Top 10 cărți 2023 (super personal)

Anul trecut mi s-a făcut lene, am tot amânat și nu am mai făcut nicio retrospectivă. E ca o gaură în buget, cum ziceam în altă parte, absența acestei retrospective. Mai ales că m-am obișnuit să fiu mai organizată cu cititul decât eram înainte și aș vrea din când în când să revizitez acele mici topuri, să văd cine, ce era, cum gândea Ramona de atunci și ce a impresionat-o la cărțile respective. Așa că pentru 2023 mi-am propus să fac acest efort, chiar dacă uneori pare imposibil. Am citit 95 de cărți anul acesta, probabil ceva mai multe pentru că sunt unele pe care nu le-am notat pe Goodreads pentru că nu le-am găsit în baza de date și nu am mai apucat să le adaug. Am 103 teoretic, dar practic 8 sunt volume de manga și le scădem automat. Eu mi-am ales din acestea 21 de cărți preferate, more or less, soțul meu a spus că este absolut nerezonabil și că e un număr prea mare. Mi-a propus un exercițiu foarte interesant, dacă nu chinuitor, să aleg o singură carte preferată din 2023. I-am propus să ne întâlnim undeva la mijloc și să aleg 10. Cumva, a fost de acord, deși nu știu prin ce minune. Mi-am petrecut prea mult timp azi încercând să mă hotărăsc. Ca exercițiu este culmea torturii, cu siguranță, dar a fost într-un fel și distractiv. Numai că un astfel de top nu poate fi decât subiectiv și e dependent de unele lucruri. Iar unul dintre acestea este tocmai starea mea în momentul în care am făcut aceste alegeri, cum și ce am pus în balanță. Nici nu poți ști dacă e vorba despre cele mai bune cărți obiectiv sau cărțile care mi-au rămas cele mai bine în suflet, dacă sufletul ar exista sau pur și simplu sunt cele mai prezente în memorie. Habar n-am. Atât mi-am prăjit creierul încercând să aleg, încât nu mai am energie să și justific alegerile respective. Sunt pregătită să mănânc o felie de tiramisu și să încep prima mea carte pe 2024, fără să mă mai gândesc la altceva.

Dar am promis și am zis să mă țin de cuvânt. Așadar, am ales top 10 cărți 2023. Am făcut așa: 2 cărți de poezie, 2 de nonficțiune dintre care 1 memoir, 1 carte de proză scurtă și 5 romane. Am tăiat la sânge și mi-a venit să plâng, așa că vă las și vouă cărțile mai jos. N-am plâns de-adevăratelea, sper că totuși se pricepe și umorul meu bizar pe aici :D.

Fără să fie într-o ordine a preferințelor, vom spune:

#poezie

Cât mai departe de tot ce cunosc, Cristina Alexandrescu, OMG

înainte ca primele scântei să fie vizibile, Simone Atangana Bekono, FrACTalia

#nonficțiune

Despre memoriile femeii și alți dragoni, Raluca Nagy, Nemira, n’autor

Feminismul e pentru toată lumea, Bell Hooks, ULBS

#proză scurtă

Kanashibari, George Moise, Curtea Veche Publishing

#roman

Băieții n-au voie să plângă, Gelu Diaconu, Editura Paralela 45

Bureți de fag, Mihai Duțescu, Editura Trei

Apa lacului nu e niciodată dulce, Giulia Caminito, Humanitas Fiction

Aruncătorii de flăcări, Rachel Kushner, Editura Vellant,

The Book of Goose, Yiyun Li, Farrar, Straus and Giroux

****

Dacă exercițiul ăsta nu mă făcea să restrâng atât, aș mai fi adăugat măcar: Iorgu, Adrian Jicu; Spații mici, Adriana Jderu; O noapte de dragoste la Iqualuit, Felicia Mihali; Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă, Alex Olteanu; Vis de primăvară, Teru Miyamoto; Când vreau să trăiesc țip, Halina Poswiatowska; Sînt alta, Svetlana Cârstean. Măcar și mă opresc aici pentru că altfel cine știe unde ajungem. *și nu e în poză, for some reason, dar și Annie Ernaux cu Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei. *crying*

Hai că a fost interesant. Cu toate astea, mă gândesc serios să abandonez topurile, mi-a făcut pielea de găină tot exercițiul. Greu mi-a mai fost să aleg. Asta îmi arată că am iubit multe din lecturile mele de anul trecut și atât de mult bine mi-au făcut multe dintre ele încât mi-a fost tare greu să triez. Mai ales că mi-e dificil să setez niște criterii obiective și acele criterii pe care le-am ales se răsfrângeau delicat, dar neechivoc, asupra multor titluri. Mai sunt și întâlnirile mele superbe de la podcast care nu pot fi trecute cu vederea. Și câte și mai câte. Nu știu cum ar fi arătat topul dacă-l făceam peste o săptămână. Poate la fel. Poate nu. Presupun că nu vom ști niciodată. Ne mai auzim peste 12 luni pe o temă similară când sper să nu-mi propună soțul meu un exercițiu de genul top 5 cărți 2024 sau doar 1 la fiecare categorie. Hai, mai bine să nu-i dăm idei.