Cristina Alexandrescu: „Am vrut să vorbesc despre statutul femeii în poezie.”

În episodul 40 și primul în 2024 m-am întâlnit la Perfect Contemporan cu poeta Cristina Alexandrescu pe care am cunoscut-o la FILIT. Un podcast cu şi despre literatură. Din când în când mă întâlnesc cu autori şi despicăm firul în patru pentru a vedea de ce scriem, ce e în spatele unei cărţi, despre impulsurile care ne pun în mişcare şi nu numai. Nu e nimic „ perfect” la Perfect Contemporan, dar totul e mai mult sau mai puţin contemporan.

Vă mulțumesc că ați fost alături de noi la Perfect Contemporan în 2023, fără voi și invitații minunați pe care i-am avut, nu aș fi reușit să fac 18 episoade perfect contemporane. Vreau să vă aduc și în 2024 dialoguri interesante cu autori contemporani și poate, cine știe, să vă aduc și un strop de poezie în viață. Discuția mea de azi cu poeta Cristina Alexandrescu a fost foarte prietenoasă și relaxată, ne-am cunoscut la FILIT și mi se pare că aceasta este într-un fel o prelungire a întâlnirii noastre. Am vorbit despre sexism și corpul femeii, despre poezia politică și ceea ce punem în general în poezie. Vă invit să ascultați și anul acesta dialoguri perfect contemporane, în care nimic nu e perfect, dar totul e mai mult sau mai puțin contemporan.

Ne puteți asculta și pe Spotify, Apple Podcasts, Google Podcasts și Youtube.

Mai bine de jumătate din volumul meu a fost scris pe vremea când locuiam în Iași. Iar între timp am schimbat locul, sunt în București de vreo 3 ani. Nu aș putea spune că am același spațiu de scris mereu. Cred că pațiul meu de scris în timp este noaptea. (…) Scriu noaptea pentru că atunci simt cumva că mă pot deconecta cu adevărat de la ce înseamnă rutină. Pot sta doar eu cu mine și să intru în stare.

Nu sunt un mincinos bun. Nu pot să mint. Nici nu mai încerc. Pentru un scriitor e dăunător. Scriitorii trebuie să știe să inventeze. (…) Concentrarea și sinceritatea din textele mele vine din chestia asta.

Singura entitate pe care nu am vrut să o trădez în poezia mea am fost eu însămi. n-am vrut să mă trădez pe mine, să îmi trădez vocea, ceea ce am vrut să spun. cu toate astea, trebuie să recunosc că m-am cenzurat destul de mult.

(Volumul) e la limita compromisului.

Simt că nu m-am lăsat pe mine complet acolo.

Am vrut să fie un volum care să vorbească puțin despre statutul femeii în poezie. Cum suntem percepute atunci când urcăm pe scenă.

Mi se pare fair game să scrii despre ceea ce cunoști.

Dacă nu scrii despre asta, ești puțin defazat sau neconectat la realitate. Dacă nu te influențează în absolut niciun fel nimic din ceea ce se întâmplă în jurul tău și nu te afectează…

Să scrii (poemul) cum îți vine pe moment, ca apoi să îți dai seama dacă e ceva de explorat acolo, dacă era ce trebuie. Pot să-ți vină multe idei, multe sintagme, propoziții poetice de la care să pleci, dar e important să stai o perioadă cu poemul.

*Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)