Lumea văzută de Frrrintek de Agnes Desarthe

Voi știți de ce au fost construite piramidele? Din cauza camembertului, desigur!

Cum să vă spun că am adorat cartea asta fără să vă spun că am adorat cartea asta? E adevărat că mă simt foarte norocoasă să explorez toate cărțile acestea pentru copii și chiar îi spuneam soțului meu în dimineața asta că tare mult i-au mai plăcut Marei toate cărțile de la Editura Paralela 45 pe care le-am explorat. Dar adevărul e că și mie mi-au plăcut la fel. Poate unele chiar mai mult. E cazul și cu Suroriile zăpezii, Gusti și Monștrii și Clubul exploratorilor, câteva dintre preferatele mele. De data aceasta surpriza cea mare a venit dintr-o carte pe care o ascunsesem pentru a o scoate la timpul potrivit, dar peste care a dat Mara când eu editam la podcast. S-a servit singură, cum s-ar zice, și mi-a cerut să i-o citesc la somn. Pentru că ea încă nu știe să citească și, oricum, probabil că mai durează până când o să ia cărți din raft să și le citească singură.

Lumea văzută de Frrrintek (de Agnes Desarthe) e o poveste despre doi frați. Spusă, în principiu, de fratele mai mic. Fratele mai mare (care e clasa a 3a) inventat un joc care are la bază și schimbarea identităților celor doi. Din Jasper în Frrrintek și din Orlando în Gronduk. Mai mult decât atât, chiar și părinții lor trebuie să poarte niște nume diferite (Francois și Marianne), cu toate că ei, EVIDENT, nu au voie să știe toate astea. Pentru că este un secret mega-secret doar între Frrrintek și Gronduk. În paturile suprapuse, de multe ori înainte de culcare, se întâmplă un fel de magie. Magia fratelui mai mare în care Gronduk are încredere totală.

Gronduk e la clasa pregătitoare așa că, evident, ne spune tot el, Frrrintek este șeful. De multe ori când pleacă mami și tati de-acasă și ei sunt cu bona sau doamna Portozoglu (pe care, orice-ar face, nu poate s-o iubească și asta chiar i se pare oarecum trist), Gronduk se pune pe plâns. Mai întâi încet, dar apoi mai tare și mai tare ca să fie sigur că Frrrintek îl aude de acolo de sus. Dacă nu, e ok, există și o scară pe care poate urca să dea direct de Frrrintek și să-și exprime supărarea. Iar Frrintek, viteaz și isteț cum vom descoperi de îndată, știe cum să-i fure atenția fratelui său mai mic. De exemplu, ce-ar fi să-i spună lui Gronduk o poveste despre piramide. Știi tu, Gronduk, de ce au fost construite piramidele? Evident, nu știe. Dar nimeni nu știe. Nimeni în afară de Frrrintek care e foarte deștept și e unul din puținele persoane care știu treaba asta. Este tot unic în știința lui cu privire la locuitorii planetei Marte sau mitologia moliilor și are întotdeauna dreptate pentru că el știe tot, un adevăr univers valabil, după cum o admite și Gronduk. Frații mai mari sunt, desigur, o chestie senzațională.

Cel mai rău e când se îmbolnăvește Frrrintek. Nu se îmbolnăvește de-adevăratelea pentru că nu îl doare nimic. Dar nu prea vorbește și stă singur în pat și e apatic. Cauza? O s-o descopere curând Gondruk, cu toate că nu prea înțelege de ce e supărat din cauza unei scrisori. De ce e supărat, că Jacobine nu prea știe ortografie și scrie fiincă în loc de fiindcă? În încercarea de a-și mai motiva fratele să-și revină la sinele inventiv și dinamic, Gronduk îi spune de ce nu trebuie să fie supărat din cauza unei fete. La o adică, nu știe el, Frrrintek, că fetele de fapt au fost inventate de un savant în locul gumei de mestecat și de-aia sunt atât de dulci? Oricum… din fericire, misterul scrisoricii va fi dezvăluit curând, Frrrintek se pune pe picioare serios și îi merg lucrurile în dragoste, iar Gronduk își recuperează fratele iubitor de povești. Totul e bine când se termină cu piramide și camembert, zău!

Atât de mult mi-a plăcut umorul din cartea asta, cât e de isteață și cum s-a construit toată povestea. Știu că fetița mea nu s-a prins la toate lucrurile — mă rog, dat fiind că nu e chiar pentru vârsta ei cartea, e firesc, dar a amuzat-o și a ascultat cu mult interes explicațiile lui Frrrintek cu privire la piramide, camembert și inpipibili… I-a plăcut dinamica dintre cei doi frați și au amuzat-o o mulțime de lucruri. Eu, pe de altă parte, am găsit-o o carte foarte reușită și mi-aș dori să pot scrie și eu așa cărți pentru copii. Așa că mi se pare firesc s-o recomand. Sunt curioasă cum o citește un copil mai mare. De 8-10 ani, să zicem. Dar promit că e distractivă și antrenantă și pentru un adult căruia îi place să citească cărți pentru copii. Am recitit-o cu drag de 3 ori și prima lectură a fost, sincer vă spun, cam senzațională. Nici nu cred că ajunsesem la jumătate când mi-am zis că trebuie neapărat să vă spun și despre cartea asta.

Cum v-am obișnuit, avem de-a face cu o carte 8+ pe care noi am citit-o la 6 și respectiv 29 de ani. Și cred că fiecare a înțeles ce a vrut și ce-a putut din ea. De exemplu, pe mine m-a cucerit cu umorul și am râs satisfăcută de mai multe ori. Marei cel mai mult îi plac numele băieților, Jasper care-și zice Frrrintek și Orlando care-și zice Gronduk. Atât de mult încât ea era Gronduk și eu eram Frrrintek aseară. Azi rolurile deja s-au inversat și e rândul ei să fie Frrrintek, fratele mai mare, și rândul meu (sau al tatălui ei, după caz) să fie Gronduk, fratele mai mic de la clasa pregătitoare. În cazul în care tata e pregătit să preia rolul lui Gronduk, eu am voie să fiu mama băieților, ceea ce e o onoare nesperată având în vedere că mămica din povestea asta e mai mult plecată cu tăticul pe la concerte, teatru, în vizită la prieteni, nu aș zice nu la rolul ăsta, sincer, sună destul de antrenant.

Traducerea este făcută (din franceză) de Octavian Soviany. Sunt curioasă dacă și vouă v-a plăcut la fel de mult.