Clubul exploratorilor: „Elicopterul papagal” și „Bătaia cu bulgări de zăpadă”

Una dintre cele mai faine descoperiri în materie de cărți distractive de la vârsta de 6 ani pentru noi a fost Clubul exploratorilor cu Ella și Felix de Bobbie Peers și ilustrații de Sandra Steffensen —serie apărută la noi în traducerea, din norvegiană, a Ivonei Berceanu la Editura Paralela 45. Noi i-am descoperit pe Ella și Felix anul trecut, când fiică mea avea 5 ani. Nici atunci (ca nici acum) nu știa să citească încă așa că eu am fost și sunt încă baza lecturilor ei. Câtă vreme asta o mai distrează, mă bucur și eu, chiar dacă recitirile sunt mai complicate atunci când avem cărți de aproape 100 de pagini, chit că mai sunt și imagini și textul e mare. Însă am fost atât, atât de bucuroasă când au ieșit cărțile 3 și 4 din serie, chiar dacă am știut că o să trebuiască să citesc la greu. Așa cum m-am așteptat, și fiica mea a fost la fel de încântată. Le aștepta de ceva vreme —mai ales că există și un mic teaser pentru cartea a 3-a, Elicopterul papagal, în „Clubul exploratorilor și Tunul cu țestoase” și m-a întrebat de mai multe ori unde e cartea aia și când i-o iau. A fost iar un alt prilej de a-i explica cum cărțile astea nu ies chiar pe bandă rulantă și uneori trebuie să le așteptăm, să le scrie, să le deseneze, să le publice, să le traducă, alea-alea. Dar nerăbdarea e încă mare chiar și la 6 ani, dar măcar și bucuria e pe măsură.

Am scris puțin despre primele două cărți din serie: Mașinăria cu bezele și Tunul cu țestoase într-o postare mai veche. Îmi păstrez entuziasmul încă și pentru cărțile astea pentru că le-am recitit de multe ori în acest un an și ceva de când avem cărțile. S-au recitit și se recitesc încă. Ella este o fetiță meșteriță super deșteaptă și curajoasă căreia, evident, îi place să meșterească chestii. Construiește un glob pământesc în miniatură, colorat. Și, când îl învârte, e cumva absorbită de glob, se micșorează și aterizează într-o lume alternativă foarte mișto și ciudată unde lucrurile parcă-s pe dos, ocheanele sunt superochitoare și oamenilor li se face pielea de cocoș, nu de găină. Acolo îl întâlnește pe Felix, un băiat cam ciudat care poate ar fi trebuit să mai meargă la școală, dar care altfel pare un candidat perfect pentru prietenia Ellei —el primește misiuni „răscoperiri” de la MAMA, un fel de mașinărie-bord-AI cam retro care îi spune cum și unde și cine are nevoie de ajutorul său. În primele două cărți, Ella și Felix se înfruntă cu pirații piranha, odată că ăștia vor să fure mașinăria de bezele (bezelele sunt combustibil aici!), a doua oară că vor să fure toți păianjenii țesători și țesătorul (pe care l-au și răpit, de fapt) dintr-un oraș din deșert care face și are nevoie de costume de argint ca să supraviețuiască soarelui aprig din deșert. Pirații piranha se folosesc de teribile robo-țestoase ca artilerie grea. Ella și Felix se dau peste cap și duc la bun sfârșit misiunea periculoasă de a-i oprii pe rătutiții ăștia cap-de-pește, atrăgând dușmănia inevitabilă a piraților piranha și a generalului lor, un târța-pârța pe nume Generalul Scârț-Pârț, altfel hidos și înfricoșător. Ella mereu se întoarce acasă, involuntar, e trasă afară din glob la sfârșitul misiunilor, își ia la revedere de la Felix și așteaptă cu nerăbdare următoarea misiune… Alarma de acasă o atenționează când e timpul să scoată globul colorat din dulap și să meargă în ajutorul lui Felix.

Asta fiind lumea ingenioasă în care ne scăldăm cu aceste două personaje, am vrut neapărat să vedem ce mai urmează și ce încurcături mai descurcă Ella și Felix.

Elicopterul papagal

Aventurile lui Ella și Felix continuă în cartea a 3a, cum era de aștepta. Eram curioasă despre ce o să fie vorba și tot timpul am așteptat apariția piraților piranha. Mai ales că în cartea a 2-a s-au despărțit în termeni cât se poate de ostili și generalul chiar proferase niște amenințări ca la carte. Aveam inima un pic cât un purice, ceea ce m-o fi făcut sau nu să dau paginile, să trișez și să văd dacă apare generalul sau nu. În orice caz, așteptarea s-a lăsat așteptată, pentru că de data asta Felix și Ella ajung într-o junglă unde Ella vede o mașinărie ciudată prin aer —parcă e elicopter, dar parcă e totuși papagal, și cineva îi fură căciula roz. Ea era de fapt foarte răcită și-și luase și căciula cu ea înainte să fie transportată în glob —aici a ajuns tocmai în junglă și nu e chiar frig, dar tot nu se așteaptă să dea peste niște pisi-maimuțe cu râs molipsitor și de-a dreptul (chiar la propriu) criminal. Aventura cea mare de data asta implică transportarea balenucilor în ocean și un păianjen boboc gigantic care nu a râs niciodată în viața lui și care e mega-fioros, v-o spun pe drept. Balenucile cresc într-un copac special și sunt în formă de mini balene pentru că acolo sunte de fapt bebe-balene, iar Ella se poate concentra pe bune la misiunea asta după ce scapă de toți mucii cu ajutorul suflătorului de muci inventat de Felix care implică sau nu o pompă din aia de toaletă… nimic nu scapă de lupa ingeniozității la exploratorii ăștia.

Bătaia cu bulgări de zăpadă

A trecut vara și Ella se bucură de zăpadă. A reușit cumva să transforme mașina de tuns iarba într-o mașină de scuipat zăpada și se arată multă distracție la orizont, dar chiar atunci sună alarma și Felix are nevoie de ajutorul ei. E transportată tot la zăpadă și frig —și ce mai frig! Tocmai când urmează să ajungă cu Felix la dirijabilul său și să se încălzează cu o cană cu cacao fierbinte, pac cade un bulgăre uriaș de zăpadă care duce dirijabilul cât colo! Pfai, ce misiune întortocheată și asta nu e tot pentru că dau de niște monștri de zăpadă înfiorători, gata-gata să-ți facă pielea de găină (mă rog, de cocoș) de n-ai fi deja maxim de înfrigurat. Dar, de fapt, monștrii ăia mari și albi și fioroși nu sunt deloc fioroși, ei sunt cei care au cerut ajutorul Clubului exploratorilor. Sunt la mare ananghie. Și le e foarte cald în valea asta în care au trebuit să se retragă. Ei obișnuiau să stea sus pe munte, dar au fost izgoniți de Suflătoarele de zăpadă, niște creaturi gigantice, de-a dreptul masive și înfiorătoare care aruncă de pe munte grămezi uriașe de zăpadă. Poate e o invitație la o bătaie cu bulgări? Snor, conducătorul Curățătorilor de zăpadă, pare să sugereze asta, dar transpiră în ultimul hal de cald, deși Ella și Felix tot tremură că și aici e super-frig, însă monștrii sunt făcuți clar din alt aluat. Pardon, nu monștrii, Curățătorii de zăpadă. Ella construiește o catapultă și noroc cu minipudelul tasmanian gigantic, Rangval, care poate fi folosit pe post de contragreutate pentru catapultă. Ce mai, asta da bătaie de bulgări! Doar că suflătoarele de zăpadă îngrozitoare și uriașe au un mare, mare secret, atât de mare că e de fapt mic, chițăitor, un pic drăgălaș și mega enervant. Noroc cu Ella că face ce face și răzbate pentru că curățătorii de zăpadă sunt mari și lași, iar lui Felix nu prea-i place tot frigul ăsta.

Totuși, unde sunt pirații piranha? Ne-am super distrat citind Elicopterul papagal și Bătaia cu bulgări. Ella este Mara și Felix este Ramona și trebuie să citesc cărțile folosind numele noastre adevărate. Aș face bine să le scriu autorilor că e cazul să schimbe numele celor două personaje pentru că e clar că, de fapt, sunt Mara și mama ei. Nu știu cum primesc eu mereu rolurile de băieți, ca atunci când eram copil și mă puneau fetele la școală să joc roluri de băieți că aveam părul scurt… dar nu pot să spun că mă supăr, e și Felix destul de cool și e drept că Ella e blondă și se știe că în casa asta există o singură blondă. 🙂 În orice caz, eu una de abia aștept cartea a 5a și îmi cam tremură chiloții gândindu-mă la răzbunarea generalului Scârț Pârț care, cu siguranță, bolborosește niște îngrozitoreli îngrozitoare la adresa Ellei și lui Felix. De altfel, inevitabile. Mi-e și un pic dor de robo-pirații odioși, s-o spunem pe-aia dreaptă, sunt răi, dar haioși, adaugă niște piper poveștii. Și trebuie să știți, noi luăm foarte în serios cărțile pentru copii, nu e nimic de glumă aici, nu facem târța-pârța din chestia asta! *Wink/wink*

Până la cartea a 5-a, ne delectăm cu ce avem. Dar e clar că Clubul exploratorilor primește în continuare votul nostru de încredere. Mara zice că Elicopterul papagal e cartea ei preferată momentan. În ceea ce mă privește, am un soft spot pentru Tunul cu țestoase în momentul de față. Pe noi ne-au distrat și bucurat, ceea ce vă dorim și dumneavoastră.

Cărțile merg de la 6+, noi le citim de la 5, probabil merg superb și la copiii care citesc singuri. Sunt lunguțe, ilustrații puține, dar colorate și super mișto. Le găsiți la Editura Paralela 45.