John Berger, G. — o teoretizare spectaculoasă a ideii de Casanova 

John Berger publică în 1972 romanul G. cu care ia Booker Prize, o teoretizare spectaculoasă a ideii de Casanova (transformat în personaj) care rămâne, în intenție, neatent și neinteresat de scena și evenimentele politice care-l înconjoară. Berger lucrează cu multe imagini, descrieri și romantizări ale unor momente și personaje din istorie. M-a impresionat să aflu că Berger donează jumătate din suma de la Booker asociației British Black Panther (care lupta pentru drepturile persoanelor de culoare & a minorităților supuse rasismului). Cartea a apărut anul acesta la noi în traducerea Ioanei Văcărescu la Editura Vellant.

Autorul creează portretul unui Don Juan modern — dar ce e fascinant aici este că, deși avem de-a face cu un personaj concret, G., totuși există o distanță colosală între cititor și acest personaj. Oricât de mult ai încerca mi se pare că nu îl poți accesa pe G. care rămâne cumva un tablou, o reprezentare a ideii de Casanova — deși el e real. Face pagube. Nu e interesat de lucrurile mari care se întâmplă în jurul lui. Poate că aici e unul dintre cele mai mari merite ale acestei cărți, că reușește să contureze un personaj totuși închegat, dar la care nimeni nu are cu adevărat acces. E acolo, dăinuie, și totuși e cumplit de efemer. M-a neliniștit și atras această capacitate narativă a autorului (cât a fost intenționată, cât este pur și simplu interpretarea mea de cititoare?)

Cel mai mult m-au atras incursiunile teoretice, ușor filosofice ale lui Berger despre natura unor lucruri — ca erotismul, atracția, adesea politica. Mi se pare că a oferit substanță nu neapărat scenelor, ci întregului. Aventurile lui G. pe care le detaliază sunt, de fapt, tipologii de aventuri: fata logodită, săracă și virgină; femeia superbă căsătorită (soț foarte gelos) cu statut social înalt, independentă & cu personalitate — dar care, iată, totuși se simte singură; prietena acestei femei; soția unui bărbat cu o înaltă funcție politică — și tot așa. E grozav de urmărit faptul că în câteva pagini, aceste personaje-femei prind mai mult contur decât G. și par mai reale/materiale decât acesta. El rămâne și în viețile lor, dar și în viețile noastre, trecător, doar o umbră. Aflăm din descriere că G. e rece și distant în fața evenimentelor care-l înconjoară. Acest comportament al său poate fi lesne explicat prin mai multe lucruri, inclusiv nașterea sa și prima experiență sexuală, ba poate chiar și prima îndrăgostire. Are John Berger un pasaj superb și halucinant pe tema îndrăgostirii din punctul acesta de vedere — despre cum, prima oară când te îndrăgostești, sentimentele sunt aceleași, indiferent de vârsta pe care o ai la care se întâmplă asta.

Fiul unui negustor bogat din Livorno și al tinerei sale amante americane, G. a fost conceput în 1886, la patru ani după moartea lui Garibaldi. Încredințat grijii verilor săi materni Beatrice și Jocelyn, descendenții unei familii aristocratice decăzute, G. deprinde tainele vieții în Anglia rurală. Înstrăinat de părinți, condamnat dintru început la soarta celor fără patrie ori apartenență, G. întruchipează individul contemporan pendulând între libertate și însingurare, descoperire de sine și autodistrugere. Îl vom regăsi, rafinat paneuropean ante litteram, în principalele orașe ale statelor-națiune ale anilor dintre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea: Paris, Milano, Londra, Triest. Cosmopolit, poliglot, senzualist par excellence, va acoperi, cu interesul rece al martorului distant, marile răsturnări istorice, politice, sociale, tehnologice ale timpului său, într-un total dispreț față de ideea de soartă ca un dat. Un portret plin de compasiune al Europei dinainte de izbucnirea Primului Război Mondial, G. este o operă de ficțiune clasică de la un maestru modern ce merită redescoperit.

Descriere la Editura Vellant /copertă

Poate că, din anumite puncte de vedere, ai putea să privești cartea asta și prin simboluri — există o grămadă, dar referindu-ne strict la viața & existența lui G. Se naște în urma unei legături extraconjugale. Maică-sa își pierde instant interesul pentru bărbatul grosolan și decide să nu mai aibă nimic de-a face cu el. Devine însă politică și implicată în desfășurarea evenimentelor, așa că G. e de fapt crescut de unchiul și mătușa sa, Jocelyn și Beatrice. Despre care vom descoperi destul de ușor că sunt angajați într-o relație… atipică, așa cum și G. va fi implicat, de asemenea, într-o relație de natură similară. Această disfuncționalitate, precum și “auspiciile” acestei apariții în lume pe o cale mai puțin tradițională, îi servesc lui G. drept fundament pentru viața pe care va continua să o aibă mai târziu. Înțesată nu de senzualitate și obsesie, cum am crede, deși este într-adevăr un afemeiat, ci de distanță și dispreț față de orice alt lucru. Probabil că, din punct de vedere psihologic, G. ar putea fi analizat și răs-analizat — există în continuare evenimente cheie pe care le poți privi din diverse unghiuri interpretative.

Personajul principal rămâne pentru mine acest joc al efuziunilor narative iscusite ale autorului — care se încheagă foarte frumos cu numeroasele reflecții (pline de substanță, aș zice) despre un lucru sau altul. Face pe alocuri o apologie a erotismului. Multe dintre personajele din această carte sunt evident misogine — iar atunci când vorbește despre femei dintr-un unghi sau altul care nu-i aparține lui, ci altora sau chiar epocii, ideea de femeie e conturată într-un anumit fel. Adesea obiectual, sub fațeta admirației. Cartea lui John Berger este foarte densă și adesea ai nevoie de pauze pentru a o duce. E senzațional cum, deși nu este o carte cu cliff-hangers sau care să creeze suspans de vreun fel, te vei găsi adesea dând pagină cu pagină vrând să știi, să citești parcursul, chiar dacă poate e deja destul de evident&inevitabil ceea ce se va întâmpla. O mare parte din frumusețea acestei cărți este dată de cuvinte și măiestria descriptivă și imaginativă a lui John Berger, cu siguranță.

Sunt două lucruri esențiale pe care trebuie să le spun despre experiența mea cu cartea asta: au existat multe părți și pasaje care mi-au plăcut enorm, m-au fascinat și m-au făcut să reflectez la câteva lucruri pe care le spune&presupune Berger (pentru că face multe paranteze ușor filosofice despre natura unor anumite lucruri, ca erotismul, cum ziceam, de altfel esențial pentru cartea asta, la fel cum este istoria). Au existat, în aceeași măsură, pasaje care nu m-au atras. E o carte mare, astfel încât această disonanță e complet posibilă. Totuși, nu-mi amintesc când am pățit ultima oară să îmi placă atât de mult o groază de pagini dintr-o carte și să existe, în aceeași măsură, pagini care să mă plictisească. M-a intrigat procesul acestei lecturi și, ca orice carte care-mi aduce ceva nou în viață, sunt tare recunoscătoare. Cred că ce nu a reușit să mă prindă la Berger complet au fost diversele analogii istorico-politice pentru că pe unele nu le-am înțeles, alteori nereușind să fac conexiuni între ceea ce se întâmpla cu G. și ce avea loc în jurul lui. De altfel, a fost probabil un artificiu intenționat pentru a sublinia cât de distant era G. față de tot ceea ce avea loc în jurul lui. Însă cred în aceeași măsură că îs câteva pasaje de asemenea natură pe care eu le-aș fi apreciat mai mult dacă erau mai concise — asta fiind o preferință personală, sunt totuși curioasă cum a parcurs altcineva aceste detalii. Îmi dau seama că ar putea, din contră, să fie un mare plus pentru un cititor diferit. Când mă uit în spate la cartea asta, cu plusurile și minusurile ei, îmi dau seama că mi-a plăcut să petrec timp cu ea. Mai ales pentru că au fost pagini întregi care mi-au plăcut la nebunie și le-au băgat la fund pe cele care m-au atras mai puțin.

Vouă cum vi s-a părut acest roman?

Îl puteți lua de la Vellant sau din librăria favorită.

PS: 4/5 pe Goodreads <3

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.