A scris Corina Sabău o carte. Mamă, ce carte.

Și se auzeau greierii e o carte de 104 pagini. Am zis-o și cu alte ocazii, dar ar fi putut să scrie pe tema aceasta sute de pagini și multe sute. Dar a ales să scrie o carte scurtă. Și e o carte care taie adânc.

Povestește printr-o narațiune care începe fără să denunțe, fără să numească, care poate părea confuză. Începe printr-o narațiune care se transformă curând într-o mărturisire și o relatare care o să te facă să te trezești la realitate. O să-ți dai seama că tocmai maniera aceasta în care a ales s-o scrie se potrivește perfect cu atitudinea, cu atmosfera, cu durerea care vine, survine, revine. O să-ți zici, fir-ar, și pe bună dreptate.

E o carte pe care s-o citești poate cu pauze. O să vrei s-o termini și n-o să vrei. E scrisă atât de bine și de simplu, dar totodată trebuie să ai grijă pentru că te va prinde pe picior greșit. Când vei citi ultimul cuvânt, o să știi. This book owned you from start to finish.

Se auzeau greierii este o carte despre avorturile clandestine făcute în România Comunistă. Personajul nostru este o femeie care ne relatează ceva în fugă, prinsă în viață cu șosete nepotrivite, o fată cu amigdalită, o fată uitată la școală, martoră violenței din familie, o femeie care nu vrea să-și priveze copilul nenăscut de la sărit șotronul și mâncat înghețată și care-și amintește ziua aceea când s-a îndrăgostit. N-o să te mint, o să te doară. Personajul acesta îl vei simți pentru că altfel nu ai cum, la fel cum vei simți și toate lucrurile atât de reale despre care vorbește; detalii, momente, scene, alte personaje, alți oameni, alte situații.

E un subiect greu în cartea asta; puternic, dar greu de dus. Trebuie să ai curaj să te apuci de ea, dar mi se pare o nebunie să n-o faci. E o carte pe care trebuie s-o citești. Corina Sabău a scris-o atât de bine, atât de puternic, atât de sensibil, nu ți-a zis nimic explicit. Nu ți-a dat pe tavă nimic concret, nicio afirmație tare, acuzatoare, nicio explicație, nicio uite cum era pe-atunci. Simți totul și o să înțelegi fără să-ți spună, o să-nțelegi, cât de tragic.

O să zici, orice carte despre subiectul ăsta e dureroasă. Da. Nu ăsta e scopul postării mele. Nu vânez cărțile dureroase, deși le cam găsesc, însă nu aici vreau să pun accentul. Vreau doar să-ți spun că asta e una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit eu în ultimele luni. O pun pe raftul de cărți preferate. Mă doare subiectul, mă doare cum e scrisă, dar este o carte de neratat. Atât de bine scrisă.

Și cred că știi de ce mai este de neratat. Tocmai pentru că trăim în această lume privilegiată cu atât de mult acces la informație și câteodată ne oprim și auzim câte ceva infernal de dureros sau, oricum, cam neplăcut. Despre cum era mai bine cândva sau despre cum nu era dracu atât de negru. Și mai nasol, auzim lucruri care erau cândva cumva și nu prea s-au schimbat. Cartea asta e despre faptul de a fi femeie aici în România. Atunci și acum. Eu zic s-o citești.

(și cum e titlul!)