Andrei Dósa: “Multă forţă şi un dram de gingăşie: exact cum ne-am trăit noi adolescenţa”

Multă forță și un dram de gingășie: exact cum ne-am trăit noi adolescența. Andrei Dósa ne vorbește despre scris poezie versus proză, despre masculinitate toxică, expectative și gingășie în al treilea episod din Perfect Contemporan, Un podcast cu şi despre literatură. Din când în când mă întâlnesc cu autori contemporani şi despicăm firul în patru pentru a vedea de ce scriem, ce e în spatele unei cărţi, despre impulsurile care ne pun în mişcare şi nu numai. Nu e nimic „perfect” la Perfect Contemporan, dar totul e mai mult sau mai puţin contemporan.

Ne puteți asculta și pe Spotify, Apple Podcasts și Google Podcasts. 🎧 Lucrez în continuare la sunet și vă mulțumesc pentru răbdare, pași mici înspre multă dragoste pentru literatură. 📚 Ascultare plăcută! <3

În episodul de azi am vorbit cu Andrei Dósa despre cum e sa scrii poezie versus proza, despre expectative si maximizarea placerii, dar si despre masculinitatea toxică. Andrei a scris mai multe cărți de poezie, ultima a apărut la OMG Publishing, Expectativa luminoasă si ultimul său roman, Multă forță și un dram de gingășie, îl găsiți la editura Polirom. Am și râs cu Andrei, dar am și vorbit lucruri serioase.

Câteva lucruri pe care ni le spune azi Andrei:

Poezia e mai explozivă. La proză îți trebuie un flow constant.”

Suntem înconjuraţi de traiul ăsta bun, fără precedent istoric şi ne aşteptăm să fie şi mai bine şi mai bine şi nu ştiu pe ce se bazează toată chestia asta – e cumva un truc al creierului să ne maximizăm plăcerea.”

E chestia aia a începătorului când ai impresia că asta trebuie să faci în proză – să arăţi cititorului cât de multe lucruri ştii.”

Nişte foarte mici nuanţe la tonul narativ pot strica absolut totul.”

Și când speli vasele ar trebui să te gândeşti la ele.” (Despre personaje atunci când scrii proză).

Mi-a fost frică atunci când m-am apucat să scriu proză că nu o să mai am energie să scriu poezie.”

E deceiving, dacă numele personajului poartă numele meu…” (despre Multă forță… ca autoficțiune și nu autobiografie).

Simţeau o anumită ostilitate faţă de tot ce e diferit. (…) probabil eram văzuţi ca nişte intruşi acolo.”

Cum se schimbă vremurile pac sărim în cealaltă barcă și spunem pa-pa la tot ce a fost în trecut.”

Cum ne-am trăit noi adolescența și perioada de imediată după, postadolescența, cumva asta a fost, un fel de… voiam să părem duri și de fapt nu eram. Aveam tot felul de vulnerabilități pe care nu reușeam să ni le recunoaștem și nici nu aveam resurse să ne ajutăm unii pe alții.

Resurse:

Interviuri menționate în episod:

cu Bogdan Coșa la Decât o Revistă: “Eu sunt cel pe care trebuie să-l înfrunt până la urmă.”

cu Lavinia Bălulescu la Suplimentul de Cultură: “Literatura provoacă limpeziri și catharsis.”

Poți citi recenzia mea despre Multă forță și un dram de gingășie și îl mai poți asculta pe Andrei într-un interviu la Timpul Prezent cu Adela Greceanu unde vorbește, printre altele, mai pe larg despre ideea de maximizare a plăcerii.

Puteți găsi cărțile prin mai multe librării online și fizice. De exemplu, pe cărturești.ro: Expectativa luminoasă și Multă forță și un dram de gingășie.

Mulțumim! Aveți grijă de voi!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.