anchetă: tu citești poezie română contemporană? Interviu cu Cristina Pașcanu

scrieți-mi oricând despre asta (devorbacusine@gmail.com)

Primesc adesea mesaje pe instagram despre poezie și, de multe ori, văd cărțile pe care le-am recomandat și la alte persoane. Treaba asta mă bucură întotdeauna, dar am tot spus asta. Așa că de curând am pus o întrebare pe instagram, “te-am adus (mai) aproape de poezia contemporană?” O grămadă de persoane au răspuns că da, dar m-a interesant să aflu și ce se află în spatele răspunsului. Câțiva mi-au spus că deja citeau, dar îi ajut să se apropie și mai tare de poezie, să citească titluri mai recente, să fie în pas cu ce apare, motivele au fost diverse. Câțiva mi-au spus că i-am “inițiat” într-un fel în poezie, iar eu am vrut să știu cum a fost contactul acesta cu poezia contemporană. Cu Cristina Pașcanu am vorbit puțin despre asta. Mai jos aveți rezultatul acestui schimb virtual. Ce trebuie să știți despre Cristina?

Ei bine, are 25 de ani, este studentă la Universitatea “Transilvania”, Facultatea de Litere, Master Inovare Culturală în Brașov. Este din Bacău (unde a și terminat Facultatea de Litere, Franceză-Română la Universitatea “Vasile Alecsandri”). Ne spune despre ea: “Sunt om înainte de a fi femeie, studentă, iubită, bloggeriță sau orice alt titlu, care să-mi construiască o imagine. Mi-aș fi dorit să am hobby-uri, dar nu am. Muzica, teatrul, poezia, proza, cinematografia au devenit părți inerente, prelungiri ale sufletului meu cariat. Aș fi ipocrită dacă aș spune că așa sunt de când mă cunosc, sigur, am avut etapele mele de formare, dar întâlnirea mea cu cititul a avut loc pe când aveam 13 ani, iar cărțile mi-au fost mamă și tată, prieten, iubit, sfătuitor. Totul.”

Mai jos puteți să-i citiți răspunsurile. 🙂 Pe Cristina o găsiți pe blogul http://diminetitarzi.blogspot.com, dar și pe Instagram.

RB: Ce te-a determinat să începi să citești poezie română contemporană? Îți amintești vreun moment specific?

  CP: Trebuie să spun că, înainte de a intra la Transilvania, nu prea mă omoram cu poezia și nici nu îmi doream să citesc nimic din ceea ce se scrie în prezent, dar  pentru că urmez acest Master de Inovare Culturală, iar unul dintre cursurile făcute se numește “poezie contemporană” am fost nevoită. 

  Profesoara ne-a cerut să scriem o cronică de poezie și în acest fel am pornit într-o frumoasă aventură, căutare, inițiere în contemporan și contemporaneitate. Am început să caut un scriitor care să-mi placă. Așa am descoperit conturi de instagram, cum este al tău, care militează, susțin, vorbesc, promovează scriitori contemporani. 

RB: Am pus întrebarea aceasta pe instagram “te-am adus (mai) aproape de poezie?” și tu ai spus că da, ai putea să detaliezi?

 CP: După cum am spus, eram în căutarea autorului care să mă determine să scriu o cronică de poezie pentru examen.

 Îți urmăream activitatea de ceva vreme, te ascultam citind poezii, și-ți frunzăream și articolele de pe blog, dar de multe ori rămâneam la nivelul de: Interesant!

Până când, la un moment dat, ai postat o poezie din volumul “Mandala” de Oana Cătălina Ninu și Bumm!  Am citit de zece ori poezia aia, mi-a intrat sub piele cum intră uleiul de cocos. Apoi mi-am zis: E timpul să cumperi cărțile acestei scriitoare. Am fost curioasă și am luat și volumul tău “nimic nu e în neregulă cu mine” și volumul “eu n-am trăit războiul” al Ancăi Zaharia, pe care tot la tine îl văzusem și am fost surprinsă plăcut. 

 Poezia s-a schimbat și mă bucur! Pentru că poezia studiată în liceu e greoaie și depășită. Poate că Bacovia și Blaga nu, dar ceilalți așa mi se par! 

 Ideea este că ai fost omul potrivit la momentul potrivit și nu pot decât să-ți spun: 

Mulțumesc! 

RB: Care sunt primele impresii la contactul cu poezia contemporană?

CP: Poezia s-a schimbat. A luat forma omului. E plină de imagini,  umbre și adevăr.

Poezia contemporană s-a dezbrăcat de reguli și poate să se manifeste în forma ei cea mai pură. Poetul e liber să scrie cum vrea, numai să scrie.  Îmi place din ce în ce mai mult poezia și îmi doresc să descopăr fiecare metru cub de apă din oceanul poemelor, prin care am mers până acum ca un peștișor, fără să conștientizez cât de măreț este.

RB: Ți se pare că ai “câștigat” ceva de când citești?

  CP: Cititul mi-a salvat viața. Sună a clișeu, dar e real. A fost și este ca un far. Dacă te naști într-o căruță, te părăsesc părinții la 4 ani, locuiești într-o casă de copii, apoi aterizezi la niște asistenți maternali, care te cresc cum știu și pot, nu cu dragoste, ajungi în niște locuri și în niște situații din care puțini au scăpare, asta pentru că tu cauți dragoste, atenție, etc. Cărțile mi-au fost mamă și tată la propriu! 

 Oricât de pierdută, singură, tristă, nemulțumită m-aș fi simțit, când eram în anul trei de facultate și intram în bibliotecă și vedeam apusul, masa plină cu volume de critică literară, mă simțeam ca în paradis. Cred că I. D Sârbu spunea ,,patria mea e biblioteca”.

RB: Pe blogul tău scrii și despre poezie. Vrei să ne povesteși câte ceva despre tot acest demers? 

    CP: Scriu și despre poezie pentru că după ce am descoperit această lume, datorită ție, m-am îndrăgostit de ea. Dacă aș putea, i-aș duce poeziei micul dejun la pat. 

M-am apucat de scris serios pe blog din vara lui 2020. Este un exercițiu pentru mine. Înainte de a scrie articolul trebuie să citesc de două, trei ori cartea. Apoi, îmi notez versurile pe care pot construi o idee, versurile ce au imagini interesante și în final, versurile care vorbesc despre teme și motive. 

Procesul este unul destul de anevoios. Mănâncă pe puțin cinci ore pe zi. Nu sunt încă un specialist, dar după ce am să termin doctoratul sau post-doctoratul am să fiu în măsură să vorbesc mai în detaliu despre acest aspect. 

RB: Care a fost cartea sau poemul care a marcat această apropiere dintre tine și poezie?

 CP:  Volumul Mandala, Oana Cătălina Ninu. 

RB: Postările tale superbe pe instagram, cu poze foarte faine, sunt adesea acompaniate de poeme. Vrei să ne spui ceva despre asta?

 CP: Îți mulțumesc. Mă bucur că apreciezi fotografiile mele. Pentru mine e ceva nou. Încă sunt la început cu fotografia. Cu poezia am o relație mai veche. Suntem prietene de prin anul întâi de faculate. Pe atunci, scriam doar când aveam un moment de furie, de nemulțumire era o modalitate de a refula, psihanaliza numește acest proces:catharsis.

Mereu am avut în mintea mea o voce care mă obliga să scriu, sună nebunește, dar nu e. Ceva ardea în interiorul meu și dacă scriam mă simțeam mai bine. Pe atunci aveam nevoie de 8 ore să scriu o poezie bună. Acum, de când m-am apucat mai serios, îmi ia mai puțin timp. La un moment dat, vreau să scot și un volum de poezie, dar momentan sunt în perioada de cristalizare. 

RB: Crezi că trebuie să ai ceva “special” pentru a citi și aprecia poezia? Crezi că se poate apropia oricine de ea?

  CP: Categoric nu. Nu este pentru toată lumea. Este doar pentru acei care au suflete de sticlă. Asta este părerea mea. Suntem diferiți și e normal să nu ne placă aceleași lucruri. Unora le place matematica, mie nu. Unora le place neuroștiința, istoria, poezia, teatrul, psihologia, etc. Există poezie și poezie. Dacă vrei să ajungi la ea trebuie să te debarasezi de preconcepții și idei fundamentate pe “lasă că știu eu” și să citești.

RB: Ce ai spune cuiva care (încă) nu citește poezie contemporană?

  CP: Citiți copii, numai citiți! Îndemnul lui I. H . Rădulescu transformat din ” scrieți copii, numai scrieți”.

Dacă vezi, auzi la cineva un singur vers care-ți place, mergi și citește întregul volum. 

E ca meditația. E ciudat doar până ajungi să simți prima dată tăcerea și liniștea, după o vei căuta în fiecare zi.  

RB: Ne poți recomanda niște poeți contemporani români care-ți plac? Sau o carte care te-a impresionat recent. 

 CP: Mandala și stările intense, volumele Oanei Cătălina Ninu sunt preferatele mele.

 Am descoperit de curând o altă autoare care m-a devastat complet. Suzănica Tănase cu volumul “Grădina Sofiei“. 

Părul de pisică– Elena Simion, Forme de apus– Mihai Ignat, Și plath dansa prin bucătărie– Denisa Ștefan.

Și să nu uit de Dan Lungu (proză)- Sunt o babă comunistă– delicios! 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *