Cristina Ispas: “Eu cred într-o literatură destul de liberă.”

Am vorbit cu Cristina Ispas despre antologiile Retroversiuni (Editura Paralela 45), antologii care reunesc proze scrise de femei. Cel mai recent volum a avut ca temă „Blocaje” și este coordonat de Cristina Ispas și Victor Cobuz. Pentru că următoarea antologie va avea o temă aleasă de Victor, sper să ne bucure și acesta cu o discuție despre Retroversiuni la momentul potrivit. Cristina Ispas ne-a vorbit despre cum a luat naștere ideea Retroversiunilor, dar și despre revendicare și despre așa-zisa autoizolare a autoarelor femei. Ne izolăm dacă publicăm astfel de antologii scrise doar de femei sau ne izolează cititorii (și poate nu doar aceștia) atunci când aleg să citească predominant autori bărbați? Am vorbit cu Cristina Ispas despre astfel de subiecte, dar nu au fost singurele pe care le-am abordat, fiind de asemenea curioasă cum reușește să înglobeze toate activitățile sale și când ne va bucura cu un nou volum de-al său.

Ascultare plăcută și mulțumim!

Ne puteți asculta și pe Spotify, Apple Podcasts, Google Podcasts și Youtube.

Câteva lucruri pe care ni le spune Cristina Ispas în acest episod:

Pentru că s-au construit multe proiecte, tindem să vedem așa foarte, foarte multe câștiguri, ni se pare că atmosfera s-a schimbat. (…) Dar cred că toate aceste câștiguri se pot pierde foarte repede, pe lângă faptul că mai sunt foarte multe lucruri care nu au fost câștigate. (despre literatura scrisă de femei)

Eu cred că avem ce revendica în continuare și cred că exemplele din societatea noastră sunt mai mult decât grăitoare.

M-am gândit la aceste blocaje, pornind exact de la prejudecata asta cu relații interpersonale. (…) Genul ăsta de relații toxice nu sunt numai între persoane, între parteneri, între părinți și copii și așa mai departe, dar ne putem gândi și la conflicte înghețate, la războaie, la blocaje economice, la tot felul de alte blocaje.

Un alt motiv pentru care m-am gândit la antologia asta de la început e legat de faptul că eu am simțit regretul mai târziu că nu am avut în adolescență la dispoziție foarte multe lecturi din care să învăț ceva despre cum/care este rolul și poziția pe care trebuie s-o ocupe femeia în societate, o poziție mai nuanțată sau lucruri de genul ăsta. Pentru că am avut la dispoziție o majoritate covârșitoare de autori bărbați.

Eu cred într-o literatură destul de liberă

Eu cred că trebuie să mergem în orice zone ne interesează pe noi ca scriitori, dar bineînțeles foarte conștienți de contextul actual și de cum punem problema.

Am scris poezie care se duce spre zona asta narativă mai mult în ultima vreme.

Dacă în poezie schițezi o simplă poveste și un personaj, în proză trebuie să construiești totul.

Contează timpul de scris și nu atât de mult spațiul.
Faptul că schimb spațiul în care scriu mă poate ajuta. (…) Schimbarea aia poate declanșa ceva.

Toate volumele mele de poezie sunt despre anumite etape din viața mea.

„Autoizolarea” nu e autoizolare, ci izolare, o fac cititorii când aleg să citească preponderent autori bărbați. (…) Soluția este ca voi să ne citiți (despre antologia de proză scrisă doar de femei)

**Muzica de intro /outro vine de la https://mixkit.co (Rock the Game/by Ahjay Stelino)