Mi-a fost greu să mă urnesc cu postarea asta lunară despre ce-am citit și alte peripeții. Mi-am început dimineața citind acest articol scurt din The Guardian de Yuval Noah Harari: Why Vladimir Putin has already lost this war și cam așa mi-am început diminețile, de la o știre la alta, mai un share pe instagram despre ce poți face concret/util în momentele astea și așa mai departe. Chiar aseară am văzut ilustrația asta drăguță pe instagramul Carissei Potter Carlson despre cum “No one knows how to be in this moment”. Și cred că e adevărat, cu puținul pe care-l putem face, ne putem simți adesea vinovați și atât de neputincioși în siguranța propriilor case. Poate de asta am decis să nu las luna să treacă fără să-mi îndeplinesc ritualul ăsta, de a vorbi puțin despre cărțile pe care le-am citit și lucrurile pe care le-am străbătut în februarie. A fost și urmează încă o perioadă atât de dificilă și cred că e important să rămânem funcționali și să ajutăm acolo unde putem, cât o putem face. De pildă, grădinița fetiței mele organizează azi un mic târguleț de vânzare a mărțișoarelor făcute de copii, banii strânși îi vor dona unei asociații pentru ajutorarea refugiaților ucraineni. Aceste mici gesturi cred că ne definesc umanitatea.
Nu am citit foarte mult în februarie pentru că a fost o luna în care am avut mai multe de lucru (inclusiv la podcast), dar și pentru că a fost o perioadă aglomerată (și) cu fiica mea și de multe ori am simțit că nu am energia necesară să citesc așa cum o făceam înainte. Mai sunt și astfel de perioade și am fost adesea întrebată, ce faci când nu ai chef să citești? ei bine, de cele mai multe ori, pur și simplu nu citesc. Citesc zilnic câte ceva, nulla dies sine linea, nicio zi fără un rând, dar n-am scris mai nimic și au fost multe momente pe care mi le umpleam în mod normal cu citit și pe care, de data asta, le-am lăsat mai multe goale. Ceea ce e în regulă. Mai mulți prieteni mi-au scris că nu pot citi în perioada asta din pricina tensiunii și anxietății pe care o simt — și îi înțeleg perfect, cred că toți am fost cam în aceeași situație. Totodată, simt nevoia să spun că, și dacă puteți/putem citi, nu e nevoie să ne simțim vinovați pentru asta. Cel mai bun lucru pe care-l putem face e să oferim ajutorul pe care noi îl putem oferi și atunci cu siguranță facem ceva, oricât de mic, e tare important. <3 iar sănătatea noastră mentală e și ea importantă pentru că așa ne mișcăm înainte și putem avea grijă și de ceilalți. M-am simțit privilegiată în poziția asta de mamă a unei copile de 5 ani — a trebuit să citesc cu ea, să sar, să mă joc, să-i gătesc, să desenez cu ea și o sumedenie de alte lucruri, mici ritualuri care simt că m-au ajutat.
Așa că și dacă nu am citit cu același spor ca altădată, vreau să vă vorbesc puțin despre cărțile cu care m-am întâlnit în februarie. Am doar două cărți de poezie, două debuturi foarte frumoase: dă tot ce ai a Alexandrei Pâzgu (Tracus Arte, 2021, a luat premiul pt poezie/debut oferit de Premiile Sofia Nădejde pentru literatura scrisă de femei), despre care am și scris o cronică pentru citeștemă.ro: ești tu — și, în locul tău, nimeni altcineva, și maki for 2 de Adelina Pascale (Casa de Editură Max Blecher, 2021, nominalizată la Gala Tinerilor Scriitori oferită de Agenția de Carte Ro) despre care am vorbit la Mansarda Literară cu Dana Pătrănoiu: fragilă și flashy în același timp. Mi-au plăcut tare cărțile astea și mai jos vă las și un poem pe care l-am citit din cartea Alexandrei Pâzgu. Sunt deja două săptămâni de când nu am mai reușit să mă pun în fața camerei să citesc poezie și aș vrea să cred că de sâmbăta asta voi relua ritualul, dar am învățat că în această perioadă nu pot face promisiuni.
Am citit trei cărți scurte interesante, dintre care și una de Hiromi Kawakami: Vreme ciudată la Tokio, despre care v-am vorbit deja și știți că o iubesc, a fost o întâlnire super prielnică după cea cu Prăvălia de mărunțișuri a domnului Nakano (ambele apărute la ed. Polirom). Am citit și cartea Lindei Bostrom Knausgard: Bine ai venit în America (Anansi Contemporan) — mai bună decât am auzit că ar fi fost, dar totuși o carte care nu m-a convins în întregime, poate găsesc energia să vă vorbesc despre ea. Cu toate astea cred că aș mai fi curioasă să citesc ceva de autoare. Am ajuns și la Șarpe și cercel de Hitomi Kanehara (Pandora M, am găsit-o la anticariat, e o ediție mai veche unde avem și un interviu interesant și câteva vorbe scrise de Ryu Murakami despre carte), autoarea a scris-o la 19 ani și despre ea am făcut un mic tiktok unde am povestit ce-și-cum. Puteți să-l vedeți și voi mai jos.
Piesa de rezistență după Hiromi Kawakami a fost, de fapt, Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian. Am citit-o în engleză eu, dar e tradusă și în română și cu siguranță e minunată și așa (la Humanitas fiction). E o carte foarte caldă și bună care îți dă atât de multă speranță, în ciuda faptului că e străbătută cap-coadă de un fir dureros, așa cum viața ne arată de multe ori că poate să fie. E una din cărțile alea pe care le-aș recomanda oricui pentru că sigur o să găsească ceva acolo — și, în plus, este atât de frumos scrisă. Mărturisesc că cel mai mult și cel mai mult mi-a plăcut primul capitol care e absolut fantastic.
Ce nu se vede în imagine e o carte de Terry Pratchett pe care am citit-o tot pe kindle: Sourcery, una dintre cărțile din seria Lumii Disc. Mie-mi place enorm Terry Pratchett și are, într-adevăr, această calitate minunată de a mă cuceri și învălui în întregime și se dovedește a fi, de foarte multe ori, un grozav escapism de cea mai mare calitate. Sunt tentată în continuare să citesc o carte de Agatha Christie, nu am mai citit-o de mai bine de 10 ani și după discuția pe care am avut-o cu Ileana Negrea în cadrul podcastului Perfect Contemporan, parcă am prins chef (“I’m here for the murder,” ca s-o citez pe Ileana: poți asculta și tu episodul chiar aici).
În februarie m-am apucat și de două cărți mai mari pe care nu știu când le voi termina, nu am planificat un timeline pentru ele așa că le voi parcurge așa cum voi simți. Prima e o colecție de eseuri despre scris și teme adiacente de Philip Roth: De ce scriem (apărută la Polirom, tradusă și îngrijită de Radu Pavel Gheo). Primele eseuri nu m-au atras prea tare, dar simt că încep să-mi schimb părerea cu privire la colecția asta pentru că unele dintre ele par realmente bune, keep u posted though. Al doilea e romanul Între două fronturi de Oana David, apărut la editura Hyperliteratura. E o carte care promite să-mi placă în continuare foarte mult, am citit momentan doar 100 de pagini așa că ne auzim după ce parcurg mai mult — e scrisă bine, catchy și, nefiind eu mare expert în domeniu, evident, mi se pare totuși credibilă și bine documentată (îmi plac mult descrierile specifice epocii, de la țoale la locuri). Singurul lucru care nu-mi place la cartea asta e fontul, dar după ce citești mai mult, te obișnuiești cu el.
În februarie mi-am cumpărat și niște cărți pentru că… da, cărțile sunt my safe space, potolesc anxietatea. Sunt foarte curioasă să le descopăr, atunci când o să le vină rândul. Sunt curioasă mai ales cum e ”Nu te găsesc pe nicăieri” despre care am auzit o sumedenie de lucruri bune și foarte bune, dar și “Copiii Ecosistemului” pe care mi-a recomandat-o Ileana Negrea. Totuși, luna martie cred că o voi începe cu o povestire din antologia Cartea Orașelor, apărută la Humanitas, coordonată de Andreea Răsuceanu și pe care o vom citi la club în grupul de Facebook Clubul cititorilor de cursă lungă. Și că veni vorba, am terminat și eu într-un final antologia lui Freeman’s și acum sunt pregătită să mă apuc de alta. Despre antologia nu am ce să vă mai scriu pentru că deja am tot discutat despre ea la club și mi-a plăcut atât de tare activitatea asta încât m-am decis să particip în continuare — cititul împreună e love.
Luna asta v-am recomandat și câteva cărți cu & despre dragoste într-un newsletter al Decât o Revistă, în #concentrat, la invitația Oanei (căreia îi mulțumesc din nou), Pasagerii, Vânători-culegători, Apropierea… Puteți citi aici integral: dragostea trece prin cărți, dar ce vă pot spune e că aș fi recomandat și eu cu ochii închiși și titlurile oferite de Bogdan Coșa, iar titlurile Ruxandrei Gîdei se regăsesc pe lista mea de TBR. Vă recomand și să vă abonați la newsletter-ul DOR pe care eu îl citesc aproape în fiecare zi, acum găsiți și informații pertinente, scurte și bune și despre Ucraina, sunt mereu conectați la tot ce se întâmplă și mereu se concentrează pe un ton cumva ajutător, nu îți induce niciodată panică, nu au clickbaits agresive sau care doresc să atragă atenția, e un newletter cald și util și un mod fain în/ (cu) care să-ți începi ziua.
Atât s-a putut luna asta. Vreau să vă povestesc și despre Prietena mea genială, serialul de pe HBO care e absolut superb realizat, am fost impresionată, dar în ultimele zile nu am avut energie să mă uit la el așa că voi reveni într-o zi cu mai mult soare. Și cu altă ocazie vă voi povesti mai multe și despre serialul After life (netflix) care e absolut minunat și la fel de surprinzător pentru un serial atât de scurt și parcă răsărit de nicăieri.
Să fiți bine, aveți grijă de voi și de ceilalți! <3 O primăvară bună, pe cât se poate și vă recomand acest grup de Facebook: Uniți pt Ucraina unde o mulțime de oameni s-au mobilizat să-i ajute pe ucrainenii care au trecut granița, mi se pare formidabil cât de bine s-au organizat și cât de mult au reușit să ajute. Multe inimi și gânduri bune merg spre toți acești oameni care fac ce pot ei mai bine în situația asta.
Poetă, podcaster, mamă, blogger, promoter cultural, expertă la visat cu ochii deschiși și inventat povești.
Mă poți susține aici: patreon.com/ramonaboldizsar
Ascultă și tu podcastul literar Perfect Contemporan! Mai scriu și la Revista Golan, Revista Psyche și citeștemă.ro
Am debutat în 2021 la Casa de Pariuri Literare cu volumul de poezie: Nimic nu e în neregulă cu mine.
Interviuri de ascultat/văzut: la Timpul Prezent, la Zest, la Biblioteca lui Gelu, altfel pe Youtube.
Interviuri de citit: pt IQads, pentru Adevărul (+partea a doua), Poetic Stand, Dlite-Blog-Goethe, pentru Mansarda Literară, Țignal CDPL.