cărți magice pentru copii fantastici

Nu v-am mai scris de mult. De obicei se întâmplă așa vara -mă iau întotdeauna cu altele și las locul ăsta virtual să se odihnească. În ultimele luni am fost preocupată cu activitățile odraslei și o perioadă aproape dezmățată de vizionat seriale pe netflix. Dar m-am întors. Și am început un nou proiect. Pentru că vara aceasta nu am reușit să citesc prea multe (dar vă voi scrie în curând o postare despre de ce e bine să citești literatură Fantasy/SF), și pentru că 1) am citit mai mult din „literatura copilului” (incluzând titluri precum The Dinosaur Who Lost His Roar, That’s not my monkey, Little Miss Muffet, Llamas in Pyjamas) și 2) sunt un mare fan al cărților Usborne, m-am decis să mă fac reprezentant!

Am fost fascinată de la prima carte pe care am cumpărat-o pt. M. (despre ea nici nu mai vorbesc) și ne distrăm încă copios, amândouă, răsfoind din cărțile pe care le-am achiziționat. Iar acum m-am decis că este momentul să fac un pas mai departe și să ajut la răspândirea bucuriei Usborne. Mă tot gândesc ce frumos ar fi fost ca și copilăria mea să fie „marcată” de cărțile astea atât de faine (sunt atât de faine încât le mai răsfoiesc și eu singură când copila mea se preocupă cu altceva, ba chiar am și câteva favorite… ups! that’s a bookaholic for you!) Cărțile își merită toți banii. Așa cum vă vorbeam mai de multicel în postarea aceasta despre mentorul meu Usborne, Andreea, revin și vă spun că aceste cărți merită tot efortul și toată investiția. Your kid is going to be so happy!

Așa că vă invit să mă găsiți, căutați, stalkeriți pe pagina de Facebook Cărți magice pentru copii fantastici cu url facebook/cartifantastice. Sunt acolo pentru orice informație, consiliere, comandă, și așa mai departe. I’ll help you find the best book for your kid, really!

Și dacă vi se pare că duc pasiunea la extrem pentru cărți, cred că încă nu am reușit să vă povestesc despre faptul că mi-am cumpărat o nouă bibliotecă și am simțit că am mers la cea mai tare petrecere așezând cărțile pe raft. E prima oară când nu mai hoinăresc în zece mii de locații și toate cărțile mele sunt în același loc. Așa că uneori aspir să răspândesc această bucurie cu oricine dorește să încerce. Recomand oricând oricui să dea o șansă cărților Usborne!

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

spune-mi ce citești ca să-ți zic cine ești sau leapșa

Nu din plictiseală, ci din insomnie. N-am mai jucat de mult o leapșă pe blog, așa că încep eu una. Despre activitatea cititului care-mi lipsește mult -citesc foarte puțin în ultima vreme pe motiv de absență grosolană a timpului liber. Dar să lăsăm scuzele. Continue Reading “spune-mi ce citești ca să-ți zic cine ești sau leapșa”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

Temele pentru acasa in sistemul romanesc de invatamant

Domnul ministru a anunțat că luni va da un ordin prin care să reglementeze cât anume ar trebui să lucreze copilul la teme acasă,  Acest anunț a declanșat o sumedenie de reacții, dintre care și pozitive și negative. Scriu despre aceasta după o perioadă foarte îndelungată de absență pe această platformă virtuală pentru că mă interesează nespus subiectul. M-a interesat și mă interesează încă. Cred că domnul Mircea Dumitru a pus punctul pe i, a observat o problemă care există și persistă în sistemul de învățământ de prea multă vreme și împotriva căreia nu se face, în toate aparențele și mai presus de acestea, absolut nimic. Era cazul, consider eu, ca cineva nu doar să semnaleze problema, ci să propună o soluție. 

Continue Reading “Temele pentru acasa in sistemul romanesc de invatamant”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

însemnări despre existență

tag-timeCred că fiecare dintre noi se întreabă într-un anumit moment al vieții dacă drumul ales e cel bun. Fără să dramatizez, cred că sunt printre noi oameni care se întreabă asta întotdeauna… Nu știu dacă există răspunsuri corecte în această direcție. Nu vreau să cad într-un relativism absolut (în fond, asta ar putea fi o sursă îngrozitoare de neliniști existențiale), dar se poate  ca o perspectivă în această direcție să-i ajute pe unii dintre cei care se întreabă adesea dacă calea pe care au ales-o este una bună. Nu vă agitați, vorbesc întotdeauna despre mine. Accidental (sau incidental) însă, s-ar putea să vorbesc și despre alții/altcineva/unii dintre voi.

Continue Reading “însemnări despre existență”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

Solanin

tumblr_mjtcsc9yvw1s00ahzo1_500Nu știu câți dintre voi sunt interesați de cultura manga/anime (dintre cei care mai citesc ocazional blogul, bineînțeles) și eu în genere mă feresc a recomanda manga/anime necunoscătorilor. Ai nevoie de un sistem de referință atunci când faci recomandări și e puțin probabil ca recomandările tale să ajungă undeva atunci când nu ai în vedere un sistem de referință corect. În fine, n-o s-o lungesc, de obicei nu fac ceea ce am să fac acum, dar nu mă pot abține. Am citit de curând un manga care, spre marea mea surprindere, pare recomandabil la un public extrem de larg, chiar și pentru neinițiații în lumea artistică japoneză a Manga-ului. Continue Reading “Solanin”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

Febra 50 Shades of Grey și reacții la kmkz

Bântuind astăzi pe internet am dat de un articolaș, aproape sub formă de raționament, pe Kamikaze unde cineva vorbește despre cât de proaste sunt femeile cărora le-a plăcut 50 shades of Grey. Mi-a stârnit o reacție aproape puternică, dat fiind că îmi rup puțin din timpul meu aproape prețios pentru a scrie ceva despre acest subiect.

De menționat în primul rând este că n-am citit 50shades, nici n-am văzut filmul și nici nu am de gând să citesc sau să vizionez pelicula vreodată. Astfel că nu pot comenta cu adevărat nimic despre cât de stupidă sau mirobolantă o fi capodopera. Am auzit, cum au auzit și alți oameni care n-au avut norocul s-o savureze, că e o stupiditate fără substrat, și mai diminuează pe deasupra și rolul femeii (adicătelea, după ce că e o bucată pornografică de toată jena, prost făcută, mai e și misogină). În ce măsură toate astea sunt adevărate, n-am de unde să știu și nici nu prea vreau să verific (o să las alte suflete mai curajoase s-o facă în locul meu). Altfel spus, eu nu mă voi adresa neapărat cărții sau filmului, dat fiind că sunt în necunoștință de cauză; însă aș vrea să spun, dacă alteritatea mi-o permite, câteva lucrușoare despre scurtul text de pe vântul divin românesc, revistă care, de altfel, de regulă chiar îmi place. Continue Reading “Febra 50 Shades of Grey și reacții la kmkz”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

Ora de religie; promisiunea unui alt sistem

Nu am „îndrăznit” să vorbesc prea mult despre controversa cu ora de religie pentru că, în definitiv, eram mulțumită cu decizia care pare-se că s-a luat în această direcție. Deși sunt împotriva predării religiei (ca doctrină creștin-ortodoxă) în școli, mi se pare totuși mai bine să existe o opțiune, decât să nu existe nici una: copiii să poată alege, după caz, dacă să facă sau să nu facă ora de religie. Mă găsesc totuși în situația în care simt că ar trebui să spun și eu ceva în legătură cu acest subiect. Citeam astăzi un articol despre Cum s-a „optat” pentru ora de religie pe dollo.ro și a trebuit să-mi amintesc că societatea în care trăim nu trebuie iertată așa, cu una cu două, și nici sistemu’, mai ales cel educațional care ține și trebuie să ne intereseze pe toți.

Continue Reading “Ora de religie; promisiunea unui alt sistem”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

veșnica inegalitate între sexe

Zilele acestea sunt furioasă. Nu sunt mereu furioasă, dar când sunt, de abia mă pot abține. Câteodată nici nu observ un lucru care va ajunge să mă înfurie într-un anumit punct, dar iată: zilele acestea mi-e foarte greu să suport tradiția asta a dominației bărbatului asupra femeii, a dominării sub care trebuie trecută întodeauna femeia, supusa, cea care trebuie să asculte de bărbat pentru că e bărbat. Știți și voi, doar ați primit aceeași educație: fetițele cu păpușile, băiețeii cu mașinuțele și roboțeii; fetițele la bucătărie cu mama să-nvețe să facă supă, băieții afară cu tata să învețe să repare mașini și biciclete. Mai târziu, fetițele să facă ceva ușor, să se mărite și să aibă grijă de bărbat, iar băieții să studieze chimie industrială și să ajute la dezovltare și la descoperiri revoluționare care vor aduce numai beneficii umanității. Știți și voi controversa: femeile sunt făcute să fie frumoase, să se aranjeze (dar nu pentru ele însele, dom’le, ci pentru altcineva, care să le admire, pe care să-l provoace -în fond, ea e de vină, femeia e aducătoarea și creatoarea de păcat, ea e ISPITA), femeile, ca femei, tre’ să învețe să tacă, oricum nu sunt prea inteligente și educația lor nu prea prevede crearea unei gândiri prea complicate (că bărbaților le plac femeile supuse, nu alea care gândesc). Iar bărbații… ei, fac ei ce-or face, s-au născut deja sub steaua norocoasă: sunt bărbați și asta le ocupă tot timpul! Nu contează că bărbatul ăsta, oarecare, e tractorist și nu știe să vorbească nici română iar femeia, ipotetic, e profesoară pe la universități (zic și eu, exemple sunt cu duiumul). Tractoristu’ e mai deștept și e clar superior femeii de pe la universități în virtutea faptului că e barbat; și știe tot neamu’ atâta lucru: că pe bărbat îl serveși primu’, nu-l contrazici, îl tratezi frumos, îi dai dreptate, și îi recunoști măreția. Pentru că el e bărbat, iar tu… ei, tu ești femeie, tu ești Eva. Stai departe și apropie-te doar când ți se zice; că altfel, pentru orice s-ar întâmpla, zău că e vina ta. Continue Reading “veșnica inegalitate între sexe”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

taxă pe cultură, că-n rest le-aveam pe toate

Cred că a trecut pe la urechile tuturor iubitorilor sau interesaților de cărți și citit că se vor scumpi minunățiile astea pe care adorăm noi să le răsfoim. Unii sunt tentați să spună că Ministerul Culturii nu vrea altceva decât să ajute (într-un fel sau altul, nici nu mai contează altceva). Nu aș ști ce să spun și nici nu vreau să mă aventurez pe acest teren; cel puțin nu acum. Primul lucru la care mă gândesc când aud ”taxă pe cultură” e ”cărți scumpe+bani puțini=cărți puține achiziționate”. Mă gândesc, desigur, în primul rând la mine, la buzunarul meu și la raftul meu personal de cărți (ca tot românu’ care cumpără o carte cu banii de buzunar în loc să-și schimbe teneșii rupți de primăvara trecută). Și lucrurile nu arată bine. Continue Reading “taxă pe cultură, că-n rest le-aveam pe toate”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”

lipsa îndreptățirii în acuzarea prostiei celuilalt: o capcană

Stând astăzi pe internet puțin, după ce-am văzut un filmuleț despre cum să-nvățăm orice limbă străină în 6 luni  (și, înainte să întrebați, nu, nu sunt de acord), am dat peste un meme din ăsta transmis printr-un text aruncat pe-o imagine care are cumva scopul de-a te lovi direct în punctele esențiale ale existenței. Continue Reading “lipsa îndreptățirii în acuzarea prostiei celuilalt: o capcană”

please share if you liked it
0

Studentă la Facultatea de Filosofie. Sunt convinsă că de multe ori mari părți din filosofia lui Nietzsche nu se înțeleg. Dar pe blog vorbesc despre orice. Câteodată îl prefer pe Dostoievski, chiar dacă și Kafka mă fascinează (totuși, mă sperie absurdul lui, cred că prefer anxietatea absurdului lui Beckett). La final de program, Jose Saramago rămâne autorul favorit -din ultimii 2-3 ani, aș zice. Și totuși…
Îmi place poezia japoneză, scriu versuri alandala, mă fascinează limbile străine. Îmi plac câinii, vinul, plimbările, toamna, anime, manga. Evident, cărțile, scrisul, și tot ce reprezintă Creativitate și Fascinație. Una dintre cărțile mele preferate este Satyriconul lui Petroniu. Manga ‘Kyou kara ore wa’, iar anime 5cm per seconds (pentru că imaginația și creativitatea lui Makoto Shinkai lovește fix unde trebuie).
Sunt mamă. Adesea nu dorm și nu am timp de nimic.
Iar aici scriu despre tot ce mă reprezintă și ce nu. Imaginar sau nu. Ficțiune sau nu. Viața e trecătoare, dar cum ar zice Kobayashi Issa, „și totuși, și totuși”