Olga Ștefan: “E gălăgie benignă din cap de care trebuie să scap.”

În episodul 5 o am invitată la Perfect Contemporan pe poeta Olga ŞtefanUn podcast cu şi despre literatură. Din când în când mă întâlnesc cu autori şi despicăm firul în patru pentru a vedea de ce scriem, ce e în spatele unei cărţi, despre impulsurile care ne pun în mişcare şi nu numai. Nu e nimic „perfect” la Perfect Contemporan, dar totul e mai mult sau mai puţin contemporan.

Azi am vorbit cu Olga Ştefan despre poezie şi universurile pe care le creează în poemele sale, despre Saturn, zeul, Charles Dickens şi Civilizaţii, dar am tras cu urechea şi la Resursa, manuscrisul cu care a luat o bursă de creaţie de la Cărtureşti şi care aşteaptă să vadă lumina tiparului la Casa de Editură Max Blecher. Olga Ştefan ne-a împărtăşit câte ceva despre metoda ei, despre ce înseamnă meseria de autor şi cum a supravieţuit transformării dintr-un copil prodigios într-o femeie-autor aşa cum şi-a dorit ea şi nu cum s-ar fi aşteptat societatea.

Ne puteți asculta și pe SpotifyApple Podcasts și Google Podcasts. 🎧 Ascultare plăcută!

Câteva lucruri pe care ni le spune în episod:

Meseria de autor e o meserie de adult. Când eşti copil te izolează şi cînd eşti adolescent îţi creează o aură din care foarte greu te desprinzi. Pentru mine nu a fost uşor să rămân un individ funcţional sub auspiciile astea.

Ai intuiţia că, probabil, arătând lucrurile astea te vei elibera, vei fi mai legitim…

Nu a rămas o poveste exotică din copilărie. Eu am continuat să scriu. Vocea adevarată de femeie-autor mi-am gasit-o abia cu Saturn, zeul, nu înainte, chiar dacă eu am scris mult şi în adolescenţă.

Nu găsisem încă o direcţie în care să mă regăsesc. A fost ca şi când ar fi trebuit să uit tot ceea ce presupuneam eu că ar trebui să fie poezia şi să o scriu în termenii mei.

Acumulasem foarte multă incertitudine, multă suferinţă şi multă superbie. Că e acolo un ton fake, nobiliar.

Pentru mine a fost o mare bucurie să mă reîntorc la această latură a mea. A fost şi o mare frică acolo. Eu m-am simţit bine în perioada în care nu scriam pentru că nu mai trebuia să fiu responsabilă cu reacţii (uneori violente ) la poezia pe care o scriam eu.

Nu sunt în măsura sa descriu o metoda eficientă. Metoda mea e multistratificată. E un layer cake. Încep de la concepte, idei, gânduri, destul de mundane, care mi se joacă prin minte – de la imagini sau de la jocuri de cuvinte.

E gălăgie benignă din cap de care trebuie să scap.

Imaginile mele par să vină dintr-o zona a angoasei. De fapt, ele vin dintr-o zonă a empatiei faţă de tot ce înseamnă victimă.

Perspectiva unei pandemii era pentru mine de domeniul scenariilor apocaliptice care îmi bântuiau coşmarurile copilăriei mele de fetiţă anxioasă.

E întreaga experienţă de a sta cu tine şi de a te gândi exclusiv la ceea ce faci în acest sens, cu seriozitate.

Eu m-am plasat între. Consider că ce scriu eu e mai degrabă anti autobiografic, o autobiografie trucată. E ca şi cum mi-aş fi ales o buclă sau o felie din viaţă când m-am simtit autentică şi am rămas acolo. Pentru mine e crucial să mă întorc în bucla aia, în zona aia.

Nu suntem V.I.Ps zi lumină. E păcat să ne tratăm in poezie ca atare.

Ficţiunea e accesare a celeilalte care sunt atunci cand visez, atunci cand am superputeri, altele decât poezia.

Ca autor trebuie să scrii, nu să te ocupi de construirea şi de satisfacerea tuturor aşteptărilor. Ele vor fi întotdeauna aberante într-un fel sau altul.

O poți asculta pe Olga Ștefan și într-un interviu cu Adela Greceanu la Timpul Prezent (în literatură): Vreau să arăt că sîntem mai multe în aceeași voce. O găsești și la Poetic Stand.

  • Civilizații a apărut la Editura Paralela 45
  • Saturn, zeul a apărut la Charmides. Despre cartea asta am scris mai multe aici.
  • Charles Dickens a apărut la FrACTalia

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.