Azi ne întoarcem privirea spre Andrei Dósa. Am mai scris despre romanul lui, Ierbar și v-am mai povestit cu alte ocazii și despre ultima lui carte de poezie Expectativa luminoasă apărută la OMG Poetry. Acum sunt încântată să scriu două vorbe și despre cartea de poezie care a luat naștere în urma experienței poetului în America în urmă cu vreo 11 ani. E o carte de poezie scurtă, însă pătrunzătoare.

Vorbind despre Ierbar și Expectativa luminoasă, mi s-a părut că surprind o anumită tentă hedonistă în opera lui Dósa, o atenție către trăirea propriu-zisă și efectele excesului -fără a face o apologie de o parte sau alta, ci mai mult ca o expunere-tip-trăire, acolo unde autorul plutește împreună cu mesajul. În American Experience am avut ocazia să întâlnesc și luciditate, dar mai ales concretețe. O îmbinare vizibilă între cultul plăcerii și muncă, acolo unde îngrijorarea și alte emoții asemenea se nasc din elemente foarte firești și la îndemână. Viziunea lui Dósa despre America din poeme pare a fi una cu care am început să ne întâlnim doar mai recent: poate că The Dream nu este așa mare vis cât o iluzie a bunăstării și plăcerii, o expectativă pe care o definim în cuvinte concrete doar pentru a avea acces la ea, dar care rămâne, în esență, o țesătură fină și deloc palpabilă. Ce rămâne cu adevărat precis este lucrul la îndemână, vasele care trebuie spălate, colegii de muncă, orașul agitat, banii din belșug sau mai degrabă lipsa lor și întrezărirea unui dor compus dintr-un amalgam de sentimente contradictorii. Mi se pare că prin poemele lui Dósa avem și noi acces în mod aproape veritabil la ce ar putea fi o experiență ca asta.

Cartea e împărțită în trei părți: American Experience, Ultimul party cu americani și Nueva York, fiecare definind o anumită ipostază a experienței (ultima parte fiind scrisă la revenirea poetului în țară). Traversăm diverse etape și momente de la primul poem “prima zi am văzut america (clock in – clock out)” care denunță un soi de plonjare în limba engleză de la “hello și what’s up” și ceea ce urmează să vină, “meniul zilei/ din resturile de pe farfurii/ am văzut oceanul/ (…) am înotat în zoaie împreună” la ultimul poem din volum “big apple” unde “acasă tocmai se înlocuiesc plăcuțe/ pentru afișarea noului curs leu-dolar/ se schimbă denumirea stațiilor finale/ din industrial în comercial/ to jfk please”. Poemele din cartea asta sunt atât de bine dozate încât ai ocazia să călătorești&petreci prin ochii poetului. Nu există nimic în plus și, în sensul ăsta, toată cartea e o experiență (ca trăire).

Dósa ne vorbește despre fațadă, despre spațiul american ca o mască a bunăstării și plăcerii -atât de asumată încât cultura devine o capcană inside, se folosesc mecanisme și artificii de tot felul pentru păcălirea de sine, de aici devine atât de ușoară trecerea de la un morman imens de vase murdare și unsuroase la un joint într-o parcare. Fericirea e la un pas distanță, gardurile frumoase, fețele pictate cu zâmbete, poate chiar acel You pe care noi îl vedem impersonal și care la ei are o tradiție (totuși) de politețe, totul devine o păcăleală ingenuă și, cum o spune Dósa: “catastrofele sunt negate vehement/ râul e o vibrație plăcută” (p. 19). Dósa ajută treptat la “descompunerea” visului american, avem ocazia să vedem din interior personaje acum transformate în oameni: “cei de aici se gândeau la bani când au murit/ și au ajuns într-un limb pe care cei vii/ îl numesc țara tuturor posibilităților/ aici banii sunt garanția că viața va rencepe/ după ce vor strânge suficienți” (p. 20) și nimic, dar chiar nimic nu-i poate păzi și nu ne poate păzi de influențele pe care toate astea (cultura amestecată cu haos, de ce nu) le vor avea asupra noastră: “mă duc la baie să mă spăl pe dinți/ în oglindă/ nimeni (p. 21). Avem tendința să privim orientalismul ca un colectiv care nu poate să definească tu-ul identitar, vorbim adesea despre cele trei măști ale japonezului (ca fața pe care o arătăm selectiv, una pentru soecietate, una în fața familiei, și cea pe care ne-o arătăm doar nouă înșine), dar prin cartea lui Dósa avem ocazia să vizualizăm ipostaza măștilor în societatea americană și destrămarea marelui vis prin niște mecanisme absolut banale.

Poate că cel mai iscusit lucru la American Experience e vocea asta care nu are nimic în plus, care nu oferă mai mult decât trebuie, care se strecoară doar prin lucrurile și senzațiile esențiale. Tot ce am citit eu de Dósa până acum pare să mențină această poziție cu un accent pe concret și important, momente scurte, imagini-senzații la obiect. Mă gândesc și la poemul soko soko muzukashii din Expectativa luminoasă: “dace dance revolution e mai sokosoko/ muzukashii/ (adică fără îndoială mai greu decât nivelul elementar.)” (p. 24, ed. OMG Publishing), acolo unde mi se pare că Dósa face o chestie-senzație. Rămâne la nivelul elementar cu tot ce scrie, dar strecoară foarte iscusit (prin concret) sentimente și imagini foarte complexe. Poate că e un autor al simplității asumate, răzuiește fără milă redundanțele și e foarte priceput la a transmite multe prin puține (ceea ce-l face foarte bun la a trasa imagini excelente, în poezie devine un mare dealer de imagine-senzație, cu o înclinație către hedonism transpus în concretețe). Și probabil că sunt destul de subiectivă atunci când spun că sunt semne în American Experience care vor da naștere poeziei din Expectativă, sunt cumva proiectată să văd așa și nu am ce să-i fac. Mi-a plăcut mult cartea și v-o recomand, vă las aici și un poem:

american wheeze

pe măsură ce înaintez perfecțiunea
caselor și a peluzelor devine apăsătoare
la prânz soarele videază spațiul

umbra unui nor întunecă strada
casele par bântuite de spirite
banale și cumsecade

o suprafață de vitalitate
în noile sărbători în garajele mari
când se face curățenia de toamnă

oamenii par din reclame
dar se mișcâ fâră entuziasm
când vopsesc pereții casei

nu vopsesc pereții casei reabilitează
decorul reclamei
planul îndepărtat detaliile pline de viață

designul și utilitatea spațiilor
s-au tot îmbunătățit de-atunci
strălucirea ingenuă s-a sterlizat însă

(Andrei Dósa, American Experience, ed. Cartea Românească, p.36)

În continuare, așteptăm și apariția romanului Multă forță și un dram de gingășie (o să apară la Polirom în colecția Ego Proză and I’m looking forward to it). Între timp, American Experience văd că e disponibilă pe elefant.ro, emag.ro și de văzut în diverse librării care aduc poezie, poate mai au ceva pe stoc. Pe Andrei Dósa îl puteți asculta (cel mai recent) într-un interviu la Timpul Prezent cu Adela Greceanu, v-am mai recomandat, dar nu mă deranjează să mă repet, mai ales că se potrivește maxim cu cartea American Experience și mesajul ei: Goana oamenilor după maximizarea plăcerii trebuie să înceteze.

*PS: am citit American Experience în format electronic și nu am poze, așa că v-am lăsat cu poze din Ierbar și Expectativa. <3

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *