Simona Goșu: „Auzeam vocea Stelei în mintea mea”

În episodul 37 m-am întâlnit la Perfect Contemporan cu scriitoarea Simona Goșu. Un podcast cu şi despre literatură. Din când în când mă întâlnesc cu autori şi despicăm firul în patru pentru a vedea de ce scriem, ce e în spatele unei cărţi, despre impulsurile care ne pun în mişcare şi nu numai. Nu e nimic „ perfect” la Perfect Contemporan, dar totul e mai mult sau mai puţin contemporan.

Vânam o discuție cu Simona Goșu de mult timp, în sfârșit am vorbit cu ea despre romanul său proaspăt apărut, „Stela”, la Editura Polirom. Poate că altădată vom vorbi mai multe și despre „Fragil”, cartea de proză scurtă care a făcut să tremure spațiul literar contemporan, considerat unul dintre cele mai puternice debuturi în proză scurtă din ultimii ani. M-am bucurat să vorbim pe larg despre cum a luat naștere „Stela”, cum i-a auzit vocea în minte, dar și despre practica scrisului și cât de important este cititul, dar și revenitul la anumite cărți doar pentru a-ți da putere să scrii tu în continuare. Am vorbit cu Simona și despre munca nevăzută, invizibilă, atât din „Stela” cât și din societate și despre lucrurile pe care a vrut să le transmită cu cartea aceasta. Care este pur și simplu o poveste aproape reală, povestea Stelei.

Ne puteți asculta și pe Spotify, Apple Podcasts, Google Podcasts și Youtube.

Ascultare plăcută!

Câteva lucruri pe care ni le spune Simona azi:

Inconștient, cred că am vrut să fie ca o mică reverență pentru toate meseriile astea pe care le privim ca fiind minore

Am citit povești de viață ca să pot să le încropesc biografii

În scris totul e muncă.

M-a cuprins. N-am putut să mă gândesc la alte povești, la alte narațiuni.

Cel mai bine e să nu fie nimeni cu mine, să fiu singură, să nu mă strige nimeni. (…) Liniște și siguranță. Ca totul să fie bine în jurul tău. să știi că nu are nimeni nevoie de tine și că poți să faci munca asta pe care eu am descoperit-o foarte târziu. (despre scris)

Cred că cel mai important e să te preocupe povestea și oamenii din carte. (din cartea pe care o scrii)

Mi se pare foarte greu să transpui în scris o poveste din minte, mai ales când te lasă cuvintele, când ți se pare că nu mai ai puterea asta, îți scapă. Nu te ajută, sunt sărace cuvintele și nu reușești, deși tu știai foarte clar în minte ce se întâmplă.

Am ales să scriu nu neapărat despre ceva ce știu, mai degrabă despre ceva ce aș vrea să se știe. (despre Stela)

Cu toții avem tendința să facem niște clasamente. Ce știi tu cu ce mă lupt eu? cred că fiecare are lupta lui și dificultățile lui. Mai ales jobul ăsta de menajeră, profesia asta de la noi. femeile, anumite femei ajung să o facă mai degrabă din cauza anumitor împrejurări, așa, mai ales dacă se apucă după vârsta de 50 de ani. O vârstă la care emeile devin invizibile (…). Cred că am vrut să fie și o mică reverență pentru toate meseriile astea pe care noi le privim ca fiind minore.

Nu poți să ajungi la o cameră doar a ta decât dacă ai prijinul celor din jur. Dacă ai oameni care îți respectă preocuparea asta și dacă îți respectă munca, profesia asta, atunci poți să ajungi să ai o cameră doar a ta.

**Muzica de la început vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)