Miruna Vlada: “Literatura transcende discuția strict politică.”

În episodul 26 m-am întâlnit la Perfect Contemporan cu poeta Miruna Vlada. Un podcast cu şi despre literatură. Din când în când mă întâlnesc cu autori şi despicăm firul în patru pentru a vedea de ce scriem, ce e în spatele unei cărţi, despre impulsurile care ne pun în mişcare şi nu numai. Nu e nimic „ perfect” la Perfect Contemporan, dar totul e mai mult sau mai puţin contemporan.

Azi am avut o discuție foarte wholesome cu poeta Miruna Vlada, atât despre poezie și scris, cât și despre diverse subiecte importante care străbat spațiul public și politic: ca sistemul medical, feminismul, identitatea, corpul femeii și necesitatea unui dialog implicat pentru a reprezenta o multitudine de voci. Pe lângă acest dialog din care simt că am învățat multe, am rămas cu o temă de gândire în urma a ceva ce a spus Miruna despre „a-și da jos ochelarii de cal ai feminismului” atunci când scrie. Despre nevoia reprezentării în scris, dar și păstrarea unui orizont cât mai larg în această explorare. Poezia Mirunei adesea mă îngenunchează și vă recomand să citiți și voi Prematur (ed. Cartier) și Bosnia. Partaj (reedit. la Casa de Pariuri Literare) despre care vorbim azi (desigur, dacă nu ați făcut-o deja).

Ne puteți asculta și pe Spotify, Apple Podcasts, Google Podcasts și Youtube.

Ascultare plăcută!

Câteva lucruri pe care ni le spune Miruna azi:

Cred că e foarte multă nevoie de terapie, de înțelegere, e foarte multă de a-mi înțelege derapajele și deviațiile și (…) faptul că nu am avut o rețetă, poate că asta a făcut ca versurile să fie mai puternice.

Mi se părea necesar să se vadă asta și în poezie, cum mintea noastră și sensibilitatea noastră ia cele mai brute lucruri cu care interacționăm și le transformă în altceva în poezie.

Simțeam mereu tot felul de bariere lingvistice și artificiozitatea discutării despre un viitor luminos, evitând cumva războiul (în cercetare). (Dar) toate femeile și bărbații cu care vorbeam simțeau nevoia să aducă în discuție războiul. (despre experiența în Bosnia)

Selecția asta de povești ale femeilor și nume de femei am făcut-o poate în consonanță și cu ceea ce mă ineresează pe mine în poezie. (…) Unele din ele sunt reale, dar au fost și ficționalizate. (despre Bosnia. Partaj)

Visez la o carte mai fluidă și mai scurtă. (despre romanul la care scrie)

Scrisul are nevoie cumva și de un timp din ăsta de deconectare de la tot. Nu trebuie să te sperie că sunt momente în care nu scrii, în care faci altceva, îți dedici timpul altor oameni, scrisul își continuă exercițiul în mintea ta. Tot ceea ce faci, toate gesturile din timpul zilei, contribuie într-un anume fel în a-ți cristaliza o idee, a-ți da o stare pe care după aia, la un moment dat, să-i dai drumul pe hârtie.

De multe ori presiunea asta e definită mai atroce mai ales în cazul femeilor.

M-a reconectat și cu scrisul meu, dar mi-am dat seama cât de important e să te conectezi cu alți scriitori. (…) Am cunoscut scriitori ucranieni, din Serbia, din Polonia, de regulă sunt cam 12 scriitori în rezidență. Ești într-un fel de tabără din asta mare și e foarte interesant să descoperi și partea asta foarte umană și de apropiere între culturi și scriitori. (despre bursa care i-a fost oferită în 2022 de Literarisches Colloquium Berlin, o instutiție culturală din Germania)

Am vrut să apară acolo toate tipurile de voci, cât mai multe din poziționări, dar puse și în cheia justificării continue. Ca femeie e deschis acest subiect și conectat cu ideea de identitate. Fie că faci sau nu, devine un element definitoriu pentru tine, ceea ce cred că e un lucru politic. (despre ideea de maternitate în Prematur).

Literatura trebuie să  transcendă discuția asta strict politică.

Cred că în literatură lucrurile ar trebui gândite cu mult dincolo de eticheta de feminism sau nefeminism.

Scrisul mă invadează, îmi invadează toate celelalte activități.

*Sunetul de la început (zgomotul de stradă) e preluat de la https://mixkit.co