Ligia Keșișian: “Scriu foarte mult în cap.”

_{În episodul 44 am vorbit la Perfect Contemporan cu poeta Ligia Keșișian. Un podcast cu şi despre literatură. Din când în când mă întâlnesc cu autori şi despicăm firul în patru pentru a vedea de ce scriem, ce e în spatele unei cărţi, despre impulsurile care ne pun în mişcare şi nu numai. Nu e nimic „ perfect” la Perfect Contemporan, dar totul e mai mult sau mai puţin contemporan.}

Am vorbit cu poeta Ligia Keșișian despre noua sa carte apărută la Casa de Editură Max Blecher, Anul tigrului de apă. Ligia a primit premiul Tânărul Scriitor al Anului 2023 pentru această carte care, recent, a fost nominalizată și la premiile Observator Cultural la categoria poezie. Am fost curioasă să aflu mai multe despre cum s-a scris Anul tigrului de apă, dar și care sunt dimensiunile poeziei Ligiei. Am ajuns să vorbim și despre copilărie și impactul pe care îl are asupra noastră, a tuturor, acest univers pe care uneori îl credem distinct de noi, dar care, poate, continuă să existe și când suntem adulți.

Vă dorim ascultare plăcută!

Ne puteți asculta și pe Spotify, Apple Podcasts, Google Podcasts și Youtube.

Câteva lucruri pe care ni le spune Ligia astăzi:

Scriu foarte mult în cap. Permanent, cred. Fie că e dimineață, noapte, fie că merg pe stradă, gătesc sau fac lucruri care nu au nicio legătură cu spațiul acesta.

Cred că foarte mulți oameni își evită propria prezență, își evită gândurile și atunci găsesc tot felul de activități care îi fac să iasă din propriul cap. (…) Mi se pare că o mare parte din lucrurile pe care le facem e pentru a ne evita propriile gânduri.

Sunt foarte multe lucruri la care evităm să le gândim, pe care le băgăm sub preș. Sunt mici zone care sâcâie foarte mult ceea ce ne propunem noi să devenim sau adultul care suntem astăzi. Dar mi-am dat seama că trebuie să le confrunt și să le explorez mai mult. Și poate că și ăsta e un fel de a legăna fetița care am fost și care simt în continuare că sunt.

Mi se pare că toată zona asta a copilăriei se dizolvă, deci e parte integrantă din ceea ce suntem acum, nu e ceva ce dispare sau ceva ce punem undeva pe un raft. Am simțit că e important și că trebuie să explorez zona asta.

Pe lângă poeme, e foarte important pentru mine să construiesc cap-coadă un volum, ca și cum ai citi un poem. E important să se lege lucrurile, să fie niște teme recurente.

Când mi-am dat seama ce vreau să fac și că vreau să explorez lururile astea, am deschis niște răni pe care nici probabil nu îmi dădeam seama cât de adânci și prezente sunt.

Nu am vrut să scriu câtă vreme vizitam aceste zone și câtă vreme abia m-am ținut pe mine în lume înfruntând toate lucrurile pe care le vizitam.

Dacă vrei să aibă sens pentru altcineva și să nu fie doar o bucată de jurnal, atunci trebuie să te folosești de anumite construcții. Să îl faci să fie nu doar despre tine. Poate fi despre tine, dar poate fi despre oricine care citește.

Mi se pare că afli foarte mult despre ceea ce vrei tu să spui, scriind.

Cred că e atât de important pentru un om care scrie să citească enorm. 95% citești și restul scrii, din când în când.

Nu-mi încep nicio zi fără să citesc.

Uneori nu vezi neapărat micile greșeli din propriile tae texte, oricât de bun editor ai fi, oricât de cititor avid ai fi, ai nevoie să te consulți cu cineva care vede din exterior, la rece, un text.

Cred că trebuie să rămânem concentrați la umanitate, la ce se întâmplă în jurul nostru, la prietenii noștri.

Ne desprindem de umanitate și poezia e despre umanitate, e despre om în esența lui.

Un alt interviu pe care-l poți asculta cu Ligia și despre care facem referire în acest podcast: Drept de autor, Anul tigrului de apă la RRC.

*Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)