Am vrut să termin Tata mă citește și după moarte într-o singură zi pentru că mi-a plăcut atât de mult, dar nu am reușit, cred că am lungit-o pe trei zile (din lipsă de timp), dar mi-a fost greu s-o las din mână. E o carte scurtă (131 pagini), dar plină de emoție și, de …
Read more “Tata mă citește și după moarte, Mihail Vakulovski”
Vreau să vă vorbesc despre o carte foarte frumoasă și dureroasă pe care am citit-o zilele astea. Am lăsat-o să se așeze și să stea puțin cu mine înainte să vă scriu, deși am avut tendința să mă arunc pe blog de îndată ce am terminat-o. E vorba despre Grădina Sofiei de Suzănica Tănase. E …
Am știut de când am terminat volumul ăsta de poezie că o să vă scriu despre el. Dar noi suntem oameni obișnuiți este un volum de poezie despre maternitate, despre legătura dintre părinți și copii și ‘exploatează’ atât de bine și de natural toată experiența cotidiană a acestora. Fără lamentări și sentimentalisme inutile, dar totuși …
Am ținut cartea asta în raft niște săptămâni bune. Știam că-i va veni rândul la un moment dat, dar am tot amânat-o (tiptil, dar de fapt foarte conștient) din pricina subiectului. Nu m-am putut urni nici s-o răsfoiesc un timp pentru că știam că atunci când o să mă prindă în ghearele ei, n-o să …
Ce cald e! Stau și mă uit afară că îmi arde soarele iarba, mă uit și la creioanele colorate ale fiică-mii și la ceașca goală de cafea. Și-mi dau seama că nu o să pot să mă opresc, va trebui să vă scriu câteva cuvinte despre Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare. Pentru …
Read more “Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare, Moni Stănilă”