ce am citit în octombrie și alte peripeții (2022)

Iată că a venit și noiembrie și vreau să vă arăt ce am mai citit în octombrie. Sunt fericită și mulțumită cu și de lecturile mele, am citit o grămadă de chestii care mi-au plăcut și nici nu m-am chinuit prea tare că toate s-au citit foarte repede. Din păcate, lipsește din turn o carte tare importantă: Cerul ca oțelul de Cosmin Leucuța. Voi veți putea asculta un episod de podcast cu el mîine la Perfect Contemporan, iar eu am împrumutat cartea lui cuiva înainte să-mi amintesc că aveam de făcut poze cu turnul lunar. Dar asta e în regulă. Vreau să spun că a ieșit o discuție faină cu Cosmin și veți avea ocazia să aflați cum a fost pentru el să scrie cartea asta distopică, apocaliptică și cam angoasantă.

Dar să ne întoarcem la oile noastre. Cărțile și peripețiile.

O să fac o nefăcută și o să încep cu peripețiile personale. O să vă spun că am fost duminică la București la două chestii mișto, prima este desigur întîlnirea cu Gelu Diaconu de la O mie de semne. Am fost la Biblioteca lui Gelu și am vorbit despre o grămadă de lucruri. Mărturisesc că Gelu a tot vrut să mă atragă spre a face pe podcasterul și să pun întrebări, dar m-a luat lenea (iertare, Gelu!) și am vrut să mai stau și eu de cealaltă parte, așa că am răspuns la întrebări și am vorbit o groază. Așa cum spuneam zilele trecute pe social media, am fost și prea mult și prea puțin în același timp. Am fost imperfectă, pe alocuri probabil o oratoare simpatică, mi-am dat și un kind reminder să nu mai încerc să spun poezii din memorie că nu-mi iese, le încurc, dar poemul ăla de Lucille Clifton este realmente senzațional. În fine, concluzionez prin a vă spune din nou că sunt foarte bucuroasă că m-am apucat de citit la 14 ani și am ajuns să fiu, astfel, ramona asta de azi, perfect imperfectă și deci mega umană mulțumesc Gelu&echipa și ascultătorilor ce bucurie că am ajuns în biblioteca asta superbă pe care o admir grozav din toate punctele de vedere. Nu știu ce m-aș fi făcut, ce aș fi fost dacă nu mă apucam de citit – o perspectivă încîntătoare și îngrozitoare în același timp, dar această decizie conștientă sau nu m-a adus azi aici (și duminică la Biblioteca lui Gelu). Așa că, da, nu vă mint, sunt bucuroasă și recunoscătoare. Vă las și vouă mai jos episodul dacă aveți chef să-l urmăriți. De asemenea, sunt niște lucruri pe care le spun în acest podcast care merg bine cu ultimul meu articol din Revista Golan *(albastru pentru băieți și roz pentru fete).

Cel de-al doilea lucru important pe care l-am făcut duminică a fost să merg la o ediție a Intitutului Blecher. O ediție la care au citit Olga Ștefan și Angelica Stan, două poete care-mi plac și pe care le admir mult. De abia aștept să vi le aduc și vouă la podcast ca să vorbim despre cărțile lor noi (mi-au acceptat deja invitația, deci vă rog să stați liniștiți că nu vorbesc doar din fantezie, deși știți și voi că mai pățesc). Așteptam Resursa, cartea cea nouă a Olgăi Ștefan, de foarte mult timp — cam de cînd am auzit că o să se întîmple pentru că a luat și o Bursă Cărturești pe tema asta (voi poate vă amintiți acest detaliu din podcastul grozav cu Olga: E gălăgie benignă din cap de care trebuie să scap). Despre Exponate de artă brută nu știam mai nimic, nu știam că Angelica Stan pregătește o nouă carte și a fost o surpriză foooarte frumoasă, mai cu seamă pentru că am adorat O femeie urmărește ploaia de la etajul Opt (CDPL). Resursa și Exponate de artă brută au apărut de curînd amîndouă la Casa de Editură Max Blecher și deja pot fi cumpărate, așa că vă încurajez în mod ostentativ să-i dați bice.

Pe 16 octombrie am fost și la Morning Poets unde am vorbit despre poezie și le-am dat feedback mai multor poeți aspiranți. Și lucrul ăsta mi-a plăcut foarte tare, dar a fost de asemenea o experiență foarte frumoasă pentru mine și un prilej de învățare. În acest sens (și cu greu) am ales trei poeme și trei poeți de la atelier pentru publicarea în Revista de Povestiri. Vă invit să citiți și voi: o poezie de Romina Hamzeu, una de Claudiu Țăruș și una de Laura Santa.

Acuma, zic, hai să trecem și la cărți.

La capitolul roman

Cerul ca oțelul de Cosmin Leucuța. Un roman distopic, postapocaliptic, thriller, pe alocuri horror, o carte foarte diferită de ce-a mai scris Cosmin Leucuța. Extrem de bine scrisă și acaparantă și despre care nu știu dacă voi avea vreodată cu adevărat energie să scriu (dar tot am avut îndrăzneala s-o împrumut cuiva cînd mi-a zis că-i plac cărțile care o sperie). A apărut la Editura Humanitas și mi-a plăcut în mod real foarte tare. (Meanwhile, vezi aici pe blog recenzii la alte cărți de-ale sale)

Repetiție pentru o lume mai bună de Mihai Radu. Ne întîlnim iată din nou cu cinismul, cu moartea, cu greșeala, cu înmormîntarea, niște tematici pe care poate le-am văzut și în Extraconjugal. A scris Mihai Radu o carte care nu doar că se citește foarte repede și e scurtă, dar e și dinamică și plină de un umor tragic. Cum împacă toate acestea? Asta e fascinant de văzut. Puteți să-l ascultați într-un interviu la Timpul Prezent cu Adela Greceanu. Nu știu dacă voi scrie mai pe larg despre cartea asta, dar vă spun deja aici că mi-a plăcut mult, că n-am simțit cu aceeași intensitate umorul, mai mult cinismul, că mă fascinează modul în care vede Mihai Radu toată ideea funeraliilor (mă fascinează fascinația lui pentru legătura dintre moarte/înmormîntare și mîncare și sper să am ocazia să vorbesc cu el mai multe despre asta la Perfect Contemporan). A apărut la editura Polirom.

On Earth We’re Briefly Gorgeous. Sau, altfel spus, Pe pămînt suntem strălucitori o clipă de Ocean Vuong. O carte grozavă care explorează masculinitatea, experiența queer, relația cu mama, limbajul, frumusețea și o multitudine de alte lucruri. O carte despre care, cel mai probabil, nu voi ajunge să scriu foarte pe larg (noroc că deja s-a scris în mai multe rînduri). Sunt ușor îndrăgostită de tot ce scrie Ocean Vuong și e posibil ca această carte să fi devenit și ea una dintre preferatele mele. Voiam să o citesc de foarte mult timp. Și nu știu cum să vă spun că m-am urnit s-o fac acum (m-am apucat de ea pe tren cînd am fost la Morning Poets, tot într-o duminică) pentru că am auzit o vecină c-o citește. Am fost plăcut surprinsă și m-a motivat s-o iau în sfîrșit din raft. Pentru că o amînam cu bună știință. Desigur, am adorat-o, cum mă și așteptam.

Heaven de Mieko Kawakami. E a doua mea carte de autoarea aceasta. Am adorat Povești de vară despre care deja v-am scris mai pe larg și m-a prins foarte tare și acest roman al ei despre bullying. Avem de-a face cu un puști de 14 ani cu strabism care este bullied într-un mod foarte agresiv de colegii lui de clasă. El se împrietenește pe ascuns cu o colegă, Kojima, care este și ea bullied, de data aceasta de către fete. Ei încep să-și scrie scrisori și așa se leagă o relație de prietenie. E o carte care te va pune mult pe gînduri și poate o să te și oprească în loc de mai multe ori din pricina cruzimii. Acțiunea se petrece în anul 1991 (de aici scrisorile) și cum fenomenul bullyingului este și astăzi (în anul de grație 2022) la fel de activ, cel puțin în Japonia, cred că rămîne o carte destul de actuală. Nu știu care ar fi fost scopul ei în sine și nici nu mă interesează, e o bucată de literatură care m-a cutremurat și pe care v-o recomand și vouă. Mieko Kawakami a mai cîștigat un loc în inima mea. A apărut la editura Litera.

Proză scurtă

Perfect nemulțumită, de Irina Bruma. V-am scris pe larg despre cît de mult mi-a plăcut cartea asta. A apărut la Editura Cartier. E foarte frumoasă și scurtă și deja mi-au scris cîteva persoane că au luat-o la recomandarea mea. Ceea ce-mi umple inima de bucurie, go, go, it is great.

Fără poză de profil, de Anca Vieru. Nominalizată (pe bună dreptate) la Premiile pentru literatura scrisă de femei Sofia Nădejde. Ce să mai, e prima mea întîlnire cu proza Ancăi Vieru și m-a dat pe spate. Plănuiesc să caut și romanul său Spulberatic și, dacă se aliniază planetele și acceptă invitația mea, să vorbim mai pe larg la podcast despre ce și cum scrie. Prozele scurte din volumul ăsta m-au prins grozav de tare, nu doar pentru că sunt scrise atît de bine, dar și pentru tematicile pe care le explorează. O poți asculta și tu la Timpul Prezent cu Adela Greceanu.

O după-amiază cu Miller și Kerouac, de Dana Banu, apărută la editura HyperliteraturaCitam deja de ceva timp cartea aceasta — avem aici de-a face cu niște proze scurte care sunt de fapt schițe de personaje. Naratoarea este aceeași și reușim să o cunoaștem și pe ea prin intermediul acestor schițe. Mi-a luat mult s-o termin pentru că uneori simțeam nevoia să iau cîte o pauză și să citesc doar cîte o schiță cînd și cînd, ceea ce a fost tare plăcut. A fost interesant pentru mine să explorez schițele și să vizualizez personajele (și, de ce nu, poate și ”identitățile” lor reale), dar în aceeași măsură am fost foarte acaparată de acest mix între ficțiune și autobiografie. Fain!

Nonficțiune

Doar una. Mîna invizibilă, de Adam Smith din colecția idei esențiale a editurii Vellant. Poate vă amintiți că v-am scris despre Blaise Pascal, o cărticică din aceeași colecție. Cît despre Adam Smith, am dat-o gata destul de repede, dar mărturisesc că nu am fost niciodată adepta activă a filosofiei politice, sociale și/sau economice, așa că subiectul m-a interesat întotdeauna mai puțin. Cu toate astea, sunt multe lucruri foarte interesante despre care vorbește aici, în această selecție de idei – mi-a plăcut că au fost redate destul de clar anumite principii ca diviziunea muncii sau faptul că toți cei care muncesc o fac de fapt în interes propriu: „Nu din bunăvoința măcelarului, a berarului sau a brutarului așteptăm să ne fie servită masa, ci din grija lor față de interesele proprii.” În orice caz, ce m—a pierdut a fost discuția prea îndelungată și aplicată pe anumite situații de schimb economice (cu cifre corespunzătoare care cred că nu mai au un real corespondent azi). Dar pentru cei interesați, rămîne o carte în care sunt condensate idei importante ale lui Adam Smith.

Poezie

Desprindere, de Mina Decu. V-am scris deja despre ea la citeștemă.ro. A apărut la editura Charmides

Gravitație, de Svetlana Cârstean. Despre asta și mai multe am scris într-o cronică la Revista Psyche. A fost reeditată la editura Nemira.

Eram cu toții, de Emilia Zăinel. La Editura Tracus Arte.

Trips, heroes & love songs, de Florentin Popa, debutul de la Casa de Editură Max Blecher.