Toată lumea vorbește despre sistem ca despre o chestie așa… care există prin sine. Nup, sistemul este compus din oameni, nu există fără ei. Scria o doamnă pe net, “da’ ea ce căuta în casa ăluia??? Că eu nu am văzut știrile.” Ție și tuturor celor care spun că o merita pt. că făcea autostopul (mergea cu “ocazie” că n-avea alt mijloc de transport, vi se pare cunoscut?) ție și tuturor celor care spun că era vinovată pt că era fată și pentru că era în secunda aia în locul nepotrivit (vinovată că exista, pe scurt), n-am decât să vă transmit: și voi sunteți sistemul!
Dacă aș fi credincioasă, aș purta doliu pt. Alexandra și i-aș aprinde o lumânare și m-aș mai liniști poate. Dar nu sunt. Îmi pare rău, Alexandra, că a trebuit să mori din pricina incompetenței “sistemului”. Îți mulțumesc că ai fost curajoasă și te-ai zbătut. Îmi pare rău că ai trăit doar 15 ani și ai murit în chinuri când puteai fi salvată. Ai făcut tot ce era omenește posibil, iar cei care erau în puterea de a te ajuta și nu au făcut-o, aceștia nu sunt oameni. Îmi pare rău că nu ai un viitor și nimic din ce vom face sau spune noi acum, nu te va ajuta și nu te va aduce înapoi. Condoleanțe părinților tăi. Îmi pare rău că pe România a durut-o în popou de existența ta prețioasă și de neînlocuit. Nu te cunosc, dar simt că ți-am cunoscut dorința de a trăi. Îmi pare rău că nu te-a ajutat nimeni. Nu meritai ce ți s-a întâmplat, nici un om nu ar merita. Dacă există viață după moarte, sper să te odihnești în pace. Iar dacă nu există, sper că ultimele tale clipe nu au fost conștiente și ți-ai amintit orice lucru bun din viața ta. Îmi pare rău că nu mai ești când poate puteai să mai fii.
În locul Alexandrei putea fi oricine altcineva. Voi înțelegeți asta? Pentru că această tragedie și nedreptate ne arde pe toți și mocnește în noi tocmai din cauza acestui lucru. Pe noi românii ne cam doare în popou de altul și aproapele ne interesează doar în condițiile în care suferă aceleași pierderi ca noi… sau mai multe (să moară și capra vecinului). Suntem individualiști și corupți și nu ne iubim decât pe noi înșine. Ne doare în popou de suferința altora. Suntem misogini și homofobi și suntem primii care arătăm cu degetul. Apăi, n-a meritat-o dacă făcea autostopul? Nu. Oricine crede asta nu mai e om. Oricine nu are empatie pentru Alexandra, nu e om. Iar dintre aceia vinovați în mod direct care încă dorm noaptea liniștiți… ce pot spune? Tot neoameni și ei. Pentru că eu n-am cunoscut-o pe Alexandra și i-am înțeles spaima și mă gândesc la ea de când am citit știrea. Nu la tragedie și la sistem, mă gândesc la ea, la fata asta de 15 ani curajoasă care a murit când putea să trăiască. Chinuită, răpită, violată, ucisă fără milă… mă gândesc la ea și îmi vine să plâng și nu mi-e somn. Dar voi ăștia cu explicații că scuze n-am prea văzut, dormiți bine noaptea? Dar voi care ați stat în fața porții dorimiți bine noaptea? Că eu n-aș mai dormi știindu-mă responsabil de crima unei fete de 15 ani care de abia își începuse viața.
Ziceți că vă e scârbă. Mi-e și mie. Dar cel mai mult sunt tristă. Nespus de tristă. Îmi pare rău, Alexandra.
By 
