3 debuturi la CDPL: nimic personal, părul de pisică, și plath dansa prin bucătărie

În ultimele zile mi-am petrecut o parte din timpul liber citind trei cărți de poezie la debut apărute de curând la Casa de Pariuri Literare. Și ce trebuie neapărat să știți este că toate trei au și ediții sonore, pe lângă niște coperți superbe. Scanezi codul de la finalul cărții și poți asculta poemele în lectura autorilor — ceea ce mie îmi place la nebunie, schimbă complet experiența lecturii și vă recomand să încercați. cei trei poeți au publicat în 2021 și sunt toți foarte tineri (doi dintre ei născuți în ‘97, iar cea de-a treia în ‘99!)

Ce am citit? Să vedem.

părul de pisică de Elena Simion

Elena Simion scrie o poezie simplă, pare să știe unde este și m-a surprins adesea cu niște imagini foarte bune: unele pur și simplu neașteptate, întorsături de situație pe care le-am savurat, altele pur și simplu imagini sensibile. Versurile Elenei Simion le-am citit ca fiind adesea foarte tandre, cred că dintre cele trei debuturi despre al ei pot spune că este unul cald și, spre deosebire de următoarele două, nu mi se pare că are loc aici o căutare sau o analiză pentru găsirea/recunoașterea sinelui. Preocupările Elenei Simion par a rămâne în registrul prezentului, cu o preocupare aproape naturală asupra trecutului, o “retrospectivă” asumată, controlată. Nu ne oferă totul, ci doar bucăți din ceea ce (probabil) își dorește să spună. Rămâne cumva candidă, chiar și atunci când vorbește despre lucruri care sunt orice, dar nu asta. M-a atras foarte tare această sensibilitate ascunsă peste tot, ca o voce caldă — precum vocea ei (neapărat să o ascultați, e minunată experiența sonoră. Citește foarte fain, dar are și o voce superbă). Nu e lipsită de anumite fragmente care par să sugereze prezența anxietății (în aceeași măsură în care a fi om înseamnă să fii supus unei tornade de emoții & experiențe). Elena Simion alunecă uneori și în violentare, în sugestii politice, recunoașterea unei societăți dărăpănate (violență domestică, singurătate, moarte, memoria apăsătoare, stigma bolilor mintale), dar până la urmă mi se pare că iese la suprafață — ca un personaj care recunoaște durerea când o vede și are deja mecanisme de protecție, fără a-i fi teamă să o recunoască și s-o utilizeze, de pildă, în poezie.

Cartea o găsiți în diverse librării, dar și online la cdpl.ro, cărturești.ro, libris.ro etc.

***

undeva în lume soarele e mai puternic

iar cineva are sensibilitate la lumină

în primul an de facultate a trebuit să

îmi conving cumva profesoara de literatură

că nu am luat droguri înainte de curs

a râs și probabil îți imaginezi

o femeie frumoasă cu părul lung

puțin hipiotă.

ai dreptate

Elena Simion, părul de pisică, CDPL 2021, pag. 7

nimic personal, Alexandru Higyed

nimic personal a ajuns pe lista nominalizărilor pentru publicare în urma concursului de debut organizat de Casa de Editură Max Blecher (în 2020) și mă bucur să văd că volumul a ajuns publicat. Am citit împreună cu Alex la o ediție online a Institutului Blecher și vă recomand să (și) ascultați cartea în lectura lui, experiența e foarte diferită și are o voce care pare să se muleze pe semnifcațiile poemelor. Alex este librar și cititor pasionat, dar prin poezie lui avem ocazia să observăm ceva mai puțin evident: o inadecvare, o inadaptare socială cu care eu sunt nespus de familiară. Există multe elemente recurente în poezia lui, repetiții, teme care se tot întorc pentru a ne spune ceva. Anxietatea se strecoară treptat, la fel și mici-scene violente care vor să ne reamintească cumva de acest sentiment sufocant pe care-l experimentăm adesea la contactul cu lumea. Foarte preocupat cu sinele, mi se pare că încearcă o analiză foarte atentă a acelor elemente din viață care îl ajută să iasă la suprafață sau, din contră, îl fac să se scufunde mai tare: fie că e vorba despre situații, obiecte, dar chiar și persoane. E firesc pentru mine să mă gândesc că poate poezia l-a ajutat să traverseze un soi de angoasă existențială — dar poate aici e o metainterpretare. Este preocupat de singurătate și de ce înseamnă aceasta — aceasta cred că e una dintre temele la care revine cel mai des, în diverse forme, poate pentru că a o (re)itera în diverse maniere ajută la cunoaștere, înțelegere, sau cel puțin un soi de eliberare.

Puteți cumpăra cartea din diverse librării sau online: cdpl.ro, cărturești.ro, libris.ro etc.

nu fac nimic

găsesc momente să respir cu aceeași naivitate

cu care un nou născut crede că își va auzi mama plângând

nu există soldat fără braț rupt în cutia de jucării

în loc să-l pansez îl iau cu mine

în buzunarul de la vesta de salvare

am crezut mereu că problemele vin

odată cu procentele

și cu cât la sută ești dispus

să lași din singurătatea altora

Alexandru Higyed, nimic personal, CDPL 2021, pag. 61

și plath dansa prin bucătărie, Denisa Ștefan

Ca și în cazul lui Alex, Denisa Ștefan a avut manuscrisul nominalizat la Casa de Editură Max Blecher, la concursul de debut din 2020 și-mi amintesc că m-a atras selecția de poeme publicată ulterior pe platforma Poetic Stand. Am ajuns curioasă la această carte pentru că am citit păreri diverse. Ce pot spune este că e un volum violent care pare să calce pe urmele Oanei Cătălina Ninu (Mandala, despre “stările intense” am scris mai pe larg pe citestema.ro). Încă nu e chiar acolo, nu a reușit să stăpânească violența cu aceeași ușurătate cu care pare s-o facă Oana Cătălina Ninu, dar mi se pare că joacă într-un registru similar. Cu alte cuvinte, anumite artificii violente nu m-au convins, dar mi se pare că scrie o poezie biografică onestă și care pare pornită dintr-un loc necesar și autentic, în ciuda unor elemente care par mai degrabă artificiale și fără de care poezia ar fi rămas încă în picioare. Mi se pare că și Denisa este preocupată de sine și o încearcă anxietatea, dar viziunea ei devine cumva auto-ironică în poeme, se “transgresează” pentru a se recunoaște. Vocea ei aproape gravă, cumva rough se potrivește bine cu versurile: cel mai adesea violente, acuzatoare, refuzând să admită că societatea este altfel decât bolnavă.

Cartea o găsiți în diverse librării, dar și de la cdpl.ro, cărturești.ro, libris.ro etc.

suntem bolnavi pe dinăuntru și pe dinafară

gemetele au încetat dar junghiurile sunt din ce în ce mai frecvente

un pahar de vodcă ar calma durerea viscerală

o țigară ar stinge acidul gastric ce amenință să inunde gura

puroiul din urechi se scurge încet

către sfârcuri

buric

spre coapse

genunchii se umezesc într-un orgasm plasmatic

tălpile așteaptă nerăbdătoare omogenizarea

un ultim geamăt stins de înțepătură dintre degete

venele interoculare explozii de supernove maligne

Denisa Ștefan, și plath dansa prin bucătărie, CDPL 2021, pag. 48

*

Voi le-ați citit? Nu uitați de literatura română contemporană și de tinerii care scriu. Și nici de poezie. Căci unde-am mai fi fără ea? Știi ce zic?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *