Am început să citesc Corpuri de întunecat crezând că voi găsi o poezie foarte întunecată și rece, am fost surprinsă să navighez prin niște versuri care, deși anunță la tot pasul un soi de minimalism urban, sunt încărcate de o tandrețe ascunsă, o sensibilitate pe care nu o numește și care totuși își scoate colții …
Primul lucru care te izbește în poemele din acest volum este siguranța. Cel puțin așa a fost în cazul meu. Atunci când am început să citesc am simțit că există aici o mână și o minte care știu foarte bine ce fac, legătura dintre intenționalitate și actul propriu zis al scrierii este una directă și …
Am citit Oameni mari de Maria Orban de curând și mă tot țin să vă spun două vorbe despre ea. Cartea asta se citește repede și are o narațiune care curge ușor: lucrurile nu se întâmplă, lucrurile se mișcă. O calitate pe care eu admir întotdeauna la un roman. În parte, păstrează un aer de …
Am vrut să termin Tata mă citește și după moarte într-o singură zi pentru că mi-a plăcut atât de mult, dar nu am reușit, cred că am lungit-o pe trei zile (din lipsă de timp), dar mi-a fost greu s-o las din mână. E o carte scurtă (131 pagini), dar plină de emoție și, de …
Read more “Tata mă citește și după moarte, Mihail Vakulovski”