Solanin

tumblr_mjtcsc9yvw1s00ahzo1_500Nu știu câți dintre voi sunt interesați de cultura manga/anime (dintre cei care mai citesc ocazional blogul, bineînțeles) și eu în genere mă feresc a recomanda manga/anime necunoscătorilor. Ai nevoie de un sistem de referință atunci când faci recomandări și e puțin probabil ca recomandările tale să ajungă undeva atunci când nu ai în vedere un sistem de referință corect. În fine, n-o s-o lungesc, de obicei nu fac ceea ce am să fac acum, dar nu mă pot abține. Am citit de curând un manga care, spre marea mea surprindere, pare recomandabil la un public extrem de larg, chiar și pentru neinițiații în lumea artistică japoneză a Manga-ului. În orice caz, este vorba despre Solanin,  un manga creat de un artist numit  Inio Asano când avea douăzeci și patru de ani și, confruntându-se cu neliniști existențiale neieșite din comun, a vrut să le transmită și să le integreze în timp într-o manieră nu doar accesibilă, ci și realistă, chiar autentică. Ideea autorului este că învățăm lucruri despre viață/existență de la cei mai obișnuiți oameni, de la noi înșine și de la alții ca noi, neavând nevoie de figuri recunoscute public întotdeauna pentru a înțelege/prinde/descoperi înțelepciune existențială. Folosesc cuvinte fandosite; ar fi mai simplu să spun că mesajul lui este acesta: suntem niște simple ființe umane și putem învăța doar de la alte simple ființe umane.
De aceea, dar nu doar de aceea, mi-a plăcut enorm Solanin. Recomand și celor neinițiați în această cultură (chiar celor care nu au un interes sporit pentru întâlnirea cu imaginarul prin intermediul conceptului larg de „benzi desenate”). O recomand nu în virtutea caracterului său categorial-artistic, ci datorită mesajului atât de simplu transmis într-o manieră la fel de simplă și frumoasă. Răsfoind capitolele, m-a cuprins un sentiment familar, totodată greu; mi-am dat seama că ceea ce citesc/văd nu e un simplu alt manga, ci un mesaj important și autentic, real, care merge îndeosebi către cei care au experimentat sau experimentează asemenea stări existențiale (îmi place să cred că mai toți o facem, dar n-aș vrea să fac asumpții prea agresive). M-am regăsit în paginile citite: am recunoscut stări, am înțeles neliniști, și am reușit să cuprind, sper eu, ideea de existență cotidiană care te sufocă cel puțin o dată în viață. Pe mine mă sufocă periodic un soi de neliniște de acest tip (poate de aceea înclinația către tocmai un asemenea tip de reprezentare).
Dar nu doar neliniștile obișnuite existențiale sunt de urmărit în cadrul acestei creații. Nu, deși pentru mine sunt esențiale. Ar fi de urmărit chiar și la un nivel cu mult mai simplist (chiar practic, dacă doriți). Autorul spune o poveste simplă a unui oarecare personaj, neaxându-se doar pe acesta și nefăcându-l personaj protagonist în sens violent, neschimbabil, independent. Personajul acesta protagonist poate fi oricine, iar relatarea din perspectiva mai multor personaje prezente în actul poveștii tinde să sublinieze tocmai caracterul de interschimbabili pe care îl purtăm adesea în chestiuni cotidiene. Altfel spus, nu subminează ideea de unicitate și/sau individualitate, ci presupune ceea ce pentru noi nu pare a fi altceva decât o simplă constatare a unui fapt comun acceptat. Așadar, toți suntem oameni și cu toții experimentăm anumite senzații, trecem prin anumite situații, ne lovim de ziduri, adesea lucrurile ne merg bine, suntem triști, suntem fericiți, suntem ceea ce suntem în virtutea faptului că suntem oameni și nu putem scăpa de ceea ce suntem (într-un sens cumva pozitiv; sau, cel puțin, care s-ar integra acelui shigata ga nai japonez despre care poate am vorbit cu alte ocazii). Cred că scriind despre Tokyo Monogatari am dat de înțeles că mă interesează (poate chiar fascinează) acest mod japonez (dacă nu chiar asiatic, privind din perspectiva budismului) de a privi adesea viața.
Spuneam că această creație poate fi privită printr-un vizor mai puțin sensibil la subtilități metafizice. Poate fi privit chiar din unghiul povestirii în sine: o fată oarecare, un băiat oarecare, un grup de prieteni, o trupă care nu a avut succes și încearcă, pe ultima sută de metri, să se afirme în direcția artistică pe care se pare că au ratat-o. E povestea oricăror oameni, circumstanțe aproape aleatorii. Oameni care au vise, oameni care iubesc, care urăsc, care simt, resimt, care sunt supuși presiunii și trăiesc viața încercând să descopere propriile sensuri. Se zbat, obosesc, renunță, revin -nu sunt neapărat consistenți, nu sunt neapărat necontradictorii. E frumos de urmărit însăși povestea în toată simplitatea ei. Mesajul va fi transmis, oricare ar fi cazul.
Mi-a plăcut Solanin îndeosebi pentru cât de real a fost demersul. Mi-a plăcut și pentru mesajul din spate al autorului. E în întregimea sa, o operă cum nu se poate de reală. Ajunge la tine nu pentru că ai lăsa-o tu, ci pentru că este de așa natură încât scopul ei este să ajungă la tine, oricare ai fi tu, chiar nelăsând-o. De aceea, îmi pare mie, e formidabilă. Pe lângă faptul că s-ar putea să înduioșeze, chiar să miște niței curenți sensibili în detrimentul memoriei pentru unii, există riscul să te lași atras involuntar în simplitatea poveștii (de aici atât de realistă) și să empatizezi cu personajele banale, obișnuite, neieșite din comun -ființe umane ca ființe umane.
Un plus ar fi, în acest caz, stilul realist folosit în desenarea personajelor. Deși complet diferit, îmi amintește de accentul pus de Makoto Shinkai pe portretizarea unor personaje banale. În acest sens, cei doi par să transmită un mesaj similar: prin însăși aceste personaje banale, comune, putem transmite un mesaj real&autentic care să ajungă la oamenii care intră în contact cu opera însăși. Această simplitate mă fascinează. Cred că e ușor de spus de ce am ținut să o recomand cu atâta căldură celor mulți. Nu ridică bariere nici la nivelul scriiturii, nici la nivelul particularităților artistice (legate de stil; n-ar fi fost înțelept să recomand o creație al cărei stil ar fi fost prea particular pentru că nu ar fi putut avea trecere la neinițiați).

_
Pentru cei interesați, puteți găsi aici o variantă online a manga-ului.
Pentru cei neinteresați, mulțumesc că v-ați făcut timp să treceți peste acest post.
Pentru cei ce au citit deja manga-ul, v-aștept gândurile.

please share if you liked it
0
Posted in: articole, existențiale, recenzii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
Anti-spam image