Adriana Jderu: “Oamenii din Spații mici pot fi lejer oameni care se află printre noi.”

În episodul 34 m-am întâlnit la Perfect Contemporan cu Adriana Jderu, prozatoare. Un podcast cu şi despre literatură. Din când în când mă întâlnesc cu autori şi despicăm firul în patru pentru a vedea de ce scriem, ce e în spatele unei cărţi, despre impulsurile care ne pun în mişcare şi nu numai. Nu e nimic „ perfect” la Perfect Contemporan, dar totul e mai mult sau mai puţin contemporan.

Azi am vorbit cu Adriana Jderu despre cartea sa de debut „Spații mici,” o carte de proză scurtă apărută la ed. Humanitas. Adriana ne-a împărtășit filosofia ei despre scris: despre cât de importantă este munca, răbdarea și editarea, dar mai ales blândețea față de sine – chiar și când e vorba despre scris. Pentru că am avut un vibe foarte bun împreună, ne-am și hlizit destul de mult și discuția noastră s-a apropiat foarte tare de un dialog lejer pe care l-am fi avut la o cafea. Cartea Adrianei mi-a plăcut foarte mult și vă invit să ascultați și voi ce se află în spatele acestor „spații mici” și ce înseamnă ele. Ascultare plăcută!

Ne puteți asculta și pe Spotify, Apple Podcasts, Google Podcasts și Youtube.

Ascultare plăcută!

Câteva lucruri pe care ni le spune Adriana azi:

Ideea de talent nu-mi place deloc pentru că talent ar însemna că te naști cu ceva și că există oameni care au acel ceva și pot deveni scriitori. Sau nu-l au și asta e. Poți să te dai bătut, nici nu mai are rost să începi. Dacă n-ai talent, s-a terminat… Iar asta mi se pare departe de adevăr. Sunt mai degrabă prietenă cu munca și răbdarea.

Dacă aș sta să aștept inspirația, aș scrie foarte rar. Mai degrabă o caut eu pe ea. Mă pun la masă și încep și lucrez și inspirația să facă bine să se țină după mine că eu nu o s-o aștept.

E important spațiul mental, să pot să mă dedic poveștii la care lucrez și să fiu acolo în umea aia. să nu mă gîndesc la o factură, la ce am de cumpărat, la tot felul de detalii cotidine. Să mă sustrag de la viața obișnuită și să intru în viața personajelor.

E un timp pe care am nevoie să-l dedic. Mă ajută să stau câteva ore în povestea personajelor. dar mi s-a întâmplat să am timp la dispoziție (…), dar dacă nu sunt în spațiul ăla mental, tot degeaba.

Spațiile mici se referă mai mult la momente. La timp. Sunt momente în care se întâmplă ceva despr ecare doar șoptim ulterior. Sunt momente cruciale din viața personajelor, care le definesc existența. Mi s-a părut un titlu intim. dacă vrei să intri în Spații mici, o să te aștepte acolo multe situații speciale.

Îmi propun să observ și să accept personajele așa cum sunt. Uneori am senzația că se îndreaptă singure de la un punct către diverse situații în care le pun. Iau singure decizii.

Oamenii din spații mici pot fi lejer oameni care se află printre noi.

(Titlurile) cred că sunt importante de abia când termini proza.

Când descriu un spațiu mă gândesc la ce se uită personajul cu care sunt în povestea respectivă. Descrierea vine din detalii importante pentru povestire și personaj.

Nu mai e despre mine cartea asta. E despre cei care o citesc.

E un antrenament așa cum îl face și un sportiv și oricine vrea să devină bun la ce face. E nevoie de un exercițiu. La asta ajută foarte mult cursurile de scriere creativă.