Am știut de când am terminat volumul ăsta de poezie că o să vă scriu despre el. Dar noi suntem oameni obișnuiți este un volum de poezie despre maternitate, despre legătura dintre părinți și copii și ‘exploatează’ atât de bine și de natural toată experiența cotidiană a acestora. Fără lamentări și sentimentalisme inutile, dar totuși …
Vreau de mult timp să vă scriu despre un volum de poezie foarte drag mie. Și motivul pentru care tot amân este că nu reușesc să găsesc tipul de discurs “ideal” pentru a scrie despre el. Nu pentru că nu aș avea multe de zis, ci pentru că pur și simplu îmi place atât de …
Read more “Industria liniștirii adulților, Anastasia Gavrilovici”
Sunt multe de spus întotdeauna despre poezie. Și, mai ales, cred că aici (mai mult decât oriunde), toți cititorii au dreptate. Vezi ce vrei, simți ce poți, important e s-o faci. Pentru mine poezia din Saturn, zeul a dat naștere unor reacții destul de puternice. Mi se pare că fiecare poem dă naștere unei lumi …
Am deschis volumul ăsta și am citit. M-am oprit și i-am trimis un mesaj Andreei pe instagram, Am citit două poeme din Rodica Draghincescu. Mi-au făcut pielea de găină. Senzația continuă&rezistă pe tot parcursul volumului, așa că m-am decis să vă scriu și vouă puțin despre el. Senzația pe care o ai când pătrunzi în …
Tot ce i-am promis tatălui meu este primul roman al Ioanei Maria Stăncescu, apărut la editura Trei și nominalizat la Premiile Sofia Nădejde de anul ăsta. Și pe bună dreptate. Am terminat aseară de citit cartea asta și am știut că o să vreau să scriu puțin despre ea. Îmi amintesc că primele pagini nu …
Read more “Tot ce i-am promis tatălui meu, Ioana Maria Stăncescu”