Misterul regelui. Despre scris, Stephen King

Vrei să scrii mai bine? Vrei să afli care este secretul din spatele magiei? Vrei să afli cum să devii un scriitor bun? Stephen King ți-ar spune că n-ai ajuns prea bine la cartea lui, atunci, pentru că nu-și propune să-ți ofere vreo rețetă extravagantă a succesului. Ce o să-ți spună însă e ceva ce cred că deja știi. Ca să scrii bine trebuie să scrii. Mult. It’s all about hardwork. Bummer, huh?

După ce am citit Carrie, prima carte al lui Stephen King și singura citită de mine, mi-am zis că nu voi mai citi nimic de autorul ăsta. M-a speriat atât de tare încât nu am vrut să-l mai încerc -nu pot citi lucruri care mă sperie foarte rău pentru că nu mai dorm luni de zile. Sau vreodată. Intuiția mea mi-a spus că o să-mi fie prea teamă să-l mai citesc. Niște ani mai târziu, mi-am făcut curaj să citesc cartea lui despre scris după ce toată lumea m-a asigurat că nu are nicio legătură cu restul cărților sale. Și mi-am dat seama că am avut dreptate să-l ocolesc pe King pentru că sunt sigură că toate cărțile lui m-ar fi înfricoșat teribil. Scrie foarte bine. Și știe foarte bine ce face. Sigur că acum mă mănâncă rău să citesc măcar câteva cărți de-ale lui, dar când îmi amintesc că toată lumea spune că nici măcar nu-i înfricoșătoare Carrie, dar pe mine mă sperie gândul la cartea asta… tragem concluziile în altă zi.

Cartea lui despre scris mi-a plăcut și cred că e un mic deliciu pentru cei care l-au citit mai mult decât mine pentru că vorbește și despre Stephen King-omul care a ajuns scriitor. Din punctul ăsta de vedere și nu numai, au fost și foarte multe pasaje cu umor. Însă lucrurile pe care ni le spune Stephen King despre scris sunt destul de simple și, în cele din urmă, niște sfaturi foarte bune. Și pe majoritatea cred că le știm și noi, deși poate ne luptăm cu ele din motive care au sau n-au de-a face cu voința noastră. Că trebuie să scrii. Des. Mult. Și să citești. Că cel mai bine vei învăța și vei avansa în scris făcând-o. Știți toate memele alea despre You should be writing? Ei bine, cartea asta este despre You Should Be Writing. Tocmai de aceea Stephen King nu e prietenos nici cu atelierele/cursurile de scriere creativă și crede că pot fi o pierdere de timp. Nu trebuie să fim de acord cu tot ce spune marele rege, până la urmă, dar împărtășesc și eu această filosofie a scrisului: scrie și citește cât mai mult și o să vezi rezultate. Deși eu cred și că sunt și alte lucruri care te pot ajuta și adesea un curs de creative writing poate să fie unul dintre ele.

Totodată, cartea asta a fost scrisă cu puțin înainte de anul 2000 și sunt aici câteva sfaturi foarte punctuale despre piața și modul de publicare în America. Și poate că o parte din ‘îndrumările’ din cartea asta se potrivesc bine cu anumite tipuri de ficțiune și mai puțin cu altele. Dar asta este în regulă. Cred că poți învăța ceva de la cartea asta dacă te preocupă scrisul. Pe mine cel mai tare m-a atras faptul că am putut să văd atât de îndeaproape viața lui de scriitor -cum a pornit, ce a făcut pe parcurs, cât a fost respins până a reușit, lucruri de genul ăsta. Și cred că poate fi o carte ușor motivațională, chiar dacă știu că nu ne place și ridicăm din sprânceană când auzim cuvântul motivațional. Poate dacă aș zice o carte inspirațională am respinge mai puțin ideea. Poate că nu. Nici nu contează. Dar dacă ești într-un punct în care te întrebi care e faza cu scrisul ăsta și ce poți face să stai pe linia de plutire, atunci poate găsești ceva folositor la cartea lui Stephen King.

Când am citit Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă de Murakami, am fost cumva motivată să continui și cu scrisul și cu alergatul și a fost o lectură super simplă care mi-a făcut un imens de bine. Cred că e important să fii cât mai conectat la lucruri care să-ți amintească de ce vrei tu să faci cu adevărat. Mai ales dacă nu ești neapărat de la natură o persoană super perseverentă. Sau optimistă. Cu ajutorul cărții lui Stephen King mi-am reactualizat cumva niște lucruri și mi-am adus în atenție altele. Sigur că unele lucruri pe care le propune sunt poate imposibile pentru mine chiar acum (sau pentru totdeauna). Dar nu asta e important. Nu trebuie să mergi la nicio carte despre scris crezând că acolo vei găsi adevărul absolut. Din contră, eu cred că suntem foarte diverși și lucrăm destul de diferit. Cred că e important să iei ce se potrivește cu tine și, în sensul ăsta, cartea asta mi-a oferit câteva lucruri.

De exemplu:

• Scrie și citește cât mai mult (dacă se poate, zilnic).
• Scrie ce vrei tu, nu ce crezi că ar da bine (chiar dacă asta înseamnă să scrii despre zombie cu cap de floare, nu o zice King pe asta cu zombie cu cap de floare, mi-a venit mie acum). Nici eu nu cred că un scriitor are vreo datorie atunci când scrie, alta decât să fie sincer.
• Vezi gramatica aia. Nu regiza totul la linie (too much plot can kill a story, cum s-ar zice). În acest sens, nici fișe de personaje (yuhuhuu, aș zice, dar dacă merge, de ce nu? E un pic subiectiv King aici).
• Focus pe poveste.
• Găsește-ți un Cititor Ideal și scrie gândindu-ne cum s-ar raporta acest cititor la ceea ce scrii (încă nu-mi dau seama cât de bun sau nebun e sfatul ăsta, dar fără un cititor mi-e greu să scriu).
• Editează. Editează. Editează. După o pauză suficient de lungă după primul draft: scrie cu ușa închisă, editează cu ușa deschisă.
• Nu te baza pe alcool sau alte substanțe pentru inspirație, creativitatea sau orice altceva. King vorbește mult despre asta pentru că, la un moment dat, a fost puțin dependent de alcool și diverse substanțe și i-a fost teamă că nu va mai putea scrie dacă se va lăsa. Se situează împotriva unui tip de ‘credință’ (care nu-i doar americană, sincer) cum că atunci când ești high reușești să scrii cum n-o faci când ești treaz. De fapt, King dă cu șutul poziției boeme și te îndeamnă că să scrii treaz că poți s-o faci. Ă, mai știm noi pe cineva care vorbește despre Mai noibil decât scrisul boem e scrisul practicat.
• Scrie și citește. Zilnic. Că așa înveți cel mai bine.
• Let the magic begin. Have fun. Be happy. Da, cam așa zice marele Stephen King. Nu știm despre be happy, dar în orice caz, ador că vorbește despre magie și faptul că scrisul despre asta e. Și când mă gândesc ce magic e când ajung la o carte care-mi place foarte mult, chiar dacă e proză, poezie sau chiar și altceva, tind să-i dau dreptate. We’re doing magic here.

*ce mai spune King e și că nu poți transforma un scriitor prost în unul bun, și nici un scriitor competent într-un scriitor grozav/geniu, dar că poți transforma un scriitor competent într-unul bun prin practica scrisului și a cititului. Și nu știu dacă are dreptate, ce înseamnă un scriitor prost, anyway? Dar nu sunt aici să fac afirmații pentru că s-ar putea să știe el ceva ce nu știu eu.

Mi-a plăcut foarte mult treaba cu magia. Până la urmă asta facem noi aici. Un pic de magie. Mai multă magie. Indiferent ce scriem. Sau de ce. Ne punem la lucru creativitatea și uite ce iese.

Și da. Stephen King vorbește, cred, direct cu cei care vor să fie scriitori for a living, cum se zice. Care vor să se dedice acestei vieți. E cam greu să scrii zilnic și să investești atât de mult în scris când mai ai și un job full time. Sigur că o vreme merge. Dar s-o faci pe termen lung și la a doua, a treia, a patra carte, ceva începe să scârțâie probabil. Și nu cred că la noi în România se poate trăi așa ușor din scris. Dar nici în America nu-s toți Stephen King, așa că există speranță. Cum putem și noi. Important e să scriem.

La noi a apărut în traducere la editura Nemira, dar n-o văd disponibilă pe nicăieri. 🌼