Am descoperit-o pe Ruxandra Novac prin “Alwarda,” un volum pe care vi-l recomand constant și despre care scriam, în urmă cu câteva luni: “cu volumul ăsta de poezie mă aflu undeva pe un câmp străin unde bate vântul, dar e și soare, dar sunt și stele și câteodată mi se pare că e bine. Mă gândesc la fragilitate și schimbare, la tranziție și galop citind poemele astea. Iar mie-mi cam place asta. “

“ecograffiti” este o carte de poezie superbă & înfiorătoare. Îmbină elemente dintre cele mai vizuale și adesea dure, adesea naturale cu anumite senzații și trăiri într-o stare primă de dezordine, acel lucru care (co)există în viața noastră ca o umbră socială sau prezență temporală. Cred că în Alwarda m-am simțit mai în siguranță, am găsit acolo mai puțină furie, un discurs mai puțin crud, cuvintele au fost mai mult o călătorie decât o injecție. Dacă în Alwarda găsesc și o maturitate în raport cu lumea, în ecograffiti găsesc o stare originară de dezlănțuire care pune nedreptatea cu genunchii în prag și o biciuiește. 

Adesea m-am simțit pe marginea prăpastiei, doar că prăpastia era doar lumea în care trăiam eu și marginea toate lucrurile nedrepte și fragile din lume. Poate nu greșesc când spun că veți găsi aici o poezie parțial horror în senzație pe care nu m-aș da în lături de la a o compara cu o muzică heavy&dark. 

Poezia din acest volum te dă de toate zidurile. 

“ecograffiti. poeme pedagogice. steaguri pe turnuri” a apărut în 2003, editura Vinea; dar a fost reeditată și ce am eu aici este ediția a treia publicată în 2018 la editura Tracus Arte. Mulțumesc Andreea pentru cartea asta grozavă.

Puteți asculta aici (pe instagram) un poem din Alwarda. Mai jos vă las un poem din ecograffiti.

*click play to see.

un poem din ecograffiti.