Sonia ridică mâna, Lavinia Braniște

Încă de când am citit Interior zero de Lavinia Braniște m-am gândit că are un potențial minunat: Interior zero e o carte semi-existențială în care mare lucru nu se întâmplă, dar care te prinde și te ajută să explorezi diversele stări de confuzie și depresie foarte cunoscute generației Y. De atunci am fost în așteptare s-o explorez și să văd cum evoluează ca scriitoare pentru că în pofida faptului că nu poți extrage multe lucruri din Interior zero, e totuși un roman care te prinde și vorbește foarte mult despre potențialul autoarei.

Am început, deci, cu încântare Sonia ridică mâna Deși, dacă m-aș fi luat doar după descriere&plot, probabil că aș fi evitat-o. O să vedeți, se spune că e vorba despre această încercare a unei fete din generația Y care caută să facă un scenariu pentru un film despre Zoia și Elena Ceaușeascu. Și nu este minciună, dar romanul nu prea e chiar despre asta. Regăsim, de fapt, într-un stil foarte contemporan confuzia și depresia, greutatea de a lua decizii a acestei generații născute între 1980-1995/2000.

Sonia s-a născut în 1989 și nu știe mare lucru despre comunism, dar pe măsură ce începe să se documenteze, devine și mai confuză și mai puțin convingătoare în propriile decizii, într-atât încât nu știe nici ea foarte bine pe ce adevăr istoric să pună degetul și, totodată, nu este capabilă să se formuleze în nicio manieră. Această stare derizorie e acasă în toată ființa, prezența, viața Soniei. Cu alte cuvinte, este o altă reprezentantă a milenialilor, și poate că toți cei din generația ei, și întâmplător a mea, vor fi de acord că au experimentat cel puțin parțial confuzia Soniei. În legătură cu istoria, comunismul, alegerile oamenilor de atunci, părerile oamenilor de atunci despre prezentul de acum și tot așa.

Ce este foarte atrăgător la cartea asta nu este subiectul, nici măcar confuzia, e mai degrabă stilul contemporan și prezența vie a multor lucruri “pe care să pui mâna”. E plin de detalii reale, vii, la îndemână pe care le încarcă cu diverse semnificații, care mai de care confuzante sau luate voit/nevoit în derâdere. N-ai idee ce vrea Sonia, dar măcar o înțelegi când vorbește despre experiența verii în București și enervarea aproape pasivă în fața manierei în care mama ei folosește Facebook-ul.

Pot spune că mi-a plăcut Sonia ridică mâna, e o lectură care deși nu curge neapărat, se citește repede și m-au atras aspectele foarte reale, chestiile pe care ‘poți pune mâna’. Dar cred că cel mai mult mi-a plăcut potențialitatea și evoluția scriitoarei. Interior zero a fost mai stuffy și mai haotic. Nici Sonia ridică mâna nu e o proză foarte închegată, dar proza e mult mai ‘curată’ ca aspect și stil. Văd de asemenea niște teme comune. Mă gândesc la Vânători-culegători și regăsesc și la Lavinia Braniște niște anumite detalii și sentimente pe aceeași linie.

Totuși, aștept următoarea carte a Laviniei cu multă încântare pentru că și ea, ca și alții, îmi deschide apetitul pentru literatura contemporană română. Și scrie bine, dar ce e cel mai de efect la Lavinia Braniște e faptul că deși mare lucru poate nu se întâmplă în cărțile ei, totuși te ține acolo, iar ăsta este un skill/talent/whatevs to kill for. O s-o urmăresc cu interes :).

De asemenea, dacă vreți s-o auziți vorbind despre una și alta, inclusiv despre Sonia ridică mâna, există această inițiativă de interviuri cu scriitori români contemporani la starea nației/cafeneaua nației, vă las un link aici (nu vorbește ea prea mult și cre’că ar fi fost mai interesante și alte întrebări, dar așa, ca idee):

#staysafe #stayhome #andread

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
Anti-spam image