ce-am citit în aprilie și alte peripeții

În luna aprilie am traversat tot felul de stări. Bune. Și mai puțin bune. Ca de obicei, m-a ajutat poezia. Deși am avut multicel de lucru, am reușit totuși să și citesc luna asta. Marele hit pe luna aprilie a fost Școala de lupi. Nu glumesc. Am citit-o de nici nu mai știu câte ori. Fiica mea o adoră și, de la un punct încolo, ai două opțiuni când îi citești ceva copilului: ori începe să-ți placă mult și nu te deranjează să citești cartea de, să zicem, 3-5-10 ori la rând (mă rog, de la un punct încolo poți să citești și Harry Potter că tot disperi), ori… ori îți vine să ascunzi cartea aia și să nu o mai vadă nimeni niciodată (ceea ce nu se poate că o să plângă toată ziua după cartea aia. Cum ni s-a întâmplat cu o broșură de la o clinică de analize despre un fluturaș pe nume Flu-Flu, probabil cea mai kitsch chestie pe care am văzut-o vreodată în viața mea).

Din fericire, Școala de lupi a fost un succes pentru toată familia. Asta e bine, având în vedere că avem și versiunea înregistrată și ascultăm povestea când mergem cu mașina sau stăm prin casă. Așa că a meritat un paragraf special al ei cărticica asta. Luată tocmai de la Librăria din Alexandria, Teleorman pe care am reușit și eu s-o vizitez, într-un final. De prin 2010-2011 n-a mai fost librărie în Alexandria (când s-a închis ultima Diverta deschisă în oraș). Și mi-era tare ciudă pentru că un oraș (aici chiar județ!) fără librărie mi se pare destul de trist. Cu toate cumpărăturile online. Nu despre asta e vorba, până la urmă. Sper să reziste această librărie neașezată tocmai strategic. O voi mai vizita, cine știe, poate mai găsesc ceva despre școala de lupi… Am cumpărat și biografia romanțată despre Maria Tănase și cartea cea nouă a lui Adrian Schiop. Până o citesc, puteți să aruncați un ochi la recenzia despre Soldații. Poveste din Ferentari.

Am intrat tare în poezie cu fetița cu o mie de riduri de Nora Iuga și am avut și un dialog foarte fain cu Dana Pătrănoiu pe site-ul ei mansarda literară despre cartea asta. Am mai citit și note din secolul kitsch de Antonia Mihăilescu, celelalte produse de Alexandra Turcu, Ascunde amintirile și distruge tot ce-am atins de Luminița Amarie (mi-a plăcut așa mult asta, de abia aștept să scriu despre ea), Anticorp de Cristina Drăghici, Automobilele se îmbarcă pe vapoare de Petr Hruska (în traducerea lui Mircea Dan Duță), am terminat și Obit de Victoria Chang — și am revenit la Oana Cătălina Ninu prin stările intense (cu niște ilustrații super de Arabella Krebs). Asta la capitolul poezie. Despre volumele astea vă voi vorbi treptat, să n-aveți grijă.

La capitolul proză am citit Ancient Tillage pe care am văzut-o recomandată la 4fără15 (Ruxandra Gîdei) într-un vlog și mi-a plăcut foarte tare lirismul ei, chiar dacă subiectul e unul destul de neatrăgător (din punct de vedere obiectiv, să zicem). E vorba despre o relație incestuoasă și despre atmosfera într-o familie foarte, foarte, foarte religioasă. În orice caz, Raduan Nassar a scris-o nepermis de frumos.

Am continuat cu Cât de aproape sunt ploile reci de Bogdan Coșa pe care am și propus-o la club pe The Modern Book Club luna asta și care a fost și la Clubul cititorilor de cursă lungă, un alt grup foarte mișto pe care-l frecventez eu pe Facebook. Despre ploile astea reci am scris aici. Am continuat cu Ierbar de Andrei Dosa am scris aici.

La capitolul nonfiction am terminat și eu cartea-memoir a lui Yiyun Li Dear friend from my life I write to you in your life. Mi-a plăcut atât de mult cartea asta și autoarea aceasta mi-e deja atât de dragă încât nici nu știu încă să exprim ceea ce vreau să spun despre ea. Așa că mai așteptăm să îi vină rândul, iar atunci când se va întâmpla, vă voi spune eu mai multe despre ea. Trebuie să vă vorbesc și despre Where reasons end. Dar nu mă simt pregătită. Pentru că nu e o carte ușoară și, mai ales, nu e o carte despre care să vorbești cu cine știe ce ușurință. Am continuat cu On writing. A memoir of the craft, cartea despre scris a lui Stephen King despre care vă voi vorbi cât de curând.

Am recitit Biocharia ritual ecolatru de Mihok Tamas, despre care am și scris o cronică la citestema.ro. Și niște poeme din Night Sky With Exit Wounds de Ocean Vuong. Nu e un secret că-mi place Ocean Vuong având în vedere că volumul meu de poezie începe cu un vers dintr-un poem de-ale sale (tocmai din volumul menționat).

Și cam atât. Cărțile de poezie vor fi clar recitite când voi scrie despre ele. Dar tot încerc s-o las mai ușor cu poezia și s-o savurez încet, dar greu mă abțin. Din fericire, există recititul. Practic pentru asta a fost inventat. Așa că nu-mi fac totuși griji atât de mari.

La capitolul podcasts, luna asta am continuat să ascult Timpul Prezent, Zest și Mind Architect. Am reușit și să scriu. Nu zilnic, dar destul de constant, ceea ce mă ajută întotdeauna. Mai ales în momentele alea anxioase.

Și că veni vorba, o să vă las și prima poveste inventată de Mara:

Într-o zi de duminică foarte frumoasă și însorită, tataie se plimba și cum se plimba el așa a călcat într-un OU. VAI, NUUUU!!!! Apoi, a început să arunce cu ouăle peste tot. PAC PAC PAC. Mai apoi a călcat în cafeaua lui tati și a vărsat-o. OOOO NUUU, tataie, ce cauți acolo???? De ce ai vărsat cafeaua lui tati? Întreabă Mara.

ȘI APOI CE A MAI FĂCUT TATAIE?

Tataie Tataie Tataie a căzut în OU. Pe jos. Din nou. OOOO!!!!!

Și apoi tataie a mâncat zeamă pentru că lui tataie îi place foarte mult zeama ——

MIAM MIAM MIAM MIAM

și ca să-și revină de la căzătura în ou și că a călcat în cafeaua lui tati și așa, tataie a mâncat niște zeamă de curcan.

MIAM MIAM MIAM MIAM MIAM ce i-a mai plăcut lui tataie.

Ei ei ei ei!!! Tot felul de lucruri făcea tataie.

Dar era foarte de treabă și îi aducea Marei tot ce voia ea și o distra. Tataielușu’ care călca în ou. OOOOOO, NUUUU, FII ATENT PE UNDE CALCI, TATAIEEE!!!! (strigă Mara fericită)

(Mamiii-mamiiiii-maaaamiiiiiii sfââââââârșiiiiiiit!!!!)

SFÂRȘIT!

MARA ÎNTR-O SEARĂ ÎNAINTE DE CULCARE. FORMA COERENTĂ A POVEȘTII TRANSCRISĂ ȘI ÎNREGISTRATĂ DE MAICĂ-SA. O ASCULTĂM CU… INTERES.

vă las mai jos și cu povestea de luna asta în imagini <3

2 Comments

  1. I-am citit Almei povestea Marei. S-a amuzat, apoi mi-a spus că și ea o să scrie o poveste cu Boba (echivalentul lui tataie). Vă ținem la curent, 😀

    • Ce mă bucur, o să-i transmit Marei, o să fie tare fericită <3. Îi place mult de tot să-i amuze pe ceilalți <3.

      Așteptăm cu interes povestea cu Boba!!! Please share! 🌼❤️

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *