despre starea saramago

Citesc de câteva zile Manual de pictură și caligrafie de Saramago și e atât de minunată încât mi-e greu să avansez. Vreau și nu vreau s-o citesc. Mă face să am chef să scriu. Mă face să am chef să stau să mă uit la ea și s-o admir (cartea, titlul, …

preludiu la ‘de ce să citești’

Mie-mi place să citesc. Când eram copil mic-mic, îmi plăceau doar basmele. Îmi plăcea să scriu compuneri, poezii siropoase, basme. Bălării. Citeam din cărticica aia semnată de Petre Ispirescu până mă săturam; nu mă săturam niciodată. De asta și de Legendele Olimpului. Fiecare cu fanteziile lui. La un moment dat, …

you’re allowed to slow down

Există două stări dezastruoase care-ți pot defini personalitatea: să îți ierți orice sau să nu-ți ierți nimic. În primul an de facultate, nu puteam să iert, în primul rând, calea de mijloc. Mi se părea o lașitate. Asumarea actului, oricare ar fi fost acela, mi se părea esențială. Și absentă …

iar

N-am mai scris de mult. Nu pentru că nu aș fi avut nimic de spus. Ei, uite, ăsta e un mod foarte tipic (pentru mine) de a începe o postare după o lungă și nesimțită absență. Sincer, n-am avut timp și nici chef de destăinuiri. Caracterul atât de random al micii mele …