Barem Identitar, Black Button Books

Aveam o anumită siguranță în privința volumului colectiv “Barem Identitar Prejudecăți colective, realități personale” editat de Black Button Books. Și nu am fost deloc dezamăgită. L-am precomandat în urmă cu câteva luni și, deși a ajuns în decembrie, doar în ianuarie am apucat să-l citesc. Veți găsi aici o serie de articole scrise în stilul celor de la Decât o revistă, o expunere caldă, empatică, primitoare și, mai ales, neinvazivă și “nemoralizatoare”, dar care vă va aminti la fiecare pas cât de important este să lăsăm prejudecățile la ușă atunci când intrăm în contact cu alți oameni.

Ce mi-a plăcut foarte tare a fost modul în care au ales să vorbească despre identitate, acest fel cald de story-telling, fără pretenții, atât de aproape de modul în care suntem noi în fiecare zi. Volumul e format din 13 articole-opinii despre identitate și prejudecăți și sunt atinse diverse teme, de la identitatea în spațiul virtual la prejudecățile cu privire la lucrătorii sexuali, identitatea de gen, depresie, identitate religioasă și altele. Pentru mine a fost clar încă din primele pagini că voi spune despre acest volum că e un must-read, o carte de neratat și care merită toată atenția noastră. Mă bucur foarte mult că am ajuns atât de repede la volum și, mai ales, sunt încântată de proiectul celor de la Black Button Books care au o selecție extraordinară de traduceri&titluri. Vorbim despre autori precum Chimamanda Ngzoi Adichie (care are un discurs excelent despre feminism și egalitate), Aleksandar Hemon, John Freeman, Rebecca Makkai, dar și James Baldwin, Louisa May Alcott și Virginia Woolf. Când privești selecția aceasta de scriitori, toți preocupați într-un fel sau altul cu problema identității și (in)egalității, nu ai cum să nu te gândești din start că un volum colectiv scos de ei o să fie foarte bun (sau trăznet, în funcție de cât de entuziasmat te simți).

Barem identitar e un volum colectiv excelent de articole-opinii scrise la cald și empatic, am simțit foarte aproape vocile din acest volum și m-au ajutat foarte tare să internalizez (_{internalize, romgleză, live with it}) mai corect neputința și frica în fața nedreptății. Faptul că am reușit să citesc mai îndeaproape despre niște cazuri legate de identitate și să observ un discurs pertinent, dar totuși nelipsit de emoție și umanitate, m-a ajutat să-mi pun puțină ordine în gânduri. Dacă vii la volumul ăsta cu speranța că cineva o să-ți ofere cheia împotriva prejudecăților, s-ar putea să ai dreptate (spoiler alert, cheia ești chiar tu și un shift al tău în mentalitate și împotriva propriilor prejudecăți). Dar dacă citești cartea asta cu speranța că vei găsi niște concluzii și niște definiții clare despre identitate and whatnot, nu cred că asta vei găsi. Și asta mă bucură. Mă bucură lipsa unei atitudini ‘agresive’ sau prea moralizatoare, mă bucură că vocile sunt umane, empatice, sincere, autentice. Mă bucură că e aici încă loc de sentimentul neputinței, dar că autorii acestor articole tind să te țină de mână cu toate temerile pe care le au și ei și să îți arate ce ei deja știu. Dacă o să te ajute? Fără îndoială. Sfatul meu e să veniți la volumul ăsta cu mintea deschisă și cu o dorință adevărată de a observa (dacă nu chiar înțelege) diferite fațete ale identității contemporane.

Acestea fiind spuse, am să fac mai jos un sumar al articolelor ca să știți la ce să vă așteptați, dar sunt destul de scurte și se citesc repede, chiar dacă vă veți gândi mult la ele după ce le terminați.

D. de Andreea Găzdaru
-prezentarea unui caz de la terapie: o persoană alcoolică, depresivă&sinucigașă și importanța discuției/terapiei; de asemenea, ai oportunitatea să observi două cadre, al terapeutului și a persoanei care îi solicită asistența. (p. 33-37)

Nu sunteți singure! de Antonella Lerca Duda
-scris de o femeie trans, avem ocazia să citim despre lumea lucrătorilor sexuali și a dificultăților și prejudecăților din cadrul acesta, dar și despre identitatea de gen și toate etichetele care se pun. Acest articol e cel care m-a ‘oprit’ cel mai tare și m-a făcut să reflectez. Ador ce spune Antonella despre identitate, despre gen, despre necesitatea educației sexuale și nu numai; iar mesajul ei mă înduioșează și tulbură în același timp: nu sunteți singure! Am însemnări cu inimioare pe anumite pagini. (p. 39-47)

Identitate și societate – joc vs. șoc de Barbu Mateescu
-despre cum reducerea penuriei ne face mai capabili de înțelegere& acceptare a celor diferiți de majoritate. Un articol cu iz sociologic&antropologic foarte interesant, cu o teză destul de tare, dar nu neapărat argumentat, ci prezentat tot sub forma unei opinii. (p. 49-53)

Împotriva identității? de Cristian Iftode
-despre autocreație și narațiunea de sine: “O identitate narativă presupune o responsabilitate etică pentru calitatea poveștii mele de viață, ca și pentru modul în care eu intervin ca personaj – principal ori secundar – în poveștile celorlalți.” (p. 59) Aici avem ocazia să citim despre narațiunea de sine (îmi vine în minte sintagma ‘own your narrative’ din Sex Education) și despre implicațiile sale etice. (p. 55-59)

Toată viața între două ape, toată viața între două limbi de Elena Stancu
-despre copiii imigranților, și nu numai, și cum percep aceștia identitatea. Despre identitatea de imigrant. Poate chiar despre ce înseamnă identitatea asta, fratele meu. Elena Stancu prezintă/relatează, mai mult decât susține, și mărturisesc că ăsta e articolul la care mi-au dat nițel lacrimile. (p. 61-69)

de Fatma Yilmaz
-despre indentitatea musulmană feminină și mi-a rămas în cap o întrebare pe care poate am formulat-o aproape necesar, Te definește pe tine identitatea religioasă doar pentru că te-ai născut într-o anumită religie pe care o “practici”? (Și, mai ales, te definesc toate aspectele ei negative doar pentru că ești acolo și, uneori, cine știe, fără voința ta asumată, repetată, declarată? M-a pus mult pe gânduri și m-a răscolit la nivel personal întrucât problema identității religioase e ceva la care mă gândesc destul de des. (p. 71-82)

Am trăit într-o navă spațială care a navigat în jurul planetei Pământ de Ioan Maxim
-despre “starea” aceea când ești între spații culturale diferite, când trăiești și în Portugalia, dar și în România. Mi se pare că titlul îți spune restul. Sigur, metaforic, dar tocmai de aceea e bun. (p. 83-87)

Ce faci, frumusețe? de Ioana Burtea
-despre identitatea dată de corp, despre standardele de frumusețe și despre feminism. Un articol care mi-a ajuns la suflet și care m-a inspirat în multe feluri. Mi-a fost și greu să-l citesc, dar l-am adorat. Vorbește despre greutate și despre standardele de frumusețe, despre modul în care oamenii se raportează la toată treaba asta și despre iubirea de sine și cât de greu e să ajungem la ea (și cât din asta e vina societății). Și, în ciuda descrierii mele, e un articol încurajator. (p. 89-102)

Dragă A., de Ioana Pelehatăi
-despre depresie. Probabil cel mai cald, pe alocuri atât de dureros, dar atât de natural totodată raport pe care l-am citit despre depresie. M-a mișcat și sper să îi ajute pe alții să fie mai deschiși în privința depresiei și să o înțeleagă măcar la un nivel de acceptare a ei și a dificultății pe care o aduce cu sine: “Depresia îmi stă pe umăr, dragă A., pentru că ea e altă entitate. Altcineva, separat de mine.” (p. 108) Da, o recomand poate în special celor care nu “cred” în depresie. (p. 103-108)

De ce nu voi renunța niciodată la identitate de Ioanida Costache
-despre identitatea culturală și istorică și susținerea ei, despre cât de nociv poate fi fenomenul de cancel-culture și poate despre relativismul din jurul identității culturale/istorice și nevoia de a discuta despre asta. Foarte pertinent, foarte uman, foarte cum trebuie. A ajuns unde trebuie articolul ăsta: “Nu pot ignora acea istorie, iar respingerea identității înrădăcinate în acea istorie -plină de opresiune, dar și de frumusețe și de reziliență – nu m-ar elibera, ci doar m-ar distila până la nonexistență.” (p. 114) Am văzut în vocea asta ceva din ce susține și Gelu Duminică, dacă nu m-oi înșela.
Dragă Ioanida Costache, datorită articolului tău, nici eu nu voi renunța vreodată, deși mai am multe lucruri pe care vreau să mi le lămuresc. (p. 107-115)

Ce nu te ucide te face străveziu de Silvia Marinescu
-despre identitate și confuzie, identitatea dată de propriile decizii și despre imigrare și, poate, despre când lucrurile încep să se așeze. (p. 117-122)

Între mine de Raj-Alexandru Udrea
-despre identitatea de gen, acceptare&iubire de sine, un articol cald care m-a umplut de bucurie pentru iubirea de sine pe care și-o poartă autorul. M-a încântat o anumită siguranță pe care am simțit-o aici, deși nu sunt doar pagini happy-go-lucky, dar cred că e un articol care ia forma speranței și bucuriei. Un mod grozav de a finaliza volumul:
“Iubesc.
Ador.
Mă simt, într-un final, eu.” (p. 127)
(p. 123 -127)

L-ați citit? Cum vi s-a părut? A rămas cu voi? V-a făcut să simțiți cumva nevoia de a scrie și voi ceva despre identitate? Dacă nu l-ați citit încă, eu vi-l recomand <3.

Volumul se poate găsi pe site-ul editurii și costă doar 25 de lei: blackbutton.ro