Îți vând un câine, Juan Pablo Villalobos

Am citit de curând Îți vând un câine de Juan Pablo Villalobos și mi-a plăcut atât de tare c-am dat-o gata imediat. Mai ales pentru că am avut vineri ocazia să aștept la coadă vreo 3 ore, așa că am avut timp berechet, cum s-ar spune. Ce îmi place când ajung la o carte/ un autor despre care nu știu nimic și-mi place atât de tare. Cele mai bune descoperiri! Cartea a fost tradusă din limba spaniolă de Marin Mălaicu-Hondrari și a apărut la Editura Paralela 45.

E duminică și eu mă grăbesc să vă scriu un pic despre cartea asta înainte de un party la care e invitată fiică-mea unde se anunță tort cu unicorni și multe baloane, sunt îndoită dacă să mai adaug că acest articol e scris cu o ochi în ecran și unul la fiică-mea care vrea să se joace de-a doctorul și de-a mersul la farmacie pe repeat de 1294081398523 mii de ori, așa cum numai un copil neobosit de 5 ani poate s-o facă.

Despre ce e vorba?

Întrebarea clasică ce-i dă de furcă oricărui cititor, atunci când parcă începe să uite tot ce a citit, o adevărată plăcere. Dar hai să vă spun totuși. E vorba despre un bătrânel de 78 de ani, posibil Teo, dar nu se știe dacă ăsta e totuși numele lui adevărat, care se mută într-un bloc unde locuiesc mai mulți pensionari și este agasat constant de o vecină, doamna Francesca, pe care s-ar putea să nici n-o cheme așa, să scrie la romanul lui și să se alăture clubului ei de cenacliști (ai ghicit, un grup de cenacliști absolut pensionari). E foarte fain cum începe romanul în această notă superbă în care autorul ne spune că e bătut la cap de doamna să scrie romanul, dar el nu scria, de fapt, niciun roman… Dacă crezi că vei avea parte aici de o călătorie meta, dar și de o grămadă de aventuri și simboluri, atunci ai perfectă dreptate. Teo se împrietenește repede și cu vânzătoarea de la aprozar, Giuliet, dar și cu un mormon care i-a bătut la ușă să-i vorbească despre Domnul, între timp bătând bine palma pe niște subiecte delicate cu Mao, un posibil comunist conspiraționist care ar juca într-o ligă mare sau nu, dar absolut obscură, în orice caz… mai aruncă și niște multe exemplare din În căutarea timpului pierdut, un câine furat de la niște bogați și un gigel de la protecția animalelor care vrea și el să scrie un roman polițist și să vezi atunci de ce aventură ai parte.

În perioada aceea, în fiecare dimineață când ieșeam din apartamentul meu, numărul 3C, dădeam în hol peste vecina de la 3D, căreia îi intrase în cap ideea că eu scriam un roman. Pe vecina o chema Francesca, iar eu, nici n-are rost să mai spun, nu scriam un roman. Numele ar trebui pronunțat Franceska, să sune și mai grosolan. După ce ne salutam cu o ridicătură din sprâncene, începeam să așteptăm în fața ușii ascensorului care împărțea clădirea în două și urca și cobora ca fermoarul de la pantaloni. Din cauza unor comparații ca asta, Francesca le zicea tuturor vecinilor că mă dau la ea. Și pentru câ îi ziceam Francesca fără ca acesta să fie numele ei adevărat, ci cel cu care o botezasem în romanul meu.

Îți vând un câine, Juan Pablo Villalobos, pag. 11

Ce pot spune e că Juan Pablo Villalobos m-a cucerit total din prima pagină — și a continuat s-o facă pe tot parcursul paginilor. M-a prins acolo și m-a ținut bine, cartea mi s-a părut tare interesantă și are calitatea aceasta de a te transporta foarte lesne prin narațiune. Ba chiar m-a făcut să râd, ceea ce eu chiar ador la o carte. Teo a fost un vânzător de tacos la vremea lui, dar aflăm treptat și că a avut aspirații artistice și o iubire… ca orice mare artist, de altfel, vă las pe voi să aflați cât de împlinită a fost această iubire. Mi-a plăcut tare să-i descopăr povestea treptat și sunt semi-îndrăgostită de modul acesta de a nara, în care personajul ni se dezvăluie prin amintiri, treptat, cele mai multe voluntare și matter-of-factly, când de fapt sunt, desigur, de o importanță fundamentală pentru personajul din prezent. Călătorim prin viața lui de pensionar și ne “confruntăm” cu relațiile tumultuoase pe care le are cu vecinii lui pensionari cu care nu prea pare să fie pe aceeași lungime de undă, doar se și repetă de mai multe ori de-a rândul paginilor, venit din gura unui personaj sau a altuia, Poate dacă n-ați bea atât… Putem conchide că bătrânelul nostru e un alcoolic, am putea la fel de bine spune și că-și privește economiile de-o viață prin prisma berilor pe care le poate bea într-un spațiu de 2-3-5 ani, ceea ce-l obligă adesea la a judeca un loc după cât de piperată-i berea la preț…

Sunt câteva detalii în cartea asta care cu siguranță au darul de a ne șoca — sau de a ne face să ne strâmbăm puțin, e parte din farmecul romanului. Și nu o să vă dau spoiler pe tema asta, dar are mare legătură cu titlul — pe care l-am descoperit și eu treptat, desigur, sunt o grămadă de conexiuni și simboluri în carte, deși tare mi-ar plăcea să vă vorbesc mai îndelete despre mama personajului principal care are o mare pasiune pentru câini, ceea ce se reflectă nu tocmai pozitiv asupra fiului. Să nu anticipăm, însă.

Pe bune, e o carte cu bătrâni?

Pe bune și adevărat. M-a dus un pic cu gândul la Jurnal din războiul porcului a lui Casares unde-i vorba tot de un bătrânel care-și schimbă toți dinții cu unii falși că așa era moda și care se enamorează de o femeie cam prea tânără pentru el. Doar că aici lucrurile îs tare diferite, iar bătrânelul nostru Teo nu umblă după nebunii din astea, pe el îl preocupă, într-o ordine aleatorie, berea, Teoria Estetică, Francesca (vecina pensionară, președinta clubului cenacliștilor, importantă și prețioasă ca o limuzină), câinii… Toate legăturile și întâmplările care duc din punctul A în punctul B par să fie întâmplătoare, dar personajul nostru și le apropie cu siguranță și fără prea mare intenționalitate, așa cum îi și șade bine. De altfel, avem de-a face cu personajul narator bătrânel pensionar, deosebit de interesant cu toată istoria lui de viață ”banală”, dar apar și tot soiul de alte personaje pe care le vedem exclusiv prin ochii lui Teo — iar acest lucru ne va fi cu atât mai clar tocmai la final (final meta pe care l-am cam adorat, ca să fiu sinceră cu voi). Așa că, da, pe bune, e o carte cu bătrâni foarte mișto. Dar apar și personaje mai tinere care au și ele rolul de a însufleți într-un fel sau altul cartea.

Și se vinde câinele ăla sau?

Ei bine, sincer, trebuie s-o spunem pe cea dreaptă, se cam vinde și povestea e străbătută de diverse întâmplări cu câini, într-atât încât autorul se simte parcă obligat să spună la final că toți câinii din cartea asta sunt fictivi (și întâmplările aferente!) Ceea ce poate vă răspunde la unele întrebări… Acest vânzător de tacos pensionar are o relație destul de strânsă cu câinii și nu o să vă mint, nu prea-i place și putem da o interpretare pur freudiană acestei chestiuni, una care implică (la propriu!) niște ciorabi pe damă.

Juan Pablo Villalobos vine din Mexic și scrie așa de fain că pe mine m-a convins să mai încerc și alte cărți de-ale sale. Cum spuneam la început, ador întâlnirile astea neprevăzute când dai de-o carte/un autor despre care nu știai nimic și-ți cade cu tronc… Sigur, am și eu o înclinație specială pentru literatura din zona asta, nici nu aș încerca să combat asta vreodată, cum nu pot combate nici faptul că am o înclinație pentru literatură și cărți mișto în general, știți cum e, te apuci să citești și după nu te mai oprești. Sunt curioasă, deci, să citesc și alte cărți semnate de autorul ăsta că jocurile narative și stilistice din Îți vând un câine m-au convins fără scăpare. Simt întotdeauna și că am ce învăța de la o carte de tipul ăsta — are niște jocuri stilistice, ca oricare, în definitiv, și sunt multe lucruri pe care le poți învăța despre scris doar citind. Cartea asta a fost iară una dintre acelea care au fost și o lecție pentru mine, iar asta nu poate decât să mă bucure. Mai ales că a fost o reală plăcere/distracție s-o lecturez, ceea ce vă doresc și dumneavoastră.

O găsiți la Editura Paralela 45 în colecția ficțiune fără frontiere. Spuneți-mi cum vi se pare dacă ajungeți la ea, sunt curioasă! : )

One Comment

  1. Pingback:Îți vând un câine, Juan Pablo Villalobos - Blog Editura Paralela 45

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *