Am ajutat-o să-i scrie scrisoare moșului în care a trebuit (musai) să scriem și că e cuminte, dar mai ales că-și dorește foarte mult o păpușă. Care să le țină companie celorlalte, mai fără o mână, un picioruș, claie de păr în cap, așa cum se întâmplă pe la casele oamenilor cu copilași. S-a semnat singură și inegal M A A, am ajutat-o eu să strecoare și un R acolo și treaba a fost gata. Scrisoarea a fost scrisă cu un rozaliu movaliu, culoarea preferată a mămicii, cu siguranță că moșul se va lăsa înduplecat și de acest detaliu. Cu toate că nu văd cum ar putea să-i reziste blondei. Am făcut repede un plic și l-am lipit cu lipici, cu promisiunea că mergem la poștă să trimitem scrisoarea. Am notat mare POLUL NORD unde știm deja că locuiește Moșul. O singură hibă a fost în toată activitatea asta, că am lăsat lipiciul la ea în cameră și l-a întins peste tot ca să facă o operă de artă inedită. Am frecat ceva la arta asta contemporană, nu o să vă mint. Totul e bine când se termină cu mâini nelipicioase, așa că am trecut la citit. Și-am zis, cum să ne bucurăm noi de toate cărțile astea despre Crăciun și Moș și reni și să nu le arătăm tuturor? Că nu se face așa ceva. Hai să vă arătăm cu ce cărticele ne delectăm noi decembrie anul acesta. Că o să citim despre ei și în afara sezonului, nu mă îndoiesc, îmi amintesc vag un Crăciun când citeam despre iepurașul de Paște. Ești călit la șoc și neconformism când ai copil, asta e clar. : )
De data asta, o colecție de la Editura Paralela 45 care se zice că e furnizorul oficial al lui Moș Crăciun. E ceva în toată treaba asta care mă face să vreau toate cărțile despre Crăciun. Haha. Spuneți-mi că nu-s singura. De fapt, știu că nu sunt, Mara sigur e la fel ca mine.
Cine va trage sania Moșului?
Asta e o întrebare legitimă atunci când Moșul trimite un anunț important la toate animalele — oferă un loc de muncă trăznet, doar o noapte muncă pe an, asigurare dentară inclusă, roagă răspunsuri ASAP. Nu se încurcă, pe scurt. Ce e mai grav sau poate mai distractiv e că până aici le-a fost maimuțelor și erau gata-gata să devină renii Moșului, dacă nu ar fi fost bătaia lor cu bulgări. Iar câinii au eșuat doar pentru că au început să fugă după o veveriță, de ratoni nu mai zic nimic. Ei o amuză cel mai tare pe Mara. Sunt niște bandiți care fură cadourile, clar nu sunt pe placul Moșului care caută ajutor pe bune. Noroc cu renii care nici nu fură cadouri, nici nu se bat cu bulgări, nu sunt interesați de veverițe și nu vor nici să mănânce spiridușii moșului, ca rechinii. Criteriile de selecție sunt foarte serioase aici la Polul Nord.
100 de oameni de zăpadă
Am putea s-o numim easy/lazy read din colecția noastră de Crăciun anul ăsta. Și, ca de obicei, e un prilej grozav de invenție. Text scurt și matematic, avem de-a face cu 100 de oameni de zăpadă care fac tot felul de chestii distractive. Se joacă cu zăpadă, construiesc troiene, se dau pe derdeluș… mi-a amintit de 10 oițe somnoroase care a fost mare hit la vremea ei pentru fii-mea. E prilej de invenție, ziceam, pentru că oamenii ăștia de zăpadă se transformă repede în mami, tati, Mara, Toru și cine mai știe cine, așa că nu e rost deloc de plictiseală. Și cui nu-i plac oamenii de zăpadă? Cu cât sunt mai mulți, cu atât mai bine…
Mon Străciun
Da, da, ai citit bine, nu e Moș Străciun care ar fi un Moș trăznet care strănută, ci un monstrăciun, adică un monstru care preia sarcinile moșului. Dar ce să vezi că tuturor le e frică de el — chiar dacă e adorabil, rămâne mare și verde și nu-i vede nimeni bunăvoința. Cum se întâmplă adesea în viață. Posibil un pic cam moralizatoare, îmi plac mult ilustrațiile, pe mine ca adult nu mă convinge atât de tare din punct de vedere al mesajului. Dar Marei i se pare deosebit de haios și e tare fericită că e cu final fericit. Că, deși e respins la început, într-un final o fetiță înțelege că el doar vrea să dăruiască cadouri și chiar îl ajută. Totul e bine când se termină cu Mon Străciun.
Omul de zăpadă magic
Cum ziceam, noi nu ne putem sătura niciodată de oameni de zăpadă. Mai ales dacă sunt magici, ca-n povestea lui George care se plictisea rău de tot într-un weekend și și-a făcut un om de zăpadă. Dintr-odată, ce să vezi, i s-a părut că omul de zăpadă zâmbește. De aici până la a-l servi cu ciocolată caldă (pe care o refuză politicos) și fursecuri (pe care le înfulecă responsabil) nu mai e decât un mic pas. M-am panicat puțin când, spre final, omul de zăpadă se topește că, nu știu voi, dar eu chiar nu vreau să citesc povești triste de Crăciun cu fii-mea, nu din alea tragice, în orice caz, așa că norocul face că după ziua călduroasă a început să ningă iar și omul de zăpadă a fost re-construit. Pfiu! Măcar în cărți că-n realitate nu cred că mai vedem noi zăpadă anul ăsta și cei trei oameni de zăpadă pe care i-am făcut noi anul trecut s-au topit cam de tot a doua zi și nici c-am mai avut vreo șansă să-i refacem.
Renii și Povestea de Crăciun
Facem și noi în sfârșit cu renii pe numele lor, cu toate că despre Rudolf nu aflăm nimic, avem de-a face cu Prancer, Comet, Cupid, Vixen, Blitzen, Dasher, Dancer și Donner, poate n-am ratat niciunul. Fiecare ocupat cu fel de fel de activități specifice personalității sale. Niciunul nu-l aude pe Moș care-i strigă să plece să ducă cadouri tuturor copiilor. Nu-l aud sau nu se fac că nu-l aud…? Asta aflăm de îndată ce Moș Crăciun își dă seama ce-a uitat. A uitat de tradiția lor din Ajun. Întotdeauna citesc o poveste, cum să pleacă la drum să ducă cadouri copilașilor fără o doză sănătoasă și energică de story-telling? Zis și făcut! Și când îi strigă să le citească, să vezi cum îl aud, vin rapid pentru poveste. Eu îi cred și Mara și mai și că așa fuge și ea când o anunț că vreau să-i citesc ceva. Numai de bine în povestea asta și cui nu-i plac renii, sincer? Vedem un laitmotiv aici, ba oamenii de zăpadă, ba renii, dar nu am ce să fac dacă asta e magia Crăciunului și eu sunt bine prinsă-n ea, noroc că încă mai pot.
Când moșul era mititel
Ei, iată, asta chiar mi s-a părut ieșită din altă lume. Moș Crăciun când era bebeluș! Fii-mea a fost extaziată, adoră poveștile despre oameni mari care au fost odată mici, drept dovadă că ne întreabă mereu tu ce prieteni aveai când erai mic? Tu ce făceai când erai mic? Tu la ce desene te uitai când erai mic? Tu ce cărți citeai când erai mic? Ei bine, nu m-a întrebat până acum ce făcea Moșul când era mic, dar uite că a aflat înainte să apară curiozitatea. Moș Crăciun era un copilaș mai atipic, o, da, îi plăcea numai roșu, să facă cadouri mereu, înhăma hamsterii la cutia de chibrituri și le spunea Hai, Dasher, Hai Prancer, you get my drift… Nu e de mirare că și-a împlinit visul la maturitate și a devenit Moș Crăciun, s-a mutat la Polul Nord, și-a luat reni și a început să facă jucării cu ajutorul unor angajați de încredere, spiridușii. Nu e de mirare, zic, având în vedere că primul lui râset a fost HO HO HO și vara, din bebelușie, stătea gol pușcă cu ușa frigiderului deschisă pentru că pur și simplu nu suporta căldura… Nu știu ce credeți voi adulții despre toată povestea asta, dar fii-mea a fost convinsă și cucerită iremediabil de biografia Moșului Crăciun.
24 decembrie
Asta este favorita mea pentru că are niște ilustrații super pe gustul meu. Se întâmplă că la Polul Nord Montmartre, renul, află de la verișorul lui Rudolf de existența unui domn dolofan, îmbrăcat în roșu, care aduce cadouri de Crăciun. Fanny, iepurica, nici nu știa ce e aia Crăciunul, dar a fost de la început super doritoare să-l organizeze cu prietenul ei Montmartre care se și decorase festiv cu niște vâsc pe coarne. Prietenele lor, morsa Luiza și pinguina Esmee îi ajută cu fursecuri și șosete, care fursecuri sunt de fapt pește și șosetele niște ghete pescuite din apă. Ursul polar Bruno se trezește și-i ajută să construiască un horn, deși habar n-are ce e ăla Crăciunul, vrea și el să se distreze cu prietenii lui. Singura problemă e că vulpoiul William deține monopolul asupra pădurii de brăduți, el și familia lui șireată de vulpi nici nu vrea să audă de împărțeală, doar și numai cu condiția să-l lase și pe William să participe la sărbătoarea asta distractivă… Cum să nu, evident, că doar e loc pentru toată lumea și nici cadourile nu întârzie să apară de dimineață, fix înainte să se lumineze când Moșul se întoarce acasă și e tare impresionat de cum au decorat colțul ăsta înghețat animalele de la Polul Nord. Le lasă și-o scrisoare-invitație prin care-i invită să sărbătorească Crăciunul împreună anul viitor și se semnează, vecinul vostru, Moș Crăciun. Mi-a plăcut și povestea, și ilustrațiile, și simpaticul vecin, și faptul că a trebuit s-o citesc și-n română și-n engleză, demonstrează cât i-a plăcut și Marei. Totul e bine când se termină cu scrisori generoase.
Cum să-l prinzi pe Moș Crăciun
Recunosc, am fost scepetică, dar și temătoare, să nu cumva să-i dea idei fiică-mii. Idei care să conțină cumva refuzul de a dormi, practic cel mai mare coșmar al părinților. Sau aproape. Eu i-am și zic că Moș Crăciun vine dacă și numai dacă copilul doarme, altfel nu poate să apară și pace, sunt malefică, știu. Dar am fost temătoare degeaba pentru că ghidul pentru prinderea lui Moș Crăciun e și practic, dar și inofensiv în viața părinților, ar putea constitui chiar un prilej pentru activități haioase pentru „prinderea” Moșului. Fiica mea încă nu a avut idei din astea trăznite care presupun prinderea bietului Moș, dar i-a plăcut mult prezența copilașilor din poveste, a familiei și a spiritului distractiv. Ea știe doar că Moșul ăsta trebuie să vină neapărat cu o păpușică, nu poate s-o dezamăgească și eu sunt de acord cu ea, iar pentru asta fursecurile și laptele vor fi lăsate la loc de onoare. Dacă le papă, sigur a trecut pe acolo, îl prindem noi când mai crește.
***
Cam cu asta ne bucurăm anul ăsta în decembrie. Sunt sigură că le vom citi și extra sezon, așa cum am zis deja. Merg de la 3+ conform recomandărilor de pe copertă. Cu toate astea, eu zic că merg de citit și mai devreme, cam din ziua 0 pentru că nu conțin nimic nepotrivit vârstei sub 3 ani și cred că i-ar distra și pe copilașii mai mici. Sunt destule de scurte, haioase, desenate frumos și iată că nu sunt plictisitoare nici pentru copii de 6 ani sau adulți de 29. 🙂 But that’s just me. Voi ce citiți anul ăsta în decembrie?
Poetă, podcaster, mamă, blogger, promoter cultural, expertă la visat cu ochii deschiși și inventat povești.
Mă poți susține aici: patreon.com/ramonaboldizsar
Ascultă și tu podcastul literar Perfect Contemporan! Mai scriu și la Revista Golan, Revista Psyche și citeștemă.ro
Am debutat în 2021 la Casa de Pariuri Literare cu volumul de poezie: Nimic nu e în neregulă cu mine.
Interviuri de ascultat/văzut: la Timpul Prezent, la Zest, la Biblioteca lui Gelu, altfel pe Youtube.
Interviuri de citit: pt IQads, pentru Adevărul (+partea a doua), Poetic Stand, Dlite-Blog-Goethe, pentru Mansarda Literară, Țignal CDPL.