3 cărți pe care să le citești copilului tău din ziua 1

Îmi plac mult cărțile astea pentru copii care parcă merg la orice vârstă. Am fost întrebată de mai multe ori ce cărți am putea citi bebelușilor. Când era M. bebeluș, îi citeam cam orice. Îi citeam din cărțile mele sau îi puneam povestioare audio, tot soiul de cântecele și mai știu eu ce (a adorat caruselul de la pătuțul în care nu dormea, până ce l-a rupt când s-a făcut ceva mai mare). Cred că am început cu adevărat să citim cărți când avea 1 an — și adora să le răsfoiască, am avut tot soiul de cărți cu imagini reprezentative (cu fructe, legume, animale și altele de genul, cartonate, greu de rupt și bune de molfăit). De când citim așa, mai intens, am tot dat de cărți care mi se par că merg din ziua 1 — dacă vreți să aveți acest obicei din start. Sunt anumite titluri care pot fi haioase pentru mai multe categorii de vârstă, sunt ori mai ușor de înțeles, ori nu e neapărat atât de important mesajul (pot fi aici o sumedenie de motive, cred eu). Câteodată cel mai bun pariu e cu cărțile ilustrate foarte haios, drăgălaș și colorat și/sau cu tot felul de onomatopee și rimă/ritm. De curând am mai dat de trei astfel de titluri la Editura Paralela 45 și vreau să vi le arăt și vouă. Legenda spune și că a fost luată o pauză binemeritată de la acest articol pentru a citi (din nou) cărțile astea… De asemenea, aviz amatorilor, a nu se lăsa la îndemâna bebelușilor, le vor mânca *inserts nervous laughter.*

N-o să vă ascund că e preferatul meu. Încă de când am văzut cartea am zis, ohoho, o să-mi placă cartea asta — și am fost la fel de sigură că va fi una dintre preferatele lui M. care are o atracție specială pentru personaje atât de drăgălașe. Mai mult decât atât, cartea asta e ilustrată într-un mod în care mi-ar plăcea și mie să pot ilustra cărți. E colorată și drăgălașă, nu e perfectă și atunci când o carte de copii lasă loc de greșeli e un pic fantastic și pentru mine și pentru copilul meu. De fapt, ce pot spune e că la început de drum copiilor le plac mai mult ilustrațiile imperfecte, dar drăgălașe, cu anumite personalizări — mai degrabă decât alte cărți ilustrate perfect și absolut superbe din punct de vedere vizual (avem multe și din astea și eu le ador, prima care-mi vine-n cap e Regulile verii de Shaun Tan). Dragonul Bubu e un drăgălaș desăvârșit care-și dorește prieteni, dar pentru că e mare și fioros (și mai scuipă și foc), are mari dificultăți în a se conecta cu alte creaturi… ceea ce e destul de nașpa, mai ales că el e un simpatic și blând, coace prăjituri și știe să țese costume. Ei, poate aici e salvarea lui — se va strecura la o petrecere (DOAR) pentru urși deghizat el însuși într-un superb urs. Și se distrează maxim, doar că la un moment dat i se rupe costumul… Tragedia însă nu durează mult și vă las pe voi să descoperiți fericirea. Nici nu vă puteți imagina cât de tare mă distrează pe mine Dragonul Bubu. E pur și simplu perfect — e ilustrat în felul meu preferat, e deosebit de drăgălaș (mare, dar bun, fioros, dar blând, format din acele tipice antinomii care fac un personaj dintr-o carte pentru copii atât de plăcut), are un nume super-cute, Bubu și e verde, ceea ce e mereu un plus pentru noi că ne place culoarea verde, și dacă mai zici și că îi place să își facă singur costume (un dragon croitor!) și să facă prăjituri (un dragon cofetar!), atunci știi sigur că rețeta e una de succes. Și ca să știm cam cât de mult îmi place mie cartea asta, nici nu mă deranjează s-o citim de 10 ori la rând. Uneori se mai poate întâmpla și așa ceva la casa omului, chiar și cu un copil de 5 ani. Recomandată la 3+ ani. Eu zic că merge din ziua 1.

  • Micul Camion Albastru, Alice Schertie, ilustrații: Jill McElmurry, Editura Paralela 45, o găsiți aici.

Asta e cu siguranță preferata lui M. e scurtă și ilustrată semi-realist, semi-copilăros, cu un camionaș albastru extrem de politicos și care salută pe toată lumea tit-tiit-tiit-tiiiit, vaca, oaia, calul, rața, you name it… Are mare potențial de a fi plăcut de cei mici pentru că e așa prietenos și simpatic, dar stați liniștiți că nu e doar despre asta, intriga apare destul de curând când apare o basculantă care are semnalmentele unui personaj negativ… E agitată, nu are răbdare și e cam nepoliticoasă, așa că, normal, se împotmolește în ditamai balta cu noroi și nu mai poate ieși de acolo. Și cine să-i vină în ajutor dacă nu chiar camionul albastru? Da, super previzibil și super plăcut pentru că asta și așteaptă copiii mici când le citești, le place previzibilul și-i cam amuză (cel puțin din experiența mea, desigur că fiecare copil e în felul său). Dar problema e că și camionașul se împotmolește în noroi… așa mic cum e, cum să miște el această mare basculantă? Noroc că începe să tiiit—tiiităie și să-și anunțe toate prietenele animale că și el s-a împotmolit în noroi și, ai ghicit, îi vin repede-repede în ajutor. Noroc cu broscoiul care vine și el repede, masă de mușchi cum e, și ajută și el la salvarea situației. Merge cartea asta perfect într-o zi ploioasă cum e duminica asta și s-ar putea să și râdă un pic copiii când le-o citești, cel puțin la noi așa s-a întâmplat. E plină de onomatopee și asta e foarte haios pentru cei mici și mici-mici. Pe M. mereu au distrat-o cărțile de genul și continuă s-o facă chiar și la 5 ani — unde mai pui că-mi cam place și mie, dar asta deja e istorie, dat fiind că sunt prima mare fană a cărților pentru copii, îmi plăceau mie și înainte, dar de când o am pe fiică-mea, e o distracție nesfârșită. Spunem da camionașului albastru, tiit-tiiit. De asemenea, alt mare plus aici este dat de rimă și ritm. Onomatopee și rimă-rtim, avem aici un combo absolut distrugător, succes garantat pentru o masă mare de copii, procentual, sunt sigură. Chestiile astea atrag mult, mai ales cititorii la început de drum, le captează atenția chiar și împotriva voinței lor. Ceea ce, mă rog, în calitate de părinte pot spune că uneori e mișto. Recomandată de la 3+. Eu zic că merge din ziua 1.

  • Ela Prăjiturela, autor: Laura Carusino, ilustrator: Annalaura Cantone, Editura Paralela 45, o găsiți aici.

La Ela Prăjiturela mie îmi plac ilustrațiile, haotice, haioase, mă cam deranjează modul în care e aranjat scrisul, dar asta nu e relevant pentru copil. Îmi place și că personajul principal e o veveriță, iar M. e de acord că tare-i mai plac veverițele. Pe mine nu mă prea convinge povestea, prea e bine, prea n-are sens finalul, prea e happy go lucky, dar e o carte care se potrivește totuși din ziua 1 tocmai pentru că e haioasă și veselă și are ilustrații faine, atrăgătoare pentru copii mici și oferă o stare de siguranță, personajele astea vor fi bine! Fiica mea o place mult pe Ela și e bucuroasă că e prietenă cu Oli, veverițoiul dezordonat și împiedicat. Și are o atracție fatală pentru finaluri fericite și personaje vesele — de fiecare dată când citim o carte cu secvențe triste, mă întreabă dacă o să fie și fericit personajul X. Sigur că știe, de cele mai multe ori, că o să fie fericit pentru că, probabil, am citit cartea aia de 2471394832 ori. Însă vrea să se asigure și îi oferă o stare de siguranță. Multor copii le cam place starea asta de siguranță, iar Ela Prăjiturela e super sigură din punctul ăsta de vedere, nu există prea mult suspans și suntem repede siguri că totul o să fie bine, toată lumea e veselă și la final te poți super-baza pe prietenia dintre Ela Prăjiturela și veverițoiul Oli. Unde mai pui că de aici puteți face și o activitate-sau-două și să gătiți la final cookies, cheesecake sau cupcakes (avem rețete la final : ) ). Fiica mea adoră astfel de activități post-citire, chiar dacă de mâncat n-are de gând. Când am citit Mașinăria de bezele cu (altă) Ella și Felix, am făcut niște bezele (meringues, not marshmallows like in the story… but y’know) la cuptor și a mâncat și ea una (mare minune), dar i-a plăcut ideea, ceea ce de multe ori e la fel de important dacă nu și-mai-și decât actul în sine (că mănâncă sau nu prăjiturica făcută la final, ce mai contează, important e că ați asociat ceva real cu cărticica). Recomandată la 4-6+ ani. Eu zic că merge din ziua 1.

La toate aceste cărți ajută faptul că nu sunt foarte lungi, au ilustrații colorate, atractive și haioase și personaje drăgălașe, dar și faptul că nu au un conținut super-mega elaborat, așa că nu sunt foarte greu de urmărit pentru un copil mic. În plus, pentru asta suntem noi aici, să răspundem eventualelor întrebări, sau pur și simplu să citim doar ceea ce credem că se potrivește vârstei copilului — fiecare în funcție de stilul de “parenting” (nevoia de a spune aici sau whatever). Au fost dăți în care am sărit peste anumite pasaje (la alte cărți) pentru că nu mi se păreau chiar potrivite pentru ea sau am citit altfel ceva anume. Dar cărțile astea sunt ok din punctul ăsta de vedere și cred că le puteți încerca cu încredere. Nouă ne-au plăcut, votez mai ales pentru Dragonul Bubu și M. mai ales pentru Micul Camion Albastru.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.