Ascult Show me everything ca să acopăr conversația aprinsă a pisicuțelor politicoase de pe netflix și bombănelile ofuscate ale cuiva care “de jumătate de oră” curăță la cirește și nu mai termină săracul, plăcinta aia sigur nu se face cu trei cireșe? Răspunsul e nu; așa că, între timp, eu mă apuc să vă scriu puțin despre ce am mai citit&făcut luna asta.
Am citit o carte de proză scurtă, Guadalajara care mi-a plăcut foarte mult, despre care încă nu am apucat să vă povestesc mai nimic. O carte semnată de Iulian Popa (Humanitas, 2018) și care e deja plecată în voiaj la A. cu care am făcut un schimb strategic și ne-am cadorisit reciproc titluri de autori români contemporani. De la mine a plecat cartea de proză scurtă, de la ea a venit Copiii lui Marcel a Emei Stere pe care de abia aștept s-o lecturez și care a fost prilej bun de râs aici în casă pentru cine deja a citit-o.
Eu am fost prinsă citind Tata mă citește și după moarte (Humanitas, 2020) de Mihail Vakulovski despre care am scris mai pe larg chiar aici și care, btw, s-a retipărit și poate fi găsită din nou în librării. E o carte care mi-a plăcut foarte mult și care a mers perfect cu volumul de poezie Riduri al aceluiași autor (apărut la Casa de Pariuri Literare). L-am ascultat pe Mihail Vakulovski și la Reduca Poetică Brașov despre care v-am mai vorbit și a citit acolo niște poeme din volumul ăsta. A fost o plăcere să le descopăr și în carte. Recomand volumele astea două împreună, se leagă bine.
Spre final de lună&chiar ieri terminată a fost Soldații. Poveste din Ferentari de Adi Schiop. Îmi doresc să citesc cartea lui nouă și am zis că ar fi bine să recuperez și cu cea pe care n-o lecturasem încă. Mamă, ce încărcătură a fost cartea asta. A apărut la Polirom (2014 cred) și o să vă vorbesc eu mai pe larg despre ea zilele astea, de îndată ce se așează puțin lucrurile. Dacă Tata mă citește și după moarte voiam s-o citesc cât mai repede pentru că mi-a plăcut așa mult că mi-a fost greu să mă opresc, cu Soldații am amânat conștient. Nu pentru că nu-mi plăcea, ci pentru că mi s-a părut o lectură foarte heavy. Neapărat o să vă zic eu despre ea și nu vreau să anticipăm. (*sunt doar un pic malefică)
Am citit și o autobiografie, e vorba despre cartea-memoir, foarte experimentală și minunat scrisă, In the Dream House a lui Carmen Maria Machado despre care v-am scris deja pe larg într-o postare chiar aici pe blog. Îmi doresc mult să ajungă cât mai multă lume la această carte.
În rest, doar poezie. Am vorbit deja despre volumul de debut al Lenei Chilari, O cană de noviciok la bătrânețe (TracusArte, 2020) Am adorat-o și îmi place mult de Lena Chilari ca poetă; poezia ei vorbește foarte personal cu mine și volumul o să rămână multă vreme. V-am citit un poem din carte și v-am și scris despre ea aici. Totodată vă recomand s-o ascultați pe Lena Chilari citindu-și poezia pentru că are un performance veritabil&foarte atractiv. Not to be missed.
Altfel, am citit volumul de poezie narativă al Doinei Ioanid, Bazarul culegătoarei despre care am și scris aici (&cu videolectură). Mie mi-a plăcut mult; apărută la Casa de Pariuri Literare în 2019. Despre Enciclopedia lucrurilor uitate (Casa de Editură Max Blecher, 2016) de Gokcenur C., v-am vorbit deja aici și v-am și citit din ea; și despre ecograffiti, o carte de poezie semnată de Ruxandra Novac mult mai dură decât Alwarda, v-am scris și v-am citit aici. Nu v-am vorbit încă despre vorbesc din nou pozitiv și din nou pozitiv (2019, Charmides) de Gabriela Feceoru pe care am terminat-o zilele trecute și care a fost nominalizată la Sofia Nădejde anul trecut. O să vă vorbesc despre ea la fel cum o să vă scriu și despre volumul Eu n-am trăit războiul (2021, Casa de Pariuri literare) de Anca Zaharia. Nu vreau să anticipez nici de data aceasta, dar e ceva to look forward to pentru că am ce să vă povestesc.
Intru în luna martie cu două cărți începute, The Discomfort of Evening de Marieke Lucas Rijneveld (scrisă în olandeză, eu citesc traducerea în engleză, a luat International Booker Prize în 2020) și Păsări în gură de Samanta Schweblin (cred că în 2019 a apărut varianta completă cu toate povestirile scurte din volum sau atunci a fost tradusă în engleză). Voiam să le termin pe amândouă luna asta, dar nu am reușit. Ba chiar The Discomfort of Evening am început-o săptămâna asta și am avut marele tupeu să cred c-o și termin. Râd și eu cu voi, dar ceva spor la unele lucruri tot am avut.
Luna asta mi-au scris mulți oameni care au citit cartea și am fost foarte încântată că au împărtășit cu mine impresiile lor. Asta a fost una dintre activitățile mele preferate de luna aceasta. Altfel, pe 4 februarie am răspuns întrebărilor Olgăi Ștefan într-un interviu pe poetic stand (care poate fi citit aici, a fost publicat cu o zi înainte să iasă cartea mea de la tipar). Am citit la o ediție online a Institului Blecher, cu mulțumiri speciale lui Claudiu Komartin pentru invitație și Anei Toma pentru organizare, a fost superb să îi ascult pe ceilalți citind poemele lor, chiar și virtual. Iar pe 28 februarie m-a invitat Dana Pătrănoiu la o discuție despre poezie, volumul meu de debut și altele pe blogul ei (interviul poate fi citit chiar aici). Pe 5 februarie m-am văzut pe zoom cu Maria Petricu și am vorbit despre scris, cărți și pandemie (puteți urmări aici pe Youtube). Și luna asta a apărut și o primă cronică la Nimic nu e în neregulă cu mine semnată de Romeo Aurelian Ilie și care poate fi citită chiar aici: Fragilă sau puternică? Și cam atât.
Am copt pâini (și v-am scris despre pâinea cu maia fantastică chiar aici), am făcut tarte (urmează și una delicioasă cu cireșe azi, dacă cineva scoate sâmburii în timp util…) și de scris, am și scris, dar nu foarte mult. Am și desenat și lucrez din greu, nu știu dacă și cu spor la cartea mea pentru copii. Am citit și ceva nonficțiune, articole despre sine și despre identitatea virtuală, dar cu astea nu vă mai plictisesc. Urmăriți-mă pe instagram și pentru alte chestii inedite.
Luna asta am cumpărat și am primit cărți. Încă nu m-am decis ce voi mai citi în marie, dar poate voi face o postare separată despre asta.
Azi la noi a fost o zi despre pictură pe pereți, mâncărică delicioasă, răzvrătire (din partea copilului și câinelui) și în general o duminică desul de banală (și, deci, frumoasă). Sper că și în luna martie voi mai citi lucruri faine și voi face pâini și plăcinte delicioase, dar sper să mai aud și de la cititori câte ceva.
Poetă, podcaster, mamă, blogger, promoter cultural, expertă la visat cu ochii deschiși și inventat povești.
Mă poți susține aici: patreon.com/ramonaboldizsar
Ascultă și tu podcastul literar Perfect Contemporan! Mai scriu și la Revista Golan, Revista Psyche și citeștemă.ro
Am debutat în 2021 la Casa de Pariuri Literare cu volumul de poezie: Nimic nu e în neregulă cu mine.
Interviuri de ascultat/văzut: la Timpul Prezent, la Zest, la Biblioteca lui Gelu, altfel pe Youtube.
Interviuri de citit: pt IQads, pentru Adevărul (+partea a doua), Poetic Stand, Dlite-Blog-Goethe, pentru Mansarda Literară, Țignal CDPL.