anchetă: tu citești poezie română contemporană? Interviu cu Miruna Romanciuc

Pe Miruna Romanciuc am cunoscut-o la Festivalul de Poezie Stand-Up Poetry Alba (despre care v-am scris). O știam deja, ne intersectasem pe instagram, știam că scrie poezie, dar și că îi place tare s-o citească și s-o recomande. Mai mult decât atât, Miruna e studentă la Medicină și eu mereu am fost curioasă care a fost drumul care a adus-o la poezia română contemporană. Mă bucur că am ocazia să aflu cu ajutorul acestui interviu pe care vă invit să-l citiți și voi.

Despre ea, Miruna ne spune:

Mă numesc Miruna Romanciuc, am 24 de ani și anul acesta termin Facultatea de Medicină. Poezia e o sursă de energie pentru mine, o formă de libertate în care de multe ori mă retrag să-mi amintesc cine sunt eu și cine sunt ceilalți, priviți prin lentila ei. Lectura și scrierea poeziei mă încarcă diferit, dar nu încetează niciodată să îmi ofere resurse. 

• Când ne-am cunoscut noi pe instagram, aveai deja acest cont (poezie moleculară) unde postai și postezi frecvent poeme cu diverse imagini minimaliste asociate. Vrei să ne povesteși cum ai început acest proiect, acest cont?

MR: Am deschis contul în martie, anul trecut. Suprapunerea temporală peste începutul pandemiei e ușor de explicat prin încărcarea negativă și bruscă din acea perioadă, care mi-a împins mintea mai aproape de lucrurile importante. Am mai scris poezie în liceu, păstrasem undeva pe fundal conexiunea cu poezia pe parcursul anilor de facultate. În martie am început să scriu mai mult ca un exercițiu decât orice altceva, mi-am propus să o fac zilnic. Știam că mă simt bine, voiam să perseverez, fără să am, totuși, vreo rezervă solidă de lecturi în spate și fără să știu mai exact ce e poezia contemporană. Cred că asta se aseamănă cu a traversa strada legat la ochi, iar aici îmi aduc aminte de versurile Olgăi Ștefan: apropierea e un accident pe stradă/din care nu te trezești imediat (volumul “Civilizații”, Editura Paralela 45, 2020), numai că apropierea e chiar poezia.

• La întrebarea mea “te-am adus (mai) aproape de poezie?” ai răspuns că da, vrei să-mi spui mai multe despre asta? Citeai deja poezie română contemporană, sunt curioasă cum te-am ajutat și eu să te apropii de ea. 

MR: Eram și sunt într-o perioadă în care vreau să absorb cât mai multă informație legată de poezie, iar video-urile tale au ajutat din plin. Mă încântă formatul, foarte accesibil și blând audio-vizual, o mică descrierea a volumului și câteva poezii citite în voce soft, care apăsau și apasă des în minte butonul add to the list. Îți mulțumesc pentru asta.

• Ai participat de curând la Festivalul de Poezie Stand-Up Poetry la Alba Iulia organizat de Biblioteca Județeană “Lucian Blaga” Alba (la invitația lui Marcel Vișa). Cum a fost acolo? Povestește-ne experiența ta. 

MR: Festivalul de la Alba Iulia a fost o experiență copleșitoare și minunată, în egală măsură. Îi mulțumesc din nou lui Marcel Vișa pentru invitație, organizarea a fost minunată. Am avut oportunitatea să vă întâlnesc pe voi, cei cărora v-am citit și admirat cărțile. Să-mi prezint poemele în fața unui public pentru prima dată (în format fizic) a fost o experiență căreia încă nu i-am găsit un nume potrivit; cineva din public m-a felicitat la final și m-am simțit cel puțin minunat. M-a entuziasmat să iau contact cu moduri diverse de a susține o lectură. Interpretarea ta, Ramona, plină de forță, m-a fascinat și a fost o formă de educație pentru mine în privința lecturii publice. Pe scurt, m-am simțit foarte aproape de poezie la Alba Iulia, fie că ascultam lecturi, fie că stăteam toți la o bere în Piața Unirii. Mi-a plăcut să văd poeții atunci când nu scriu și felul în care poezia le stă ca o aură, chiar și așa. 

• Cum e să fii și studentă la Medicină și poetă? Crezi că acest spațiu te poate inspira și “conduce” într-o anumită măsură? 

MR: Așa cum menționează Ruxandra Gîdei (4fără15) în foarte recentul ei vlog (de neratat!)*, studiile asupra studenților la medicina au demonstrat un nivel scăzut de creativitate ca urmare a lecturii exclusiv de specialitate. Or, pentru mine, poezia e un mecanism de coping mai mult intuit, decât documentat. În plus, am ocazia să folosesc ambele emisfere 🙂 

Îmi place să asociez poezia cu un organ sau cu o nevoie fiziologică sau cu o pereche de plămâni într-un corp care își dorește să facă mult bine în jur.

E o formă de intimitate pe care o exersezi în mijlocul oamenilor și asta nu îi/îți diminuează forța. 

•  Ce te-a determinat să începi să citești poezie română contemporană? Îți amintești vreun moment specific? Dar s-o scrii?

MR: Simțeam să scriu poezie ca pe ceva intrinsec, nedefinit. Am realizat rapid că dacă vreau să evoluez, trebuie să încep să citesc mai mult decât niște fragmente. Cel mai greu mi-a fost să aleg. Cu orientarea în direcția asta m-au ajutat mult contul tău și blogul pe care scrii pe larg despre ceea ce citești, dar și canalul de youtube al Ruxandrei Gîdei. Îmi amintesc că am mers în Cărturești și, timp de o oră, mi-am lipit privirea și mintea de secțiunea de poezie. Nu știu dacă erau oameni în jur sau dacă se dizolvase brusc restul librariei în toata curiozitatea mea – mi se părea plauzibil. Am cumpărat vreo 10 cărți atunci.

• Care sunt primele impresii la contactul cu poezia contemporană?

MR: Înainte să încep să citesc poezie contemporană, asociam instinctiv poezia cu orele de română și pregătirea pentru bac: o formă de pregătire pentru examen. A fost tare plăcut să descopăr altă dimensiune. Poezia contemporană îmi spune ceva, e aproape de mine, îmi alocă mintea integral. Ceea ce mi se pare deosebit e că devine cu adevărat poezie abia după ce mintea cititorului acționează asupra ei, ca un catalizator. Până atunci e ceva asemănător unei așteptări, o formă incompletă de frumos.

• Ți se pare că ai “câștigat” ceva de când o citești?

MR: Da. Mai puțin clar și mai greu de exprimat sunt lucrurile câștigate. Nu pot vorbi ca despre un salariu/război/pariu. Toate astea au răspunsuri simple, clare, binare. Poezia în sine, cred eu, reprezintă nuanță. Pot spune că atunci când o citesc pare că recuperez ceva pierdut, de care nu sunt neapărat conștientă până atunci. Timpul își schimbă forma, se agită puțin si apoi aproape că așteaptă. Nimic altceva (poate, doar, când o scriu) nu îmi oferă aceeași liniște.

•  Care a fost cartea sau poemul care a marcat această apropiere dintre tine și poezie?

MR: Îmi aduc aminte foarte clar momentul din vara trecută când am comandat primele volume de poezie contemporană, printre care și “Cinematic”, de Luca Ștefan Ouatu. Voiam să citesc câteva poeme initial, dar s-a dovedit că nu am putut lăsa volumul din mână până nu am ajuns la final cu mult entuziasm și inspirație. Atunci am scris primul poem care a marcat tranziția de la poemele haotice, îngrămădite de termeni medicali și sensuri încâlcite, la o încercare de poezie contemporană.

• Crezi că trebuie să ai ceva “special” pentru a citi și aprecia poezia? Crezi că se poate apropia oricine de ea?

MR: Cred că oricine poate încerca să se apropie de poezie și apoi, dacă simte, să rămână un timp. Poezia contemporană e un mediu îmbogățit cu inimă. Formele sunt diverse și oferă căi de acces suficiente, dar e vital să fii ghidat, iar contul tău mi se pare că oferă un unghi numai bun din care să privești asupra poeziei.

•  Ce ai spune cuiva care (încă) nu citește poezie contemporană?

MR: Să meargă în orice librărie la secțiunea de poezie contemporană, să aleagă un volum la întâmplare. Nu am cum să garantez un entuziasm, firește, gusturile diferă, dar pot să spun că cel puțin va exista un impact. Depinde foarte mult cum se așază mintea după acest impact. Timpul în care citești e ca atunci când ești în autobuz, nu știi exact unde vei coborî – la oh my god, I’m buying this, la  what the f*ck did I just read? sau dacă vei merge până la capătul liniei fără să realizezi. 

•  Ne poți recomanda niște poeți contemporani români care-ți plac? Sau o carte care te-a impresionat recent. 

MR: Sunt mulți poeți contemporani pe care îi admir. Confirmarea o deține biblioteca mea malformată, cu raftul ei nou doar cu poezie contemporană, crescut în ultimul an. 

Printre preferați se subînțelege numele tău alături de Nimic nu e în neregulă cu mine. Mai multe nume mi se adună în continuare în minte, fără vreo ordine, deși sunt sigură că uit multe persoane, așa cum mi se întâmplă de obicei când scriu liste: Ioana Vintilă, Mina Decu, Radu Nițescu, Lena Chilari, Răzvan Andrei, Alexandru Higyed, Elena Simion, Luca Ștefan Ouatu, Andrei Dósa, Mihok Tamas, Svetlana Cârstean, Anastasia Gavrilovici, Olga Ștefan, Deniz Otay, Cristina Drăghici, Radu Vancu, Nora Iuga, Marian Mihai. 

Dintre cei nedebutați mă impresionează des Olivia Călin, Costin Ghiban, Denis Prodea, Mihaela Munteanu, Florin Rădulescu, Raluca Boantă, Rebeca Oanță, Andreea Drăghici, Iren Maria. Mai vreau să menționez persoana din spatele paginii Poiet analfabet (și-a dorit să rămână anonimă) și pe posesorul contului de instagram @subgandire. Ambele sunt persoane pe care le apreciez și care m-au ajutat enorm de când am deschis contul. Le mulțumesc (și) aici. Vă invit cu drag să îi urmăriți.

*Vlogul Ruxandrei Gîdei despre care vorbește Miruna este, într-adevăr, de neratat. Vi l-am recomandat și eu în postarea mea lunară despre ce am citit în august și alte peripeții. Este un video foarte fain despre de ce să citești ficțiune, corelat argumentativ cu diverse cercetări științifice recente. It”s a must watch și sper să-l vedeți și voi. 🙂 Îl găsiți la 4fără15 pe Youtube.

Pe Miruna o găsiți pe contul de instagram @poeziemoleculara, dar o puteți citi și în Revista Euphorion și Revista Echinox. Alte interviuri pe care le poți citi despre acest subiect:

1. Interviu cu Cristina Pașcanu
2. Interviu cu Tiberiu Ioan Buzoianu