Corpuri de întunecat, Ciprian Măceșaru

Am început să citesc Corpuri de întunecat crezând că voi găsi o poezie foarte întunecată și rece, am fost surprinsă să navighez prin niște versuri care, deși anunță la tot pasul un soi de minimalism urban, sunt încărcate de o tandrețe ascunsă, o sensibilitate pe care nu o numește și …

Larvae, Mircea Andrei Florea

Primul lucru care te izbește în poemele din acest volum este siguranța. Cel puțin așa a fost în cazul meu. Atunci când am început să citesc am simțit că există aici o mână și o minte care știu foarte bine ce fac, legătura dintre intenționalitate și actul propriu zis al …

Oameni mari, Maria Orban

Am citit Oameni mari de Maria Orban de curând și mă tot țin să vă spun două vorbe despre ea. Cartea asta se citește repede și are o narațiune care curge ușor: lucrurile nu se întâmplă, lucrurile se mișcă. O calitate pe care eu admir întotdeauna la un roman. În …

Tata mă citește și după moarte, Mihail Vakulovski

Am vrut să termin Tata mă citește și după moarte într-o singură zi pentru că mi-a plăcut atât de mult, dar nu am reușit, cred că am lungit-o pe trei zile (din lipsă de timp), dar mi-a fost greu s-o las din mână. E o carte scurtă (131 pagini), dar …