tot veni vorba de poezie, am citit Teritorii de Cristina Stancu despre care v-am scris, dar și patru poeți români contemporani: pe Vlad Drăgoi cu Aer păsări bere apărută la OMG Poetry în 2020 (mi-a plăcut mult și o să vă scriu despre ea), pe Alexandru Buruiană cu Acid (tot 2020, dar la Casa de Pariuri Literare), pe Dumitru Fanfarov cu stepă și transă (tot în 2020, la Casa de Editură Max Blecher și îndrăznesc să zic că voi scrie și despre asta) și pe Andrei Dósa cu American Experience despre care deja v-am scris mai pe larg.

Cam atât luna asta. Am mai citti niște articole, niște bloguri, am mai ascultat niște podcasturi și niște muzică și uite așa s-a dus luna. Dacă vă întrebați când am avut timp să citesc atâtea, trebuie să recunosc că am fost foarte neproductivă pe multe alte planuri. Azi mă apuc în sfârșit de Tot înainte de Ioana Nicolaie și mai am în plan și niște poezie. Nu știu ce o să mai urmeze, dar nu mă grăbesc niciunde, vedem ce lecturi se mai apropie de mine. Câteodată le plănuiesc, alteori le las să vină la mine, nu mă poate acuza nimeni că n-aș fi flexibilă.

Ieri m-am simțit foarte rău și am reușit să înfrunt starea aia și cu lecturile mele, dar și cu serialul True Blood pe care îl revăd zilele astea -e unul dintre serialele mele comfort-watch. Ale voastre care sunt? Și dacă ați ratat postarea mea despre rasul în cap, poate vreți s-o citiți aici: Pot să mă rad în cap dacă sunt fată? Eu o să merg să mânânc o clătituță și să-mi termin cafeaua. Aici pare că o să plouă din nou și eu vreau să mă ascund într-o pătură și să citesc, dar din păcate responsabilitățile nu mă lasă, una dintre ele fiind creatura de 4 ani care mă tot strigă și nu pricepe de ce trebuie să scriu pe blog în loc să mă joc cu “păpușele”. Adevărul e că-i înțeleg confuzia, păpușelele sunt sacre. S-aveți o lună frumoasă. <3

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *