Cred că e prima oară cînd scriu un mesaj de interes public pe blog, dar simt că e cumva necesar să o fac în acest punct. Mă gîndesc deseori la treaba asta și uneori simt că sunt într-o situație delicată. Pentru că vreau să am grijă și de invitații mei la podcast, dar și de ascultători. Mă gîndesc, desigur, și la libertatea pe care o avem noi atunci cînd intrăm în contact cu materiale pe internet. Ce e ok să spunem și ce nu e ok să spunem. Am decis să scriu acest mesaj și pentru nelămuriri viitoare, de ce am șters și de ce voi șterge anumite comentarii apărute, să zicem, pe Youtube la episoadele noastre de podcast de la Perfect Contemporan.
Susțin diversitatea de opinie. Și nu mă deranjează dacă cineva comentează ceva împotriva podcastului sau conținutului, nici măcar împotriva mea sau împotriva invitatului. Nu suntem toți la fel și asta e în regulă. Sigur că nu o să mă încînte să aud de ce cuiva nu i-a plăcut sau nu i s-a părut util un anumit lucru care s-a întîmplat la podcast. Dar asta este firesc! Nu înseamnă, în aceeași măsură, că o să fac caz din asta. Și o critică (mai ales dacă e constructivă) poate fi un prilej de învățare și evoluție. De asemenea, e foarte important pentru mine să creez un spațiu sigur în care ceilalți să se simtă confortabil să comenteze și să discute pe marginea conținutului pe care îl creez/postez și așa mai departe.
Spun asta nu doar de dragul de a o spune, ci pentru că este important pentru mine. Eu sunt genul de persoană care se concentrează mai degrabă pe utilitate, pe ce găsesc bun în ceva, încerc întotdeauna să aduc o formă coerentă și adesea chiar pozitivă conținutului pe care decid să-l dau mai departe. E important, chiar esențial pentru mine să fac asta pentru că toate aceste lucruri se reflectă asupra existenței mele. Ziceam și la podcastul cu Gelu, sunt conștientă de obsesia mea cu utilitatea. Tocmai de aceea îmbrățișez și diferențele și vreau să citesc/aud și opinii contrare. De aceea mi se pare la fel de important ca cineva să comunice și nu-urile și neajunsurile și orice neplăceri ar avea.
DAR. Și aici e foarte important acest dar.
DAR este o diferență foarte mare în a-ți exprima punctul de vedere și a ataca o persoană. E o diferență uriașă între a spune că nu-ți place ceva (chiar dacă nu ai argumente, tot pot să înțeleg) și a jigni pe cineva. Poți spune, de exemplu, că nu îți place invitatul pentru că e așa și pe dincolo și eu o să înțeleg, chiar dacă nu sunt de acord cu tine, chiar o să-ți și răspund la fel de civilizat și cam asta o să fie. Dar dacă, să zicem, comentezi la un episod de podcast lucruri care nu sunt opinii personale cît mai degrabă atac la persoană, atunci voi șterge comentariul. Dacă vei spune, de exemplu, că invitatul X sau Y este o țoapă, o să-ți șterg comentariul.
M-am gîndit mult la asta. M-am gîndit la libertatea de expresie. M-am gîndit la ascultători. M-am gîndit la invitați. M-am gîndit la podcast. Și, da, m-am gîndit și la mine.
Mi-am amintit cum cineva mi-a scris pe Facebook, pe wall-ul personal la o postare ușor controversată și destul de vizibilă că sunt incompetentă și nesimțită. Nu am vrut atunci să-i șterg comentariile. I-am răspuns civilizat. Am închis postarea. După mai multe săptămîni, m-am decis s-o șterg cu totul. Cineva m-a sfătuit atunci să șterg pur și simplu comentariile care nu-mi plac sau care mă agresează pentru că e spațiul meu personal și am dreptul ăsta. Ceea ce e adevărat pentru wall-ul Facebook. La o adică, e wall-ul tău, profilul tău, micuța ta casă virtuală în care se întîmplă să mai intre și persoane cu care nu rezonezi. Rămîne cumva dreptul tău să te aperi și prin această metodă: șters, blocat, știu eu ce? Mai ales dacă e vorba despre jigniri propriu-zise. Dar am rămas în cumpănă. Nesigură. Gîndindu-mă mult la libertatea de expresie. Și la cum nu îmi doresc ca ceilalți să se simtă constrînși cumva să nu mai scrie ce simt/cred doar pentru că eu o să le șterg comentariile.
Cu toate astea, Youtube nu e Facebook – dar și o pagină nu e un profil personal. Atunci cînd sunt implicate mai multe persoane, simt că responsabilitatea și chiar datoria mea morală crește. Am o datorie morală față de invitați să-i apăr de injurii și atacuri la persoană, în măsura în care e în puterea mea să fac asta. La fel cum e datoria mea morală față de ascultători să le ofer un spațiu sigur în care să-și comunice și plăcerile și neplăcerile, în măsura în care acest lucru e în puterea mea. Tot gîndindu-mă și tot filtrînd lucrurile, am ajuns la o decizie de mijloc. Puteți să exprimați orice în legătură cu podcastul, conținutul și invitații. Atîta vreme cît acest orice nu este jignire sau atac la persoană. Atîta vreme cît discuția rămîne civilizată și lucrurile pe care le spuneți au legătură cu podcastul și conținutul și invitații. Și nu, să zicem, cu propriile percepții despre cum ar fi trebuit să fie persoana aia ca să vă fie pe plac.
Dragă ascultătorule pe Youtube, mă bucur că ți-ai rupt din timp să asculți podcastul și îmi pare rău dacă nu ți-a plăcut un invitat anume. Eu pot să înțeleg foarte bine asta! Și te rog ca, data viitoare, să exprimi acest lucru într-un mod civilizat. Argumentat, cît se poate. Dacă se poate, la o adică nu e musai. Dar dacă dorești doar să jignești invitații, mă tem că îți voi șterge comentariile fără să mai fac o prelegere pe tema asta. Pentru că, dragă ascultătorule, uite de ce ți-am șters comentariile pe Youtube:
- erau atacuri la persoană
- jigneau persoana
- nu aveau legătură cu podcastul și conținutul său
- nu aveau legătură cu calitatea de invitat(ă) a persoanei respective
- erau jigniri
- erau porniri verbal-agresive împotriva persoanei
- porniri care păreau să aibă legătură cu modul în care îți doreai să fie acea persoană
- te rog, data viitoare spune-ne ce nu ți-a plăcut și de ce (e super în regulă!) dar fără să jignești pe nimeni. pentru că jignirile le șterg fără drept de apel
Youtube îmi dă șansa asta. Să șterg comentariile ofensatoare. Ba chiar pe unele le ascunde singur și le pune la spam, că știe că nu au fost în regulă și le șterge automat după X zile. Iată că pînă și mecanismul intern al Youtube-ului e de acord cu mine. Nu au ce căuta jignirile alea acolo.
Vreau să mă credeți cînd spun că puteți comenta orice în limitele decenței. Puteți să vă exprimați și sentimentele/opiniile negative. Știu că nu fac ceva perfect și mai știu că și invitații mei, cu toate că eu îi consider minunați, grozavi și fantastici, sunt cît se poate de umani. Și voi, ascultătorii noștri pe care eu îi prețuiesc într-un mare fel (fără voi, toată munca mea nu ar avea sens!) sunteți minunați și vreau să aveți loc să ziceți ce vreți. Bun sau rău, nu contează, e în regulă să nu vă placă toate episoadele, să criticați sunetul, chiar și conținutul. Nu vă place ceva ce a spus scriitorul X? Mi-ar plăcea să știu asta și de ce, să existe o discuție, să aflăm despre ce e vorba! Dar dacă comentariile conțin jigniri, atacuri la persoană, lucruri irelevante menite să rănească etc, atunci mă tem că nimeni nu va beneficia dintr-un astfel de comentariu. Eu voi șterge astfel de comentarii. Eu sau Youtube sau Facebook sau mai știu eu ce altă platformă.
Fiți pe pace și perfect contemporani. Cu bine,
xoxo
Ramona
Poetă, podcaster, mamă, blogger, promoter cultural, expertă la visat cu ochii deschiși și inventat povești.
Mă poți susține aici: patreon.com/ramonaboldizsar
Ascultă și tu podcastul literar Perfect Contemporan! Mai scriu și la Revista Golan, Revista Psyche și citeștemă.ro
Am debutat în 2021 la Casa de Pariuri Literare cu volumul de poezie: Nimic nu e în neregulă cu mine.
Interviuri de ascultat/văzut: la Timpul Prezent, la Zest, la Biblioteca lui Gelu, altfel pe Youtube.
Interviuri de citit: pt IQads, pentru Adevărul (+partea a doua), Poetic Stand, Dlite-Blog-Goethe, pentru Mansarda Literară, Țignal CDPL.