Am citit și mi-a plăcut mult antologia În căutarea cititorului pierdut, coordonată de Anca Zaharia și apărută de curând la Casa de Pariuri Literare într-un proiect co-finanțat de AFCN. Cartea se distribuie gratuit la comenzi pe site-ul cdpl.ro și primul meu gând când am terminat-o a fost că mi-ar fi plăcut să fi citit ceva de genul acesta când eram în liceu. Totodată, m-a făcut să-mi amintesc perioada aceea (care a reprezentat pentru mine o scufundare în literatură) când citeam predominant autori bărbați și credeam că literatura pe bune cu L mare e făcută de ei, mai ales în privința literaturii române unde nu studiam nicio femeie. E incredibil cum poți să ajungi la concluzii atât de improprii ție și dorințelor tale doar pentru că ai avut parte de o educație foarte patriarhală, iar textul Petrei Torsan (tânâră absolventă de liceu): Nicio femeie în canonul literar. Nicio femeie pe care s-o studiem pentru bac, m-a făcut să-mi dau seama că mare lucru, per ansamblu, nu s-a schimbat în școala românească. Pe tema asta aș putea scrie un text nesfârșit.
Avem aici o multitudine de texte — ce face antologia asta una bună mi se pare tocmai diversitatea, pe care o prezintă succint & pertinent Anca în prefață. Avem texte (toate bine scrise!) semnate de scriitoare din diverse generații, cu background diferit și cu alegeri diferite de viață, astfel încât avem oportunitatea de a observa mai multe fațete ale problemei. Și cu toate că tema cea mare a antologiei este condiția de scriitor a femeilor care scriu în limba română, avem de-a face și cu alte diverse teme care țin de experiențele personale ale fiecăreia la contactul cu literatura și discriminarea (sau lipsa ei) în diverse domenii/aspecte ale existenței. Au existat, desigur, și texte cu care am rezonat mai puțin la nivel de conținut. Faptul că nu am rezonat cu anumite experiențe demonstrează diversitatea, dar și o diferență de percepție. Pe lângă faptul că vorbim de perioade de timp distincte (societatea a mai evoluat și ea, la fel și comportamentele, că-n bine sau rău, asta e altă poveste), totodată ne referim și la personalități și trecuturi diferite, internalizăm lucrurile altfel, pe unele ne deranjează niște lucruri care pe altele nici măcar nu le ating (sau nu le văd ca probleme, discriminări sau altceva de genul acesta). Ce m-a cucerit la antologia asta a fost tocmai faptul că nu s-a situat pe o anumită poziție singulară și că a ținut să prezinte toate aceste poziții diferite, adesea complet opuse.
Întâlnirea cu o astfel de antologie pe perioada adolescenței cred că mi-ar fi făcut foarte bine. Asemenea unor scriitoare prezente în această antologie, și eu am intrat în universul lecturii prin literatura scrisă de bărbați, multă vreme am avut prejudecata aceea îngrozitoare că doar bărbații pot scrie literatură de calitate sau că scriitorii bărbați pe sunt oricum superiori scriitoarelor femei, cu toate că nu citisem foarte multe scriitoare femei și habar nu aveam cum scriau — mai ales din spațiul românesc. În programa școlară nu exista nicio autoare femeie, îmi amintesc doar de Ana Blandiana, cu care oricum nu rezonasem eu la momentul respectiv și nici nu am studiat-o temeinic, în schimb vorbeam cu orice ocazie despre Eminescu și geniul lui — e destul de penibil să-mi amintesc toate lucrurile astea. În orice caz, am descoperit treptat autoare precum Agatha Christie și Margaret Atwood și ușor-ușor am început să mă familiarizez și cu literatura scrisă de femei.
Avem nevoie de reprezentările noastre. Sigur că cineva o să spună, literatura e literatură, nu are gen și nici nu contează de cine e scrisă, ce identitate are scriitorx. Și înțeleg acest tip de argument, cred că o dezbărare completă de autor și tot ce înseamnă acesta (și concentrarea doar pe text, într-un fel) se poate face doar atunci când vorbim despre o egalitate completă. Atunci când nu ar mai exista nici discriminare, nici diferențiere, nici nimic care să determine necesitatea reprezentării exacte. Însă suntem departe de acest cadru. Iar generația mai tânără pare să fie mult mai orientată (și) către identitatea scriitorilor și către dimensiunea politică a literaturii. Am descoperit târziu această nevoie de reprezentare tocmai pentru că încercam și eu să mă aliniez unor identități și concepte masculine — pentru a putea fi luată în serios. Acesta e un lucru despre care vorbește și Chimamanda Ngozi Adichie (chiar în TedTalk-ul ei despre de ce să fim feminiști și cum o să continue să se numească astfel până ce această noțiune va deveni redundantă). Povestește cum, la un curs pe care urma să-l țină, s-a îmbrăcat cât mai sobru și bărbătește, în pantaloni, nu s-a dichisit, tocmai pentru a putea fi luată în serios. Această reiterare a inteligenței și forței masculine se naște dintr-o educație extrem de patriarhală. Și cred că uneori femeile nu observă acest lucru și confundă unele aspecte care țin de discriminare cu gentilețe/politețe sau cu puterea, în orice formă ar apărea tocmai pentru că au trăit într-un cadru destul de patriarhal.
Despre discriminarea exactă în spațiul literar românesc nu aș putea vorbi căci nu am fost suficientă vreme aici încât să aflu, mai ales că mare parte din interacțiunile mele au fost online. Dar am observat mai multe incidente, poete care au fost luate peste picior pentru că scriu prea “vulgar”, de exemplu — există atât de multă furie în mine încă, așa că simt că mi-e adesea greu să vorbesc despre aspectele astea. Ceva mă face totuși să cred că discriminarea femeilor se întinde chiar și în acest spațiu scriitoricesc, chiar dacă nu este o chestie generalizată și chiar dacă nu vine (întotdeauna) din partea scriitorilor, ci poate din partea cititorilor. Această antologie mi-a oferit șansa să călătoresc prin ochii mai multor scriitoare femei și a le descoperi viziunile și experiențele în acest cadru și în relație cu literatura (&în special literatura scrisă de femei). Pe lângă asta, mărturisesc și că a fost o lectură plăcută pentru că textele sunt diferite și scrise bine. Călătorești de la Nora Iuga și Angela Marinescu/Marcovici dintr-o lume a unui tip de gentilețe masculină pe care probabil n-o mai întâlnim astăzi, dar și despre o privire asupra discriminării diferită tare de a milenialilor/generația mea — la Cătălina Bălan care s-a perindat mult prin spațiul literar român și ne vorbește despre Sexul literaturii vs sexul scriitoarelor — la Suzănica Tănase care trebuie să ajungă în Canada ca să descopere cu adevărat literatura scrisă de femei — la Diana Iepure care ne arată această dimensiune candidă a iubirii și sprijinului, acolo unde un bărbat scriitor, soțul ei, a fost adevăratul ei sprijin — la Diana Geacăr (probabil textul meu favorit) unde aflăm mai multe despre iubirea în sine față de literatură și de admirația pentru femei scriitoare mame care nu își asumă o identitate de însingurare și inteligență masculină — la Anca Zaharia care Nu știa că femeile scriu (nici eu!)… și tot așa. Mi-au plăcut toate textele, chiar și cele cu care nu am rezonat și asta pentru că e o bucurie pentru mine să pot citi cartea asta și să călătoresc prin experiențele altor autoare care scriu în limba română. Nu suntem chiar acolo, dar perseverăm, cum zice Lia Faur, Și femeile scriu.
De asemenea, fiecare text din cartea aceasta este acompaniat de câte o fotografie făcută de poeta Cristina Stancu și mie mi s-au părut foarte faine.
V-o recomand! La următoarea comandă, nu uitați s-o puneți în coș căci e complet gratuită. Luna asta (noiembrie) sunt reduceri la CDPL și găsiți vreo 30 de titluri reduse fiecare la 11 lei, printre care și Nimic nu e în neregulă cu mine.
PS: Există mai multe titluri care se distribuie gratuit, așa că dacă faceți vreo comandă, nu uitați să puneți în coș și Despre debut. Istorii personale (unde am scris și eu despre experiența debutului), Un album cât o istorie literară – Ion Cucu (foarte faine fotografii), Teatru educațional (ed. Bilingvă, ro-engl), grații. muze. armonii, Petra Torsan (poezie), interior analog – Cătălina Popescu (poezie) , ??? – Victoria Tatarin (poezie) , Ce vedem noi când ne uităm unul la altul – Tatiana Grosu (poezie) — toate costă 0 bani în limita stocului disponibil.
Poetă, podcaster, mamă, blogger, promoter cultural, expertă la visat cu ochii deschiși și inventat povești.
Mă poți susține aici: patreon.com/ramonaboldizsar
Ascultă și tu podcastul literar Perfect Contemporan! Mai scriu și la Revista Golan, Revista Psyche și citeștemă.ro
Am debutat în 2021 la Casa de Pariuri Literare cu volumul de poezie: Nimic nu e în neregulă cu mine.
Interviuri de ascultat/văzut: la Timpul Prezent, la Zest, la Biblioteca lui Gelu, altfel pe Youtube.
Interviuri de citit: pt IQads, pentru Adevărul (+partea a doua), Poetic Stand, Dlite-Blog-Goethe, pentru Mansarda Literară, Țignal CDPL.