Ora de religie; promisiunea unui alt sistem

Nu am „îndrăznit” să vorbesc prea mult despre controversa cu ora de religie pentru că, în definitiv, eram mulțumită cu decizia care pare-se că s-a luat în această direcție. Deși sunt împotriva predării religiei (ca doctrină creștin-ortodoxă) în școli, mi se pare totuși mai bine să existe o opțiune, decât să nu existe nici una: copiii să poată alege, după caz, dacă să facă sau să nu facă ora de religie. Mă găsesc totuși în situația în care simt că ar trebui să spun și eu ceva în legătură cu acest subiect. Citeam astăzi un articol despre Cum s-a „optat” pentru ora de religie pe dollo.ro și a trebuit să-mi amintesc că societatea în care trăim nu trebuie iertată așa, cu una cu două, și nici sistemu’, mai ales cel educațional care ține și trebuie să ne intereseze pe toți.

S-au bucurat mulți când au văzut procentul ăla de 90%, sau aproape, și au ținut să precizeze nu doar o dată că mai există speranță, că noi, păcătoșii, nu ne-am lepădat de Dumnezeu, că poporul român n-o să devină eretic, și câte și mai câte, mai degrabă spuse decât nespuse. Țin să menționez că eu cunosc atât oameni cumsecade de și cu credință, cât și oameni pe care numai credincioși n-aș vrea să îi numesc, tocmai din pricina posturii lor de așa ziși credincioși. Îi admir pe cei care cred, tocmai pentru că eu nu o pot face și, chiar dacă nu mă pot anunța ca fiind atee, așa cum o face persoana care semnează articolului menționat mai sus, din pricina sentimenteleor mele amestecate cu privire la divinitate, totuși am o bubă gravă împotriva religiei. Și o port de multă vreme. Nu din pricina religiei pe care nu o cunosc la fel de bine (deși din părți cunoscute nu pot să nu strâmb din nas), ci din pricina oamenilor și ce fac din ea. Până la urmă religia nu există fără om, el o interpretează, el o modelează, el o pune în practică (și-mi amintesc cu această ocazie și de scrierile lui Saramago pe care poate mult prea adesea le interpretez tocmai în această cheie). Acum, indiferent de sentimentele pe care le am eu despre religie, trebuie să ne concentrăm asupra unui fapt important: ce e cu religia din școli? De ce e procentul atât de mare? Cineva ar putea spune că dacă procentul celor care fac religie este ATÂT de mare, atunci înseamnă că nu a existat niciodată o necesitate reală de a schimba sistemul. Totuși, pentru cei care ar spune asta, aruncați-vă privirea pe articolul menționat mai sus, s-ar putea să vă schimbați părerea.

Îmi amintesc când eram eu în școală și făceam religie. Am trecut prin diverse stadii: învățam rugăciuni, desenam îngerași, mai învățam rugăciuni, ni se mai zicea o pildă, se vorbea despre Dumnezeu, despre cum e organizată biserica, despre cine mai știe câte altele. Nu mi-a spus nimeni că, dacă aș vrea, aș putea să nu fac această oră. Am crezut o bună bucată de timp că este 1, obligatorie și că 2, dacă aș vrea să fiu scutită de religie, așa cum se spunea pe vremea mea când voiai să tai o materie de pe listă, atunci trebuia să ai altă „confesiune” religioasă. Iar noi, adolescenți sau mai puțin de atât, poate că nici nu aveam vreo confesiune religioasă, afară de a fi fost botezați fără voința sau știința noastră într-un moment de mult trecut al vieții. Pe atunci lucrurile erau așa cum erau și, fie că-ți plăcea, fie că nu, trebuia să îți împreunezi mâinile și să dai din buze, Tatăl nostru care ești în Ceruri. Rugăciune înainte și după oră. Nu aveai să-ți dai seama că lucrurile ar putea să stea și altfel (și parcă nici nu mai conta, dacă aveai impresia că este obligatoriu).

Astăzi lucrurile par să se schimbe, astăzi copiii au ocazia să zică DA sau NU. Și de ce nu o fac? Mulți vor rânji și se vor lega iar de procentul ăla fabulos. Răspunsul, zic eu, îl găsiți în articolul de mai sus. Răspunsul simplu, cât se poate de adevărat (nici nu s-ar putea altfel) și nu neapărat tulburător, mai degrabă semnificativ pentru cum operează societatea și sistemul nostru. Copiii și părinții sunt puși în fața faptului împlinit: dacă nu face copilul ora de religie, unde o să se ducă în timpul ăla? Bibliotecă poate nu există, la altă oră nu se poate duce, școala nu e responsabilă pentru el, dacă se duce și fumează în spatele școlii sau cine mai știe ce minunății îi trece prin cap? Atunci, părintele își înscrie copilul la ora de religie. Și cu ocazia asta stă și directorul liniștit pentru că profesorul de religie nu și-a pierdut pâinea. Asta e doar o altă formă de corupție, dacă mă întrebați pe mine. E subtil, și pare să nici nu fie corupție. Dar sistemul e corupt și manipulează cum poate, unde poate și cât poate de mult.

Îmi pare rău pentru profesorii care și-ar putea pierde posturile, dar aici, din nefericire pentru dumnealor, nu e vorba despre asta. E vorba despre libertatea de a alege care, din nefericire, în sistemul nostru există doar teoretic. Practic, doar 10% îndrăznesc sau pot să îmbrățișeze principiul și practic. Nu am nimic cu ora de religie per se și poate este potrivită pentru cei care sunt cu adevărat credincioși. Eu, când voi avea un copil, nu-l voi da la ora de religie. Îl voi lăsa să își aleagă propriul drum în viață, nu aș vrea să fie obligat să spună rugăciuni și să desconsidere alte religii doar pentru că așa vrea școala. „Școala” vrea multe și, o spun din perspectiva cuiva care merge pe al șaselea semestru de Pedagogie, foarte des vrea prost. Să ne gândim la copii, să ne gândim la profesori, să ne gândim la sistemul care se dă peste cap, etc, etc. Eu mă gândesc la copii și doar atât, restul se reglează de la sine. Copiii ar trebui să aibă voie adevărată să aleagă.

Altă variantă există întotdeauna: dacă s-ar introduce o materie „despre religii”, sau o istorie a religiilor, atunci lucrurile n-ar fi deloc grave: copilul nu ar fi obligat să creadă nimic, ci doar să cerceteze și observe. Altfel, doar obligați bieții copii la o credință pe care poate nici nu vor s-o îmbrățișeze. Asta e problema cu foarte mulți creștini, nu știu să-și traseze linii și aruncă pe gât altora ce lor le place să mănânce. Dacă ar exista cu adevărat libertatea de alegere, atunci procentul ăla ar fi mult mai mic. Dacă nu doar părinții, ci chiar și copiii ar putea să aleagă independent de voința primilor, atunci ar deveni și mai mic. Spun și eu, ca să nu vă mai umflați atât în pene. Mulți sunt obligați la credință, dar ce contează asta pentru Biserică? Nu m-aștept să răspundeți. De fiecare dată când mă gândesc la asta îmi amintesc de Jose Saramago și de  Evanghelia după Isus Cristos, care a trebuit să fie ștearsă de pe lista pentru premiile Aristeion. Din păcate, guvernul portughez a luat această decizie sub presiunea Bisericii Catolice, pe motiv c-ar fi fost o gravă ofensă la adresa religiei (vă dați seama, libertatea de expresie a unui scriitor extraordinar; rănit, scriitorul a plecat în Spania). Și, dacă nu mă-nșel, Portugalia era atunci în plină democrație.

Ei, ca să vezi ce e și cu libertatea asta: liber să alegi sau nu ora de religie până când chiar trebuie să alegi. Ai voie să nu faci ora de religie, cu condiția s-o faci. De aici și procentul de 90%. Totuși, poate ne-om trezi și noi la realitate într-o zi, până nu ne-om trezi că nu mai vedem soarele din pricina turnurilor bisericilor.

Citiți acest post nu în spirit ateist; este scris din perspectiva cuiva care respinge diversele forme de corupție existente în societatea noastră, dar și a acelor situații care îngrădesc libertatea cetățenilor, sau a ceea ce numim noi cetățeni. În definitiv, ce vreau să spun nu este că religia nu e bună, ci modul în care o facem și o băgăm pe gât poporului român este greșit. Nu spun că dragii copii nu ar trebui să primească educație religioasă, ci că nu ar trebui să fie așa de subtil obligați să fie creștini ortodocși. Există și alte forme prin care să-i învățăm despre bine și despre rău, fără a le presupune originara statură de păcătoși.

 

 

please share if you liked it
0

10 comments

  1. Ai vazut tu elev sa vrea la scoala?Bine,in filme,sau cnd faci jocuri,maimutareli,etc.Dar nu poti face de astea mereu.Poate tre sa inteleaga si ideea ca in viata trebuie sa investesti efort,rabdare,etc ca sa ai ceva.Nu doar sa faci ce e amuzant.Sper ca tu nu te faci prof.Sper k iti faci vreo fundatie,ceva…Unde voi sa contribui si eu.Am auzit si eu de Finlanda aia.

    1. Păi eu îmi amintesc că uneori voiam la școală, numa’ când aveam ore care-mi plăceau sau făceam lucruri care mă atrăgeau (nu dpdv al amuzamentului neapărat, ci al materiei, dacă era făcută într-o direcție care-mi plăcea). Așa și cu alți copii, se poate să le placă unele lucruri și fără amuzament și chiar e posibil să le placă întreaga școală dacă ar fi altfel și nu s-ar simți și întemnițați, și îndoctrinați, și dominați până la refuz (câțiva elevi de clasa a 12a mi-au spus de curând că ei cred că ce lipsește școlii românești, pe lângă multele altele, este respectul reciproc dintre elev-profesor-, profesor-elev; de regulă este vorba doar despre respectul pe care elevul cică ar trebui să îl arate profesorului (ceea ce, dacă e să fim serioși, în școală rareori se întâmplă) și educația românească tinde să se centreze pe prof, în loc să se centreze pe elev. Îmi spuneau că ei ar vrea să nu se mai simtă luați în râs de unii profesori și să fie respectați și ei ca elevi… dar în fine… aici e deja altă chestiune.

      Nici nu știu ce să zic; mie mi-ar plăcea să ajut pe alții să învețe și îmi plac copii, dar… nu cred că învățământul e răspunsul la nevoia/plăcerea/dorința asta :)) așa că, cel mai probabil, nu voi ajunge foarte curând profesoară. Nu acum, în orice caz. Cu fundația… cine știe? nu se știe niciodată?
      E interesant cazul din Finlanda, dar la noi n-ar merge…

      1. Daca te consoleshte cumva,sa stii,coincidenta coincidentelor-si eu ma simt la scoala tot asa-fiindca nu pot sa fiu cine sunt,fiindca sistemul te vrea prost,si k prof si k elev,fiindca ma deranjeaza lipsa de respect a societatii,a elevilor-unora-faptul ca eu investesc respect in ei,in mintea si n dramele lor adolescentine,in traumele si succesele pe drumul devenirii lor,eytc-iar ei,ba:s ar putea sa arat uneori ironie-dar fac asta fara sa vreau neaparat,e ca si cum te nasti cu un apendice n plus,nu stiu.Alteori elevul se simte ofensat fara sa fie,dn cz nesigurantelor si traumelor lui personale,care l fac sa rezoneze intr un fel particular la vorbe oarecare.Alteori profesorul e de o nesimtire nemarginita sau se poarta ca un gunoi,dar in general aceia sunt respectati nevoie mare.Fara mishto,k sa zic asa.Imp are rau de anumiti tineri care uneotri au oameni de valoare in fata lor dar nu si dau dseama si pretuiesc niste mediocri pt ca asa au auzit ei printr un club sau la un joc dah fotbal in fata bloacelor.Scuza mi vocabularul.Ma dau si eu scriitor…

    2. auzi,cica romanii au facut nu stiu ce super-super program care a fost cel mai premiat in lume,ca cica e ceva nemaivazut.Si ca finlandezii l au luat si l au aplicat.Ceva care priveste educatia,computerele…ca sa vezi.

      1. Ce program?
        Nu spun că românii sunt mai proști, spun, în măsura în care spun ceva, că noi suntem un popor mai puțin educat. Și leneș. Și altele; dar le are fiecare pe-ale lui, pân’ la urmă…

  2. Ai vazut tu elev sa vrea la scoala?Bine,in filme,sau cnd faci jocuri,maimutareli,etc.Dar nu poti face de astea mereu.Poate tre sa inteleaga si ideea ca in viata trebuie sa investesti efort,rabdare,etc ca sa ai ceva.Nu doar sa faci ce e amuzant.Sper ca tu nu te faci prof.Sper k iti faci fo fundatie,ceva…Unde voi sa contribui si eu.Am auzit si eu de Finlanda aia.

  3. Ramona,little sister…Ce tot spui?Ce alegere?Care sistem?Ti se pare ca sunt milioane de tineri iluminati care pot si vor sa aleaga ,dar nu sunt lasati de…sistem?Daca ar fi,sistemul nu i ar opri…In realitate,parintii si elevii VOR sa fie mintiti.Nu vor sa aleaga,nu vor sa gandeasca,pt ca ganditul efectiv doare.De aceea,sunt preferati cu frenezie profesorii care nu i pun sa gandeasca.Care,dimpotriva,le spun ca cititul de literatura e pierdere de timp,cultura in general,ca o manea si sa mananci bine pana crapi e tot ce ti tre ca sa fii fericit,eventual ca filosofia e ocupatiune de pierde vara,de depresiv si de deranjat mintal,etc.Daca asociaza aceste valori cu un vocabular usor golanesc si/sau cu o poseta ,un parfum teribile si cu lauda grosolansa de sine-succesul e absolut garantat.Asa profesori vor parintii si elevii si sefii-ca le place sa fie apreciati de parinti si pt ca acest gen de profesor are ceva de Dinu Paturica,gadila orgolii,etc.Nu,Ramona.Cei care vor sa gandeasca altfel sunt izolati.Se cultiva mediocritatea si parintilor le convine.Care dintre colegii tai crezi ca era asa de luminat sa poata alege singur pentru sine?Cand stateau vrajiti de astfel de oameni?Mie mi se pare compania lor mai otravitoare decat spusul unor rugaciuni pe care nu le intelegi.Poate mai tarziu le intelegi.Eu as alege sa faca religia.Daca vrea sa se desprinda,cel putin sa stie de ce se desprinde,ce refuza.Cineva imi spunea ca a refuzat religia pt ca proful era/este limitat.Deci a ales in defavoarea unui profesor,nu a unor valori.Si apoi,vezi…devine dupa facultati,vorba lu Moromete .Tu ai facut religie si ,dupa opinia ta,nu ai fost indoctrinata.Cunosti pe cineva care a devenit mai rau pt ca a facut religie?In cazul tau a fost,deci,inofensiva.Dar pe cineva care a devenit mai bun pt ca a facut religie?super,deci pt el a fost eficienta,minunata.Sunt de acord ca ar trebui sa se faca lucrurile uneori altfel.Anumite chestii.Dar cine,Ramona?Ganditorii nu si au locul in acest sistem.II dispretuiesc sefii,parintii,elevii.Voi va plangeati rau de sport si de chimie.Efectiv m.plangea la propriu dupa ora de sport.De ce e mai inutila religia decat orele alea?Habar n-am.Uneori alege si destinul pt noi.Uneori alege poate mai bine…Descoperim mai tarziu ca alegerea aia ne a folosit,ca noi singuri n am fi avut destul curaj sau destula informatie s o facem. Stiu ca te cam plictisesc uuneorui.Sper sa ai rabdare sa citesti totul.Tu ce crezi?

    1. Bună ziua! Bineînțeles c-am citit tot; cum să nu citesc? Mă bucur foarte mult să văd un comentariu de-al dvs. (în special pentru că nu am mai vorbit de ceva vreme și mă bucur să văd că încă nu m-ați uitat, ca să zic așa).

      E adevărat că noi ne plângeam în liceu de unele materii care nu aveau legătură cu religia, e adevărat, dar nu asta e miza textului meu, dacă mi-e permis s-o zic așa. Este vorba, așa cum ați subliniat-o în comentariul dvs., despre faptul că educația este de așa natură încât sistemul devine foarte prost. Sistemul în sine nu există, dacă vreți, sistemul este creat de oameni (profesori, elevi, minister, câte și mai câte) și pentru că nivelul de educație, ca să sintetizăm toate probleme astea sub forma educației, este foarte scăzut, atunci rezultatele sunt devastatoare… rezultă într-un sistem prost, rezultă într-o mentalitate proastă, etc. Nu mă gândeam neapărat la faptul că există o sumedenie de copii iluminați care nu sunt lăsați de sistem să facă bine, sau să facă treburi interesante, deștepte, etc… mă gândeam cumva că sistemul îi obligă să devină chiar și mai puțin iluminați decât sunt deja. Mă refeream, totuși, și la problema democrației în care trăim (dacă este democrație, atunci am putea să lăsăm libertatea de alegere). E adevărat că ora de religie nu m-a marcat pe mine în nici un fel (negativ) și poate că nici nu este vorba despre asta, este vorba despre putința de a alege, și de a avea voie s-o facă (cel puțin cum văd eu lucrurile).

      Aș zice, ca să vă răspund, că
      1. nici eu nu cred neapărat că sistemul este buba, sistemul în sine, în sensul în care sistemul în sine nu există, ci este creat de niște omuleți din spate… noi facem sistemul, nu se face singur; săracul, luat singur, e gol, n-are nimic, e doar un concept.
      2. sunt complet de acord cu faptul că mentalitatea noastră e… așa cum e, scăzută, și că, mai ales
      3. este încurajată păstrarea unei astfel de mentalități (dacă ar fi să simplificăm, dar să fim totuși agresivi, am zice că „sistemul ne vrea proști”; și ce putem crede altceva, dacă nivelul de educație nu e nowhere near great? și-n sensu’ ăsta se întâmplă poate toate problemele (fie sociale sau de altă natură; cu cât nivelul de cultură/educație e mai scăzut, cu atât apar mai multe probleme și absurdități, de-ți vine să-ți iei câmpii).
      _
      pe de altă parte… și aici poate ajung la textul meu, eu nu voiam neapărat să acuz religia și ora de religie ca fiind dăunătoare. Nu cred acest lucru -deși se poate ca în unele cazuri această situație să se fi întâmplat, cum poate li s-a întâmplat altora și ni s-a întâmplat și nouă cu unele materii… în fine, ideea este că ora de religie nu are nimic, problema este că ar trebui să existe posibilitatea de a alege… și mă gândeam eu că odată cu posibilitatea reală de a alege (adică nefiind obligați și determinați spre o anumită alegere), atunci și mințile astea ale noastre tinere și cu potențial ascuns sau prea bine ascuns s-ar putea să se …lumineze. Un pic, poate nu e foarte mult, poate nu chiar fundamental, dar și puțin contează acolo unde nu e nimic… Mă gândeam că „promisiunea unui nou sistem” ar putea să înceapă odată cu posibilitatea adevăratei alegeri (fie că e vb. de ora de religie sau altceva, dar aici e vb. de ora de religie). Nu ar trebui să „obligi” astfel niște oameni la o anumită credință, chiar dacă-mi veți spune că nimeni nu-i cu adevărat religios pe la școală, că- s puțini determinați în acest sens… ideea totuși rămâne, o fi cum o fi, dar ar trebui ca acel copil să aibă posibilitatea de a-și alege propria religie. Și asta o spun din perspectiva elevei de la ora de religie, dacă vreți, pentru că nu m-am gândit foarte des la alte religii, și nici nu am pus multe lucruri sub semnul întrebării, deși ar fi trebuit puse… alta e să faci o istorie a religiei unde afli despre toate, alta e să spui rugăciuni la fiecare oră pentru că îți este predată religie creștin-ortodoxă. Posibilitatea alegerii, chiar în acest punct, c-ar putea să ajute mințile astea bătute-n cap, dacă putem să zicem așa. Ar putea să le inducă o nouă responsabilitate/sau idee de responsabilitate. Poate nu, dar poate se îndreaptă și „sistemul” ca ceva creat de noi într-o direcție mai bună din această cauză. Zic și eu!

      1. Sa te uit?Cum vine asta?Pai asa ne am inteles noi?Cu bune,cu rele,suntem conectati pah viataYou can check out any time u want/but u can never leave……Sa scurtez…daca pot.Candva credeam si eu-de fapt inca mai cred-ca se poate skimba,k se poate alege…Ai remarcat poate ca eu evit sa dau raspunsul mura in the gura,ca spun Ce crezi ca nseamna?Ia cauta singur…pe net,in dictionar…Urmarea? Probabil majoritatea crede ca habar n am de nimic-daca intreb pe altul ce crede el_sau sunt semne de nesiguranta de sine,etc.Sunt preferati profesorii care cer,impun,care au cateva idei-dar fixe dah tot_aceia sunt apreciati si respectati.La ei se inghesuie lumea sa fie luminata,ca in exemplul cu tipul care vindea praf de purici-odata ce prindeai puricele,trebuia sa i deskizi gura si sa i torni praful pe gat-adika,lume care vrea sa fie prostita,care alearga dupa pomul laudat…unde mai mult e spanzurata decat hranita,etc.N o sa ma crezi,am constatat in cativa ani ca de fapt lumea nu vrea sa aleaga.Ai vazut ce suparati sunt majoritatea elevilor ca nu li se duicteaza sute de pagini de comentarii?Nu,ei vor,majoritatea,sa manace hrana rumegata de altii,nu si pun problema,k tine,ca ar fi mai castigati altfel.Ma gandesc uneori ca obraznicia multorv elevi e o forma incnstienta de revolta impotriva faptului ca i provoci sa gandeasca,lucru inconfortabil.Am simtit adesea ca ganditorii nu si au loccul aici,ca efectiv nu sunt lasati sa existe-sunt lasati sa respire.,dar jigniti,atacati,li se scot ceva oki,li se distug aripile…kestii d astea.In fine.Ciudat esteca ,cred inca in skimbare si iluminare,in rolul profesorilor si al elevilor,etc.Ma costa,dar cred inca…TU CE CREZI?-)

        1. Am observat și eu, în cadrul practicii pedagogice pe care-am făcut-o în astea două semestre de facultate, că unii elevi tind să fie așa: că tind să aștepte de la tine răspunsuri și că vor cumva mură în gură. Vor ori informația mură-n gură, ori metoda de lucru… îmi amintesc că o elevă de-a 12-a îmi spunea că nu li se zice cum să învețe la nu știu ce materie. Păi, da, într-adevăr, școala trebuie să te învețe și cum să înveți într-o anumită măsură, într-un anumit punct (cum e și cu self-discipline de care poate altfel nu ești conștient). Pe de altă parte, nu doar profesorul și școala trebuie să bage în tine, ci și tu trebuie să bagi în tine. E adevărat că mulți elevi se cam așteaptă ca lucrurile să fie așa fixe, cum ați spus și dvs. și nici eu nu sunt în mare măsură de acord cu această perspectivă… e și vina „sistemului” ca sistem creat de oameni, despre care am vorbit mai devreme. Ne-am obișnuit așa, i-am obișnuit așa și nici nu vor să vadă că s-ar putea ca lucrurile să stea altfel. Totuși, în cadrul practicii ăsteia pedagogice am avut și experiențe plăcute. Mai acum câteva săptămâni am ținut o lecție la clasa a 9a și mi-a ieșit destul de bine pentru că copiii au răspuns. Nu au răspuns întotdeauna bine (ba din contră, într-un caz), dar au răspuns și au fost încântați să o facă, au „răspuns” explicând, gândindu-se singuri la cum stau lucrurile și, încurajându-i să meargă în direcția asta, au continuat să dorească să răspundă. Nu era întotdeauna bine, dar asta e cel mai puțin important, important e că, gândindu-se singuri, voiau să spună cum stau lucrurile (este vorba despre ora de logică).

          Școala are rolul să învețe, sau ar trebui să aibă rolul de a învăța, educa, și disciplina (nu îndoctrinare și tăiat de aripi, se-nțelege), dar nu o face întotdeauna; și, mai grav, o face uneori pe dos. Noi mai avem o problemă și ca popor, că suntem cum suntem, ori ce-o însemna asta. Iau ca ex. sistemul de Finlanda, comparându-l cu cel din Coreea de Sud care sunt foarte diferite între ele, chiar opuse, dar atât Finlanda cât și Corea au rezultate foarte bune… prima pune preț pe ”education after school”, iar Coreea pe disciplină și ambiție, cumva (ideea de comunitate e profund înrădăcinată, cred). Oricum ar fi, sistemul de învățământ e respectat în ambele locuri și, cel puțin în Finlanda, e foarte greu să devii profesor. Lucrurile stau diferit prin alte părți. La noi cred că sunt mai multe probleme…

          Revenind totuși… cred că sunt mulți elevi care se iau după ceilalți. Adică ei poate nu s-ar speriat atât de tare să se gândească singuri și să rezolve singuri anumite chestiuni, dar se iau după ceilalți și văd că e mai ușor așa, cu răspunsuri date de-a gata, și nu-și mai pun problema. Cum e și cu Alcibiade, din dialogul Alcibiade (Platon). Socrate doar îl apostrofează că se crede știutor în toate (de ex chestiunea dreptății), dar nu a învățat de niciunde chestiunile astea. Normal că dacă crezi că știi ceva anume, nu-ți mai pui întrebarea, întrebarea nu mai apare… altfel spus, copiii ăștia cred că e mai bine așa, și chiar mai ușor, așa că nu mai apare întrebarea: nu ar fi mai bine altfel? când lor li se pare de la sine înțeles că e foarte bine așa și nu trebuie să schimbe nimic. Apoi, chestia asta s-ar putea să fie și cam inconștientă pt. că dacă ar fi s-o spunem pe aceea dreaptă, cred c-am ajunge la concluzia că școala e foarte prost văzută la noi (și de copii și de părinți). Școala e ca o temniță pentru ei; they are not looking forward to it. De abia așteaptă să plece de acolo în fiecare zi, să termine școala, liceul și să ajungă la facultate, apoi să facă ce-or face ei, dacă ajung și la facultate. E doar o „chestie” prin care e musai să treacă (pentru mulți) și cred că e păcat că e așa…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
To prove you're a person (not a spam script), type the security word shown in the picture. Click on the picture to hear an audio file of the word.
Anti-spam image