V-am promis un concurs de îndată ce apare noua ediție a cărții mele (și cu variantă sonoră acum, scanezi codul cu telefonul și poți asculta cartea în lectura mea). Am în plan să fac un giveaway ceva mai complex și mai distractiv, dar pe acela îl las mai pentru august-septembrie când se duce vacanța și am mai mult timp să mă ocup de asta. Să zicem. În orice caz, când am scris despre #necitite, v-am spus că ar fi bine să nu mi le spuneți pe ale voastre pentru că asta o să fie întrebarea la următorul meu concurs. Ei bine?

Ce trebuie să faci?

(Vezi și postarea mea despre cărți necitite, tsundoku, sau cum vrei să le numești):

  • Spune-mi o carte de pe raftul tău de #necitite și motivul pentru care este acolo.

Extragerea se face manual, nu cu random. Așa că voi alege eu 2 răspunsuri/ motive/ povești care m-au atras cel mai tare. În acest sens, vă rog eu, încercați să citiți și celelalte comentarii și nu scrieți același lucru (ca de exemplu, e pe raft că mi-e lene s-o citesc, might be a good reason, dar problema e că dacă toată lumea răspunde așa, eu nu mai am ce câștigător să aleg).

Concursul se desfășoară doar pe teritoriul României, așa că poți participa dacă-mi oferi o adresă de livrare din România (nu trebuie neapărat să fie a ta, important e să am unde trimite în țară).

Participarea la concurs înseamnă și acordul tău pentru prelucrarea datelor.

Vom proceda ca data trecută.

Concursul începe azi (22 iulie 2021) și se încheie luni dimineață (26 iulie 2021). Voi anunța cei doi câștigători printr-o postare nouă pe blog așa că poți da subscribe ca să primești vești de la mine mai repede și mai ușor. Singura condiție este să răspunzi cât poți de bine la treaba de mai sus (și, desigur, să nu repeți același lucru spus de ceilalți, pentru că atunci o să iau în considerare doar primul comentariu cu acea explicație).

Livrarea se face prin poștă. Cartea o primești cu sau fără autograf, în funcție de preferințe și îți voi dărui și un semn de carte. Mult succes tuturor!

Rezumat:

  • concursul are loc între 22 iulie – 26 iulie (dimineața, pe la 10 voi anunța un câștigător)
  • Pentru a participa trebuie să răspunzi printr-un comentariu la treaba asta: Spune-mi o carte de pe raftul tău de #necitite și motivul pentru care este acolo.
  • Vor fi 2 câștigători
  • Fiecare persoană va câștiga un exemplar din cartea mea (ediție nouă cu variantă sonoră; cu sau fără autograf) și un semn de carte.
  • Livrarea se face doar prin poștă.
  • concurs valabil doar pe teritoriul României
  • comentariile trebuie să fie diverse, dacă un comentariu se repetă (cu aceeași explicație), o să-l iau în considerare doar pe primul de acel fel.

Cele bune și zile cu poezie! <3

În caz că ești aici pentru prima oară, cartea mea a apărut în 2021 la Casa de Pariuri Literare, e o carte de poezie la a doua ediție, de data aceasta cu variantă sonoră și în caz că vrei s-o cumperi, o găsești pe site-ul cdpl.ro, dar și pe cărturești, libris etc și în librării fizice (Cărturești, de exemplu).

36 Comments

  1. Bună! Cartea pe care o amân de câteva luni este Țânțarul, ed Publica, din colecția lor de știință. Nu îmi plac deloc țânțarii, sunt singurele insecte pe care le detest, vreau să îi înțeleg, totuși, voiam să o citesc în primăvară, care a trecut, a venit vara, iar acum mă mușcă, am în fiecare zi aproape mușcături, nu e momentul, sunt prea supărată pe ei 😜, poate la toamnă. Mulțumesc!

    Maria Banulescu
    1. Mie mi-e frică de o tonă de insecte, de țânțari nu mi-e frică neapărat (decât în perspectiva îmbolnăvirii căci sunt mari și odioși purtători), dar tot nu-i suport, cred că nu aș avea energie pentru o carte despre țânțari! M-am săturat și eu de înțepături. Ce să faci? Mult succes, Maria! 🌼 și eu mulțumesc!

  2. Am multe cărți necitite… din cauză că îmi place să profit de reduceri și ajung să cumpăr cărți înainte sa le termin pe cele avute inițial. Dar, dacă ar fi sa aleg o carte anume, aceasta ar fi “Când pielea ta e în joc” de Nassim Nicholas Taleb. Această carte mă sperie, mi se pare atât de complicată încât momentan simt ca nu as putea sa o înțeleg nici 10%. Am cumpărat-o impulsiv, fiind pe o listă de cărți recomandate de un profesor drag mie. Eu sunt studentă la psihologie și mereu vânez cărți care se leagă de acest domeniu, dar uneori nu citesc cu atenție descrierea lor. Haha! Cărțile de psihologie sunt fascinante!

    Anamaria
  3. Shogun – James Clavell. Am luam cele două volume acum câteva luni din biblioteca bunicii, la recomandarea mamei mele. Nu am reuşit să le citesc pentru că nu simt că am mintea suficient de odihnită încât să le acord atenţia pe care o merită, dar vreau să fac asta în perioada tihnită din preajma Crăciunului 🥰

    Anca
    1. Cred că o lectură numai bună pentru relaxare, dragă Anca. Mi-a plăcut la nebunie Shogun, am citit-o în ultimul an de liceu, dacă-mi amintesc bine, nu mai știu dacă între examene, înaintea lor sau după acestea, dar am iubit sincer cartea asta și sper să-ți placă și ție. Mult succes! 🌼

  4. Nu voi fi eligibil, pentru ca ma abat de la regula unei singure carti necitite, dar las si eu un comentariu de dragul mentionarii unor titluri.
    Am vreo cateva necitite din varii motive, insa am si unele pe care le consider necitite (pana la urma, real e ce simte subiectul), desi, in fapt, sunt recitite si răscitite prin jalonare. La fiecare revenire asupra lor, e un feeling de first-time ‘hey, you!’.

    Pomenesc aici trei titluri, pentru ca mi-e imposibil sa ma decid pe care l-as relua cap-coada (revin mereu la fragmente):
    1. ‘Cosmos’, a lui Gombrowicz… o splendoare de la un capat la altul (deschidere in deschidere)
    2. ‘Un asasin imi e stapan’, a lui Montherlant… o alternanta de crepuscul si crispare (inchidere in inchidere)
    3. ‘Frica portarului inaintea loviturii de la 11 metri’, de Peter Handke… o ‘chestie’ intermediara ca feeling intre cele doua de mai sus: colectie de instantanee aflate la jumatatea drumului dintre frumusetea banalitatii si abjectia nebuniei. (deschidere in inchidere si, pe alocuri, viceversa)

    Felicitari pentru volum, mult succes & inspiratie pe mai departe!

    Vlad
    1. Dragă Vlad, nu exclud comentariile care-mi oferă mai multe titluri, dacă ai simțit să scrii mai multe, atunci e foarte bine. Nu am citit niciuna dintre cărțile menționate de tine și sunt curioasă. Îți înțeleg însă motivul!

      Mulțumesc tare, mult succes și ție! 🌼

  5. Stă pe raftul meu de ceva timp “Marile Sperante” de Charles Dickens. Tind să cred ca mi-e frica de ea, de Dickens, ma tem să nu pot digera stilul său, să ma depaseasca. Poate nu ma aflu in perioada potrivita a vietii mele pentru ea, nu sunt pregatita. Nu este un subiect dificil, caci sunt costienta de toate aspectele vietii, dar nu pot pune mana pe ea.
    Am cumparat-o acum destul timp, cand eram intr-o perioada de cautare necontenita a clasicilor si a ramas acolo..printre multe altele. Sper sa am curajul sa ajung la Pip si sa-i cunosc poveste conturata de Dickens, remarcabil pt minutioasele descrieri.

    Mary
    1. O să ajungi la ea când te vei simți pregătită, sunt sigură de asta. Am adorat Marile speranțe a lui Dickens, a fost una dintre cărțile mele preferate ani la rând și probabil este și acum. Dar au trecut mai bine de 10 ani de când am citit-o, cred, așa că poate ar fi bună o recitire. Sunt entuziasmată pentru tine c-o să întâlnești Marile speranțe pentru prima oară și sper să-ți placă! Mult succes! 🌼

  6. The secret, este o carte despre spiritualitate. Ce ma face sa n-o citesc inca este faptul ca inca nu sunt pregatita spiritual încă. Pentru a o înțelege pe de-amplinul trebuie sa meditez, sa ma deconectez de subconstient fiindca doar asa pot înțelege la ce se refera.

    Patrisia
  7. Una din #necitite (le) mele – Fernando Pessoa – Mensagem.

    1. Cand e vorba sa ma apuc de o carte, ma lupt mai intotdeauna cu vina de de a-mi acorda timp pentru simpla bucurie a unei lecturi fictionale… de aici, concret si cauza procrastinarii invatarii limbii portugheze (ca nu vad cum l-as putea citi altfel decat in portugheza, sa ma bucur de scriitura lui si de visul asta al unei lumi cu pace si intelegere).

    La ce bun, Diana, sa te apuci de portugheza si de Cartea Nelinistirii? Cand, uite, sunt atatea carti despre treburi serioase si actuale.. obrazniciile astea imi fug prin minte cand vreau sa ma apuc de o carte, un fel de vina ca o rastalmacire a vorbei “tara arde si baba se piaptana”.
    Nu stiu daca mai sunt si altii care se lupta cu vina asta.. eu incerc sa mi-o pun la colt uneori cu ceea ce mi-a spus o femeie fascinanta: De ce trebuie tot timpul ceea ce facem sa aiba o utilitate imediata neaparat? Fa ceva pentru sufletul tau si atat!

    2. Pe langa vina, mai e si chestia cu prioritizarea – am un vraf virtual de carti pe care nu mai stiu in ce ordine ar fi optim sa le citesc… si uite asa tot re-organizandu-le ajung sa realizez ca am mai pierdut ceva timp in care puteam citi ceva.. cred ca mi-ar placea si poate ar fi de ajutor o discutie deschisa pe tema asta – poate sunt unii/ unele care au gasit o solutie.

    PS: Multumesc pt concursul asta – mi-a adus aminte de cartea asta care prinde praf, iar vorbitul asta de una singura m-a facut sa ma apuc de descarcat materiale de lb.portugheza. Iar pana vine cineva cu o idee pt. chinul asta de a alege urmatoarea carte intr-un mod asumat, am sa fiu copil si am sa aleg o carte la intamplare de pe raft.

    diana
    1. Aplaud inițiativa ta și mă bucur dacă micul meu concurs a inițiat ceva. Totodată, te admir pentru această muncă cu limba portugheză care mie mi se pare atât de dificilă! Pe Pessoa nu prea l-am citit nici eu, deși ar trebui s-o fac, încă nu am ajuns foarte bine la dânsul. Înțeleg atât de bine sentimentele din cele două puncte enunțate de tine — you are not alone in this! :)) mult succes și mulțumesc și eu. 🌼

  8. Despre dragoste și alți demoni scrisă de către Gabriel Garcia Marquez a adormit într-o bibliotecă uitată, cu speranța că într-o zi voi goni răvășită spre raft, pentru a-i captura realismul magic cu care m-am conformat îndelungat în mintea mea. Deși stilul său literar nu-mi este străin, am evitat să îmi mai hrănesc convingerile că ar avea același aer misterios în toate operele sale. Poate într-o zi de vară, poate chiar astăzi îmi voi întinde mâna spre dragoste, ca să-i cunosc demonii.

    Dragoste
    1. He-he, dificil, dificil, într-adevăr, la Marquez zic și eu că o să mă întorc, dar încă nu am avut răbdarea/disponibilitatea. Pe asta n-am citit-o, dar cele pe care le-am citit mi-au plăcut tare. Totuși parcă trebuie să ai o stare să-l citești. Și o anumită atenție. Și disponibilitate de a fi învăluit. Mai vedem cum merg lucrurile. 🙂 Mult succes! 🌼

  9. Mi-am cumpărat anul trecut cartea Anul de grație și motivul pentru care încă e pe raft (și-n țiplă) este că a fost o cumpărătură de impuls și pe măsură ce am mai citit despre carte am primit una rece una caldă – părerile sunt mai degrabă bune, subiectul pare de interes pentru mine, dar am un feeling că nu e genul meu. Mai concret, mă tem să nu fie o scriere imatură și patetică (don’t ask de unde până unde, ai cerut sinceritate 🤭). Ar mai fi Frații Sisters, despre care am citit părere bună de la om de încredere, dar tot asa, de vreun an mă feresc de ea, o tot pun pe listă și o amân. Temerea principală este ca nu se pupă fix pe subiectele care mă atrag cel mai mult și eu când fac o obsesie pe o temă mă scoți greu tare de pe trip 😂

    Emilia Toma
    1. Nu am auzit de cărțile astea, dar înțeleg bine senzația. Sunt multe cărți pe care le-am evitat sau le-am amânat din cauze similare :)). Cumva, e inevitabil. Dar e ok, până la urmă e în regulă și dacă nu ajungem niciodată la unele #necitite. Mult succes, dragă Emilia. 🌼

  10. O carte de pe raftul cu #necitite e “Privind soarele in fata” de Irvin Yalom. E o carte care abordeaza subiectul propriei morti, iar cea mai mare vulnerabilitate a mea este moartea. Nu moartea mea, ci a celor dragi, pentru ca nu stiu cum as putea trai fara ei. Nu am curajul sa o citesc. Inca.

    Mihaela
  11. kafka – amerika
    tot o deschid & [re]citesc prima pagină
    & simt că dacă o continui n’aș
    avea parte de o experiență așa intensă
    ca cea pe care aș avea-o dacă aș citi-o
    cîndva în viitor

    david
  12. Imaginația sparge. Rupe. Inventează lumi. Distruge imperii sau doar șterge cu carpa posibilități. Am cunoscut mulți oameni faini în virtual. Mi-am imaginat că sunt faini așa cum și ei, probabil, și-au imaginat despre mine că nu sunt, sau, poate, nu sunt în accepțiunea lor. Ceea ce a învățat în toți acești ani de lume virtuală este că Eminescu a avut noroc. Nu exista Facebook-ul pe vremea lui și asta l-a făcut să fie “judecat” doar prin prisma operelor sale, nu și a caracterului lui, ca om. Ceea ce am vrut să spun prin toată această introducere este faptul că am cumpărat cărțile multor prieteni “virtuali dar încă nu le-am citit din simplul motiv că am tendința de a spune verde în față când o carte nu mi-a plăcut și asta poate spulbera. În plus, există cărți pe care le-am abandonat după primele trei pagini. Pentru că prea abrupte sau prea incompatibile. Tudor Ganea – Porci, Petronela Rotar – orbi, Cărtărescu – nostalgia.

    1. E într-adevăr destul de dureroasă critica, adesea, dar e ceva cu care trebuie să învățăm să trăim/să ne confruntăm, iar eu cred că fiecare cititor are dreptul să citească o carte așa cum vrea/simte și să-și expună părerea întocmai. Sigur că ar fi plăcut dacă am recunoaște din când în când, față de noi înșine dacă nu altfel, că multe din impresiile noastre sunt subiective și ăsta nu e neapărat un lucru rău. Apreciez răspunsul tău onest, dragă Dana, mult succes! 🌼

      1. M-a întrebat mama ce mi-ar placea să primesc având în vedere apropierea zilei mele de naștere. Mai in glumă, mai în serios, i-am raspuns că mi-aș dori 18 cărți. Mi-a cumpărat câteva în avans. Ca să am ce citi în vacanță. Una dintre ele este ,,Frații Karamazov”. Am așezat-o pe un raft. Mă intimidează. Câteodată o iau în mână, o cântăresc, îi verific numarul de pagini. Nu, nu i se micșorează numărul de pagini, nici greutatea nu-i scade. Însă miroase bine. Îmi vâr nasul în ea, inspir mirosul de carte nouă, îi mangâi coperta lucioasă, citesc câteva rânduri și o pun la loc. Nu știu ce aștept. Poate să împlinesc 18 ani. Sper, printr-o minune, ca odată ce îmi va fi reînnoit buletinul, și voi avea statutul de adult, să fiu capabilă să o înțeleg în profunzime. :))

        Teodora
        1. Dragă Teodora, la mulți ani! Ce vârstă frumoasă! Frații Karamazov cred că poate fi foarte intimidantă la vârsta aceea, și nu numai. Cred că aveam 19 sau 20 de ani când am citit-o și a fost o lectură dificilă și foarte complexă. Îl iubesc pe Dostoievski, dar cred totodată că e bine și dacă îți dai un anumit răgaz și nu te arunci în ea temătoare. Poți s-o citești lent și să citești și resurse ajutătoare acolo unde ți se pare mai dificil. Iată o resursă destul de simplă și utilă, dacă citești în engleză: https://www.sparknotes.com/lit/brothersk/ Pe sparknotes găsești diverse rezumate și explicații despre anumite cărți (chiar și în ceea ce privește semnificația, simbolurile etc), mie mi-a fost de folos cu ani în urmă și m-aș bucura dacă te-ar ajuta și pe tine. Oricum, sunt sigură că vor fi acolo întotdeauna pentru tine Karamazovii, mergi la ei când te simți pregătită, e o carte destul de grea. Mult succes îți doresc! 🌼

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *