Sirina și alți monștri din Saad, Diana Geacăr: un exercițiu fabulos de imaginație

Am propus Sirina și alți monștri din Saad de Diana Geacăr la clubul lunar pe care-l coordonez pe grupul de Facebook The Modern Book Club și cu ocazia asta am citit-o și eu. Pe Diana Geacăr am descoperit-o printr-un volum de poezie pe care vi-l recomand constant și despre care am și scris pe blog: Dar noi suntem oameni obișnuiți. Am găsit în Sirina… mult umor împletit cu un exercițiu fabulos de imaginație unde nu lipsesc nici elementele magice, dar nici cele realiste. Citind, am fost acaparată de o avalanșă de senzații, unele clare, altele umoristice, unele dintre cele mai confuze -toate acestea m-au făcut să-mi dau seama că Diana Geacăr este o scriitoare care explorează într-un mod tare natural imaginația, că o întinde și o mulează după bunul plac: the sky is the limit, and not even that. Am avut chef să scriu citind cartea aceasta și de multe ori m-am oprit (mai ales la primele povestiri din volum, ele fiind și preferatele mele), iar ăsta e unul dintre cele mai faine lucruri pe care le poți spune despre o carte. Sigur, și unul dintre cele mai subiective.

Sirina și alți monștri din Saad te introduce într-o lume prestabilită, într-un loc în care monștri nu doar că există, dar sunt atât de bine înrădăcinați în societate încât împrumută sau chiar își însușesc comportamente pe care noi le considerăm (de obicei) tipic umane. Există o doză bine drămuită de mister și suspans, personajele se dezvăluie uneori printr-o narațiune semi-obscură care mi-a reamintit de lumea în care trăiește Geralt (din The Witcher), doar că păstrează totuși Diana Geacăr o undă de umor, ceva ușor parodic parcă pe tot parcursul cărții. Volumul este împărțit în mai multe povestiri scurte, fiecare având în centru un personaj sau o situație specifică, însă la final îți dai seama că totul se leagă și că toate povestirile pot fi considerate totuși episoade din același ciclu/sezon. Normal, că doar fac parte și se mișcă în aceeași lume.

Mi se pare că împletește tare bine sexualitatea&dorința cu fantasticul, precum și limbajul vulgar, poate chiar rural (femeile-monștri care vorbesc între ele uzual cu Fă, de exemplu). Limbajul rural-vulgar e folosit foarte des în cărțile Fantasy (mă gândesc la cărțile lui Sapkowski din nou pentru că îmi amintesc ce bine a fost făcută asta și în Witcher, dar nu e singurul fantasy epic care se folosește de limbajul rural-vulgar pentru a “marca” anumite personaje, situații). Ce face Diana Geacăr aici este să ofere prin aceste artificii un anumit caracter foarte uman personajelor monștri -pentru că, de altfel, trăiesc într-o societate umană și dacă până la final ți se pare ceva fantastico-distopic în toată povestea, nu cred că ai fi departe de adevăr. Cum, nu v-am spus? Oamenii au fost năpădiți de o epidemie (de rujeolă, cel mai probabil, pentru că aceste povestiri au fost scrise, în principiu, înainte de pandemia Covid). Iar asta i-a făcut să se refugieze, să stea în casă, să facă toate acele lucruri pe care noi deja le știm pentru că le-am trăit în ultimul an. Dar monștrimea nu pare să fie afectată de această boală… Cel puțin intrigant, dar vă las pe voi să descoperiți restul.

De ce zic totuși că e un exercițiu fabulos de imaginație? Pentru că mi se pare că nu are nicio limită în cele pe care și le imaginează; oscilează și amestecă foarte multe cadre. Chiar și când vorbim despre lucruri prea serioase și lucruri foarte comice, le împletește de parcă viața aceasta din Saad se derulează chiar acum, de parcă nu ar fi chiar o ficțiune și totul poate să aibă și are sens. Foarte tare cum inserează aici și niște planuri (mai mult sau mai puțin) futuriste (holograme, printre altele) și le amestecă cu planuri și preconcepții să zicem arhaice (“femeile fac cafeaua,” un fel de It is known din Game of Thrones). Toate povestirile sunt traversate de preconcepții și elemente discriminatorii; face aluzii la inegalitatea de gen, la identitatea sexuală, la relațiile dintre unii și alții, la discriminarea femeilor și chiar și la ideea de politically correct. Și cartea nu e lipsită de detalii despre păsări și jocuri video (de văzut povestirea Noi nu am fost niciodată pe lună /pag. 125; mi-a plăcut foarte mult) și, dacă o urmăriți pe autoare, știți deja că sunt două pasiuni de-ale sale. De aceea zic că jonglează cu multe planuri; și le însușește în narațiune și totul pare să prindă o viață a sa. Foarte interesant și curajos. Mai ales că nu e lipsită cartea nici de mister, suspans și de un sentiment din acela foarte specific literaturii Young Adult care te ține aproape și vrei să afli pur și simplu ce mai fac personajele – iar secvențele sexuale sau erotice inserate pe ici-colo mi se par foarte, foarte bune!

M-a prins narațiunea; o să găsiți în cartea asta un univers bine închegat și niște personaje complexe, iar temele explorate sunt foarte actuale. Ceea ce face cu atât mai interesant melanjul dintre imaginație și realitate, dintre fantasy și potențialități distopice, dintre monștrime și înclinația spre obiceiurile umane -and so on. Și ce n-am notat încă și ar cam trebui s-o fac este că personajele sunt atât de credibile. Se schimbă planul narativ de la o povestire la alta, iar personajele sunt mânuite excelent. Mi-a plăcut enorm ideea de la care pleacă alegerea numelor personajelor, dar nu vreau să vă spun de unde e, vă las pe voi s-o descoperiți; spun doar că unele personaje se numesc Apă, Cartof… Cred că vor rămâne multă vreme cu mine, cum o să rămână și o scenă foarte intimă dintre Vale și Patima (vedeți voi în carte).

Mi-a plăcut tare mult să citesc cartea asta. Când mai cumpăr cărți, o să fiu sigură să iau și Cine locuiește la subsol, un volum de proză scurtă semnat de aceeași autoare pe care deja îl aveam în vedere de ceva timp. Dacă nu ați citit încă Sirina și alți monștri din Saad, ea a apărut în 2021 la Casa de Pariuri Literare și poate fi cumpărată de pe cdpl.ro, libris.ro, carturesti.ro și din diverse librării fizice.

booktrailer-ul cărții Sirina și alți monștri din Saad, un pasaj citit de Diana Geacăr